Perfecţiune.

Fişier: · Desenat de Semiscrisa. la
PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire.  Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.

Perfecţiune. Ce-i aia? Fragmentul acesta nu-mi explică nimic. M-am apucat de căutat semnificaţia cuvintelor uzuale, simple, pe care le folosim uneori fără să ştim ce înseamnă. Dar imperfecţiunea ce este?

IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.  

Nimeni nu-i perfect. După părerea mea, perfecţiunea e ea însăşi imperfecţiune. Dar dacă perfecţiunea e imperfecţiune, asta înseamnă că toată lumea e perfectă? Uite ceva bizar. Tre` să mai meditez la chestiunea asta o.o.

" Dacă vrei ca totul sa fie perfect, nu ai decât sa te muţi într-o lume făcută cu echerul. " Eh, cu asta sunt de acord.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)