Acum 3 ani
Crisis!
Fişier:
Anime
·
Ohayo~.
Sunt în criză generală. Am înghiţit trei serii de anime-uri şi mai vreau ( Lovely Complex, Peach girl şi Itazura na Kiss ). Am o poftă nebună de un romance inocent, fără ecchi sau hentai/ yaoi/ yuri sau lemons. Ceva dulce, inedit, aşa, care să mă emoţioneze, fără clişee, chestii murdare, limbaj indecent, dar totuşi realist, fără sci-fi sau alte chestii supranaturale, şi în mod special, să fie about school life. Şi să fie preferabil anime. Tot caut de vreo două ore pe bloguri, pe site-uri de host anime, pe liste, şi nu găsesc nimica. Cineva să-mi recomande ceeeeevaaaa... Gaah, uite cum se duce vacanţa mea.
Am aflat ieri că Hamster va petrece revelionul cu mine, plus vreo patru-cinci zile, ai lui fiind plecaţi din oraş. Va veni mâine şi va sta probabil până luni. Ieri am fost la el, şi ne-am făcut planuri. Waaaa, de-abia aştept. O să fie cea mai faină săptămână evă.
De Crăciun am primit o chitară (de aşteptat), ce-i drept, mai micuţă. Are cam un metru şi nici nu-mi ajunge la şolduri dacă o pun vertical. Nu e acustică, mare şi shiny cum am vrut, dar mă mulţumesc şi aşa. Mă apuc de învăţat calumea şi am să vă sparg figurile la toţi. Am să fac un cover la o melodie celebră, mai văd eu care şi o să postez acişilea. Just wait a few months.
Am să comentez acum anime-ul Lovely Complex, care mi-a plăcut enorm, şi pe care l-am terminat acum câteva minute.
E o poveste amuzantă de dragoste care se învarte în jurul a doi liceeni, colegi de clasa. Ea, Risa Koizumi, are o înalţime de 170 cm, mult mai înaltă decat o fată japoneză obişnuită. El, Atsushi Otani, are o înaltime de 156 cm, mult mai scund decât un baiat japonez obişnuit. Cei doi se cearta cam mereu, fapt ce-i amuză pe colegii lor care-i compară cu "All Hanshin Kyojin", un popular duo de comedie. Îi leagă, de asemenea pasiunea pentru Umibozu, un cântăreţ, şi multe alte chestii precum jocurile arcade. Personalităţile lor sunt foarte asemănătoare, colegii tachinându-i pentru asta. Ea ajunge sa se îndragosteasca de el, dar singurul lucru care-i stă în cale este diferenţa de înaltime dintre ei. De aici, încep aventurile. A fost adaptat de la manga la anime şi apoi în j-dramă (pe care am văzut-o înainte de a viziona animeul şi mi-a plăcut enorm).
Mi-a plăcut enorm faptul că e diferită de alte poveşti. Firul epic e genial. Faptul că ei au progresat de la prietenie la ceva mai romantic e ceva mai rar întâlnit în manga/ anime, la fel şi problema înălţimii. Grafica e super faină. Poţi spune o grămadă de chestii despre mangaka văzând animeul. Dacă o să-l vizionaţi o să vă daţi seama despre ce vorbesc. Mă rog, personajele sunt bine, poate chiar prea bine conturate în mod fizic, dar şi psihic. Mi-a plăcut faptul că personajul principal, Risa, avea mereu părul coafat altfel, iar prietenele sale îl aveau mereu la fel. O pune în evidenţă astfel (se spune povestea a trei cupluri, deci cel principal are nevoie de mai multă atenţie, probabil de aia). Cât despre calităţile ei, Risa e foarte emotivă, plânge uşor şi e nespus de uşor de citit, determinată, muncitoare. Cât despre Otani, personajul masculin, mi se pare prea drăguţ. Îmi aduce aminte de un motănel, deci i-am spus Motani. Cred că e cel mai simplu, dar bine construit personaj masculin din câte am văzut. De-a dreptul adorabil. Iar celelalte personaje... de nelipsit, nişte prieteni minunaţi, poate chiar prea perfecţi, adorabili, bine plasaţi şi desenaţi, deşi slabi în caracterizare.
L-am urmărit cu plăcere, mai ales că nu sunt deloc semne de hentai şi limbaj deocheat, exact cum îmi place mie, nici mai mult, nici mai puţin.
Citaaate!
"I like who I like, got a problem with that? " - Risa Koizumi
"Risa: Stop it, you're stealing my heart... it's so unfair.
Otani:What?
Risa: I want to steal your heart too.
Otani: Mine is not that easy to steal.
Otani:What?
Risa: I want to steal your heart too.
Otani: Mine is not that easy to steal.
Few moments later (Otani said something that made Risa cry from happiness)
Otani: (laughs) How many hearts do you have? "
"Risa: Don't worry, becuse this time, I will really stop loving you, Otani!
Otani: [ Looong pause] Don't stop."
Otani: [ Looong pause] Don't stop."
"Do you really think that I would kiss someone that I think of just as a friend?" - Otani
Crăci - un.
·
Las aici o melodie de care sunt simply obsessed.
Vacanţă.
E almost X-Mas. Oaaah again. Totul e aşa bright, happy şi plin de ... roşu, luminiţe şi chestii specifice. Prea încărcat, după părerea mea, dar beautiful. So luvley.
Am mediile bunicele ... am doar două de 9 (mate şi chimie) şi una de 7 (fizică, unde am avut doi de 5 şi doi de 9... şi cât m-am strofocat pentru ăştia doi de 9... am învăţat patru zile încontinuu... materia toată din sementru am învăţat-o). => media 9, 68. Sunt mulţumită, pentru cât am lenevit anul ăsta.
Vreau o acustică anul ăsta de la Moşulică. Din-aia mare, lucioasă. Mă rog, slabe şanse, din moment ce am primit chiar ieri un telefon (Samsung Galaxy 550), care arată ca un Corby, numai că mult mai performant. Sunt pretty mulţumită de el şi chiar drăguţ.
Vreau să niiiingă.
Post aniversar :]
Fişier:
Blog.
·
Woah. Blogul meu face mâine un an. Nu pot să cred. Un an. Doaaaamne, când a trecut? Parcă ieri îl făcusem. Dudă. Şi când mă gândesc, că pe vremea asta, acum un an mă rodea un gând: "Să-mi fac blog? Să nu-mi
fac?" Şi iată că am făcut alegerea. Iată-mă peste un an, visătoare şi gata să critic trecutul acestui blog.
M-am uitat chiar azi printre postări şi am început să râd incontrolabil. Postam din orice, numai de dragul de a posta. Mergeam la cumpărături? Scriam ce-mi luam. Vedeam un tip simpatic pe holul şcolii? Îl descriam. Mă certam cu o colegă? O criticam de moarte. Şi toate astea în cinci rânduri. Mă uit la posturile recente şi văd că sunt de vreo trei ori mai mari, mai detaliate şi mai "înfrumuseţate", pline de chestii mai interesante şi mai importante. Puah. Ce noobăriţă eram când am început. Postam doar de dragul posturilor şi ca să-mi umplu timpul. Postam aproape în fiecare zi ceva mărunt. Acum, îmi văd posturile decente, şi echilibrate. Şi râd. E de necrezut. Şi ce prostii scriam acolo. Mor de ruşine. Poeziile şi gândurile în general erau aşa stupide şi copilăroase. Ce să spun. M-am maturizat în acelaşi timp cu acest blog, am plâns alături de el, am râs împreună cu el, şi prin intermediul lui, cu cei care-l citesc, şi cărora le mulţumesc enorm pentru că îl suportă, aşa necioplit cum e.
Mă gândesc, că peste încă un an, voi face un alt post aniversar, care va fi dublul ăstuia, şi mult mai dezvoltat, cioplit, detaliat şi mai bine exprimat. Încă sunt un copil şi învăţ să scriu şi să gândesc. Mă zdruncină multe gânduri, şi mi-e foarte greu să mă exprim în perioada asta. Vroiam să scriu un fic dă'la lung şi nu am putut. Doar mi-am imaginat ce voi scrie şi când să aştern pe foaie, pur şi simplu nu-mi veneau cuvintele. Am făcut rezumatul ficului în 13 capitole, sub formă de simple propoziţii, ca să nu-l uit. Cam aşa am făcut şi cu postul ăsta. Mi-am imaginat că voi scrie mult mai mult, dar văd că e scurtttt.
Dar sper că eu voi ajunge peste un an, să scriu încă un post aniversar, ca Blogger să-mi mai hosteze blogul încă un an, iar tu, da, tu, cel care citeşti acest post aici şi acum, să-l citeşti şi pe cel de pe 15 decembrie 2012.
Azi, 14 decembrie 2011, avem aşa: 6 followers (1 pe ascuns), 47 de comentarii, 92 de postări şi 2715 vizualizări. Chuuu. Mulţumesc :X
Azi, 14 decembrie 2011, avem aşa: 6 followers (1 pe ascuns), 47 de comentarii, 92 de postări şi 2715 vizualizări. Chuuu. Mulţumesc :X
Unicorns.
Fişier:
Imaginaţie blestemată,
In English
·
Somewhere, over the rainbow, sleeped the purple-işh unicorn.
One day, the unicorn got up.
It got to the supermarket.
I went to the supermarket.
I buyed the unicorn for 1,99 lei.
I killed the unicorn.
I snatched its corn.
I started to kill ppl with the unicorn corn.
Happy-ending.
Viruşi ai imaginaţiei.
Fişier:
Imaginaţie blestemată
·
Alunecă visele pe o gheaţă ascuţită. Se lovesc de fulgi fărămiţaţi de gânduri mototolite, zac în pustietatea neagră, apoi sar spre infinitul gri, spre universul alb. Totul e un degrade crunt şi palid, ce păleşte cu trecera timpului. Culorile vieţii se contrazic, viselor. Mai bine staţi frumuşel în negrul negru al pustietăţii. Mă infectaţi cu optimismul vostru. Voi realizaţi că nu veţi ajunge niciodată în albul universal? Sunteţi ratate.
Un fum auriu iese din focul argintiu al peniţei. Şşş, peniţo, nu mai zgâria foaia. O distrugi. O pătezi. O fi literele tale din aur, dar pătezi nevinovăţia foii. Pricepi? Infectezi foaia cu viruşii imaginaţiei. Stai şi taci, peniţă. Aşa cum infectai tu foaia, aşa mă infectau viruşii imaginaţiei pe mine. Pricepi? Nu e fizic, aşa cum infectezi tu. Pe mine mă distrug. Dacă nu tăceai, mă îmbolnăveau şi mai tare. Dar oricum, m-au băgat în boală. Nu mai contează dacă mai ucid şi foaia. Tot una e. Căci foaia asta, pe care o pătezi tu, peniţă, e una cu mine. E rodul nostru, împreună. Singurul lucru ce te distrage din durerea viruşilor e chiar folosirea şi modelarea lor. E dureros, dar cel puţin uiţi. Uiţi că eşti un om, o fiinţă din cerneluri, din peniţe şi din foi. Uiţi că eşti infestat cu viruşi ai imaginaţiei.
Waaa.
Fişier:
Imaginaţie blestemată,
Poems and Stories
·
Gândeşte puţin:
Soarele e sursă de lumină, deci...
Soarele e luminos, deci...
Soarele e o stea, iar...
Stelele sunt corpuri, însă...
Corpurile reflectă lumina, deci prin urmare:
Soarele reflectă lumină!
Totuşi:
Blogger e portocaliu,
Facebook e albastru,
YouTube e roşu,
Twitter e turcoaz,
Yahoo! e mov,
Iar Google e un curcubeu.
Ctitorite pe moment. Ştiu, umorul meu e foarte, foarte, nespus de ciudat şi de acru. Asta se întâmplă când aştept cu nerăbdare să înceapă X-Factor. Cheezus. Începe. Buh-Bye.
Rise Against.
Azi vreau să propăvăduiesc despre o trupă pe care o ador. Rise Against. Un nume, o grămadă de lucruri de spus.
Am dat de trupa asta când search-uiam pe un playlist cu Breaking Benjamin şi am găsit un video care avea două melodii în el, anume Phase de la BB şi Behind Closed Doors de la Rise Against (piesă pe care am discutat-o în comparaţie cu muzica din ziua de azi). Îndată ce am auzit vocea lui Tim McIlrath, mi-am dat seama că nu era BB, dar totuşi mi-a plăcut enorm melodia, aşa că am search-uit mai mult melodiile lor.
Vreau să spun că se observă când citeşti numele trupei că ei nu cântă orice tip de muzică. După aia, când citeşti şi numele pieselor, vei fi încredinţat că nu te-ai înşelat şi nu e nevoie să asculţi ca să-ţi dai seama ce subiect abordează. Read these titles: Hero Of War, Savior, Help Is On The Way, Make It Stop, Swing Life Away, Audience Of One, The Good Left Undone, Ready To Fall. După cum cred că aţi ghicit, Rise Against cântă despre: rasism, război, bullying (ok, ăsta nu ştiu să-l exprim pe româneşte. ştiu ce înseamnă, dar nu pot să-l exprim), greutăţile vieţii, sinucidere, viaţa idioată a adolescenţilor "victime", puterea unor cuvinte aruncate şi puterea din stat & so on. Numele pieselor şi al trupei formează un fel de mesaj dacă le pui împreună de gen: Rise Against the War and be its Hero sau Rise Against it and be a Savior, fapt ce mă încântă nespus.
Genul e hardcore, rock, punk, dar sunt nişte melodii acustice la chitară, care până şi mamei i-au plăcut (Hero Of War şi Swing Life Away... ascultaţi-le, sunt amazing).
Videoclipurile lor sunt pline de mesaj şi înţeles. Cred că am postat acum ceva timp, videoul de la Make It Stop, care m-a atins enorm. Nici nu pot să le compari pe cele ale Rihannei cu ăla. Bitch, please. Mă întreb de ce naiba le arată copiilor (nu adolescenţilor şi maturilor, atenţie) gesturile obscene şi neadecvate vâstei de 9 ani. Şi zic asta pentru că l-am prins pe frate-miu la opt ani, uitându-se la clipul de la Rude Boy, anul trecut şi acum câteva zile la We Found Love In A Hopeless Place (care conţine scene cu conţinut sexual şi scene în care ăia practic se droghează) . Deci ştiu ce am văzut şi al naibii de aiurea. Nu ar fi normal să ne gândim şi la războiale din lume şi la oameni suferinzi decât să vizionăm acele porcării nedigerabile? Nici nu pot să mă exprim. Ah, şi nici nu mai zic de calităţile vocale. RiRi e talentată, dar nu-şi foloseşte talentul spre a face bine ( un concert de caritate spre exemplu). Tipul de la RA are o voce ce poate ataca orice gen şi e al naibii de talentat, plus că ştie să o folosească, să o exploateze.
Rise Against au nişte mesaje care efectiv te pocnesc în moalele capului. Muzica din ziua de azi are nişte mesaje care "te pocnesc" între picioare.
În încheiere o melodie de la RA + lyrics, cu mesajul rasismului.
Warm yourself by the fire, son,
And the morning will come soon.
I'll tell you stories of a better time,
In a place that we once knew.
Before we packed our bags
And left all this behind us in the dust,
We had a place that we could call home,
And a life no one could touch.
Don't hold me up now,
I can stand my own ground,
I don't need your help now,
You will let me down, down, down!
We are the angry and the desperate,
The hungry, and the cold,
We are the ones who kept quiet,
And always did what we were told.
But we've been sweating while you slept so calm,
In the safety of your home.
We've been pulling out the nails that hold up
Everything you've known.
So open your eyes child,
Let's be on our way.
Broken windows and ashes
Are guiding the way.
Keep quiet no longer,
We'll sing through the day,
Of the lives that we've lost,
And the lives we've reclaimed.
Fun Facts: I bet you didn't know that.
Fişier:
Stuff
·
Anatidaephobia is the fear that somewhere in the world, there is a duck watching you.
'Hippopotomonstrosesquippedaliophobia' is the fear of long words.
On average, people fear spiders more than they do death.
If you touch your tongue while yawning, it can stop the yawn.
Women speak about 7000 words a day. The average man averages just over 2000.
You're more likely to die on your way to buy a lottery ticket than you are to actually win the lottery.
No word in the English language rhymes with purple, orange, month or silver.
'Dreamt' is the ONLY WORD in the entire English language that ends in the letters 'mt'.
When a person is tickled, the response is actually a form of panic, as the brain interprets the tickling sensation as produced by spiders or other creepy crawlies on your skin - the uncontrollable laughter is a response to panic.
The total weight of all the ants on Earth is about the same as the weight of all the humans on earth.
In Japan they have square watermelons. They get square watermelons by growing them inside of square glass cases. That way they can fit easily into a refrigerator, and you can stack things on them. Square watermelons are expensive though (10,000 yen or about $82). Compare that to regular round watermelons which cost about $15-20 in Japan.It cost 7 million dollars to build the Titanic and 200 million to make a film about it.
'racecar' is spelled the same forwards and backwards.
2% of Earth's people have red hair.
India has MORE cellphones than TOILETS.
When you put a seashell next to your ear, it's the sound of your blood surging in your veins, not the ocean.
Only 55% of all Americans know that the sun is a star.
Did you know that "ough" can be pronounced TEN DIFFERENT WAYS? There's "cough" (which rhymes with "off"), "enough" (which rhymes with "stuff"), "dough" (which rhymes with "no"), "through" (which rhymes with "do"), "thought" (which sounds like "awe"), "plough" (an alternative spelling of "plow"), "hiccough" (an alternative spelling of "hiccup"), "hough" (an alternative spelling of "hock"), "lough" (an alternative spelling of "loch"), and "thorough" (which has a different pronunciation in the UK than it does in American English). Try this sentence: "A rough-coated, dough-faced, thoughtful ploughman strode through the streets of Scarborough; after falling into a slough, he coughed and hiccoughed."
According to suicide statistics, Monday is the favored day for self-destruction.
There are more plastic flamingos in America than real ones.
Blueberries are purple!
My sweet December.
Fişier:
In English
·
This is my December
This is my time of the year.
This is my December
These are my snow-covered trees.
This is me pretending
This is all I need.
Linkin Park - My December
I still can't belive that yesterday was November 30th. God, is Autumn really gone? I can't accept that. I didn't dance in the rain, I didn't take enough photos, I didn't jump in a bunch of leaves, I didn't feel any change that I wanted to feel. I want my Autumn back,Winter. Bring it back, please.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
n.jpg)
