My sick life.

Mă simt ca şi cum aş sta într-o cameră plină de oameni, aş ţipa şi nimeni nu m-ar auzi. Mă simt ca şi cum mi-aş irosi respiraţiile, că mă sufoc, că mă aflu în cadere liberă de la etaju' 13. Mă simt ca şi cum aş păşi în neant, că tot ce văd în faţa mea e ceaţă. Parcă toată lumea are ceva cu mine. Driga vrea să plătesc din fondul ăla al clasei ceva la secretariat şi mă tot seacă de ceva zile, doar că eu tot uit. Mama vrea să devin olimpică la română, prietenii vor să fiu aşa cum vor ei, căci nu mă pot accepta aşa cum sunt. Dar eu cum îi accept? Azi am avut "Cangurul" la engleză şi sinceră să fiu, credeam că pot mai mult, dar se pare că m-am înşelat. Poimâine e locala la română şi peste două săptămâni un concurs de creaţie la care nu am idee ce să trimit şi trebuie să fie trei poezii şi/sau două compuneri. Aveam un prolog la o nuvelă scrisă de mine care după părerea mea a ieşit super, dar nu se potriveşte cu tema concursului, copilăria.
Abia aştept să vină vacanţa. Tot ce văd acu' e stres, stres, stres. Mă mai relaxez ascultând muzică. Noua melodie de care sunt obsessed 0.0 :

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.