The Hunger Games.

Hullo. Nu am mai trecut de ceva timp pe aici. Aşa că voi scrie ceva mai lung azi.

Ieri am fost la Evaluare în Educaţie la Fizică. Probabil vă întrebaţi ce caută o persoană lirică ca mine acolo. Ei bine, chiar dacă iei zece puncte din oficiu (dacă îţi scrii numele corect ca să citez pe cineva) profu' îţi pune 10 pentru participare. Eu mă aşteptasem să iau şaptezeci şi ceva de puncte, dar, în mod miraculos şi surprinzător am luat nouăzeci şi şapte de puncte. Nouăzeci şi şapte. How the fuck did I do that shit? Încă nu-mi vine să cred. M-a sunat un coleg şi mi-a spus că un alt coleg i-a spus rezultatul, iar eu am crezut, fiind 1 aprilie următoarea zi, ăştia îşi băteau joc de mine. Dar era tru. Gawd. Still can't belive it. Şi după cei doi de cinci semestrul trecut...

Tot ieri a venit Hamster la mine. A fost cea mai ciudată zi din viaţa mea. Ne uitam unul la altul şi izbucneam ca doi psihopaţi în hohote ţicnite de râs. Am râs atât de tare încât am febră musculară la abdomen. Şi l-am molipsit şi pe el cu One Direction Infection, aşa cum am făcut cu Iustina şi cam cu toate fetele din clasă. Imma genius. En fin, după toate tâmpeniile făcute de noi, am stabilit să mergem azi la "The Hunger Games" - Jocurile Foamei. Ca să poţi merge cu Hamster la film, tre' să alegi un film cu acţiune. Şi ca să mă iei pe mine la film, tre' să alegi un film mai romantic. The Hunger Games le are pe ambele.

*început de recenzie*

Plot: Povestea începe într-un viitor postapocaliptic, într-o ţară numită Panem, împărţită în 12 districte, cu capitala la Capitoliu, întinsă pe teritoriul ce aparţinea cândva Americii de Nord. Ca o amintire a trecutului plin de revolte, în fiecare an este organizată o emisiune televizată, sadică şi crudă, numită The Hunger Games. Din fiecare district este selectat un băiat şi o fată cu vârstele cuprinse între 12 şi 18 ani printr-o loterie (în total 24 de tineri), ei fiind luaţi de lângă familiile lor şi aruncaţi într-o "arenă" unde sunt forţaţi să se lupte între ei şi să supravieţuiască. Numai unul iese afară în viaţă.

Personajul principal, Katniss Everdeen se oferă ca tribut al districtului doisprezece (aşa e numit cel e este ales să participe la Jocul Foamei) după ce sora sa, Primrose, este aleasă la cei numai doisprezece ani ai săi. Alături de ea, Peeta Mellark este ales ca tribut din partea băieţilor.

Povestea îi urmăreşte pe cei doi în lupta lor pentru supravieţuire.

Mesaj: Oamenii sunt uşor de manipulat. Ca să câştigi sponsori trebuie să minţi, să fii îndrăzneţ, neobişnuit şi să ai o poveste aparte, fie ea inventată sau nu. Omoară sau fii omorât.

Comentarii: La fiecare film, am obiceiul de a căuta o scenă care să caracterizeze actorii, tipul filmului, tema, regizorul şi mesajul. Şi care să mă impresioneze. Ei, o scenă de genul ăsta e destul de greu de găsit, în orice film. Iată ce am găsit în filmul ăsta:
Era scena în care tributele erau aduse în arenă prin tuburi. Prima oară, am văzut emoţiile lui Katniss, apoi pe cei de acasă, familie şi prieteni care aşteptau începutul emisiunii. Apoi pe cei douăzeci şi patru din arenă. Avertismentele şi sfaturile şoptite/mimate de Peeta. Numărătoarea inversă. E un moment liniştit, fără coloană sonoră, ci doar numărătoarea inversă. Apoi, după ce este anunţat începutul, porneşte infernul. Toţi aleargă să prindă provizii şi arme. Se omoară între ei. Katniss se opreşte pentru o clipă şi priveşte măcelul. Apoi aleargă să prindă un rucsac cu provizii, pe care îl observă neatins. Bilanţul final: douăsprezece tribute ucise. Din douăzeci şi patru. În primele opt ore, din care cinci ucise în primele două minute.

O chestie cu semnificaţie: cei din districtul 1şi 2 sunt cei mai bogaţi, pe când districtele 11, 12 sunt cei mai săraci. Cei din districtul 1 se îmbracă "fashionable", cu gene extrem de lungi, păr vopsit în culori stridente, şi haine excentrice, trăiesc în oraşe extrem de modernizate. Cei din ultimele districte trăiesc ca şi cum ar fi din anii 1600, trăind din vânat şi aproape murind de foame, îmbrăcându-se sărăcăcios, însă normal. Cu cât oamenii sunt mai bogaţi, cu atât sunt mai proşti, excentrici şi uşor de manipulat.

Lucrul ce mă întristă cel mai tare: Katniss e deşteaptă. Ştie că, dacă vrea să supravieţuiască, are nevoie de sponsori care să-i trimită "cadouri" cum ar fi mâncare, medicamente şi ustensile. Şi după ce Peeta îşi dezvăluie lunga iubirea neîmpărtăşită faţă de Katniss în emisiunea-interviu dinaintea Jocurilor, antrenorul ei (fost câştigător al Jocurilor) decide că asta ar fi şansa lor: promovarea unor "star-crossed lovers". La început ea nu este de acord, dar odată cu schimbarea unei reguli în timpul Jocurilor (o pereche poate câştiga Jocurile dacă fac parte din acelaşi district), îl caută pe Peeta şi se portetizează ca fiind îndrăgostită de el, pentru a câştiga sponsori şi sprijinul audienţei. Heartbreaking. But true. În plus, Gale o aşteaptă acasă.

La un moment dat, era o scena liniştită, de suspans, când deodată sare o fiară dintr-un tufiş spre ecran. Foarte repede şi neaşteptat. Eu am ţipat. Am crezut că fac atac de cord acolo. Şi Hamster murea efectiv de râs.

Actorul preferat: Mai mult ca sigur Josh Hutcherson. Omigod. New obsesion. Poate şi Liam Hemsworth, dar el e al lui Cyrus.

(pic: Josh aka Peeta, Jennifer Lawrence aka Katniss, Liam aka Gale)

Observaţie: Clove, un tribut din districtul doi, nebună de felul ei, este jucată de Isabelle Fuhrman, care a jucat-o pe Esther din filmul "Orphan - I think there is something wrong with Esther". E de groază, dar palpitant şi fain. Vi-l recomand.

De încheiere: E un film cu semnificaţii, bazat pe chestii care nu sunt super fantasmagorice, uşor digerabil, pentru cam toate genurile.

Vreau să citesc şi cărţile. E prea fain filmul. Iar prin Noiembrie 2013 se anunţă continuarea, "Catching Fire". Nu pot de nerăbdare.

Am mai adăugat o obsesie la lista mea. Let's see: One Direction. Harry Potter. 9GAG. weheartit. wittyprofiles. Nutella. şi The Hunger Games.

*sfârşit de recenzie*

Şi acum, urmând Săptămâna Altfel, probabil voi mai posta, dacă am inspiraţie. Mi-au luat două ore să scriu postul ăsta. Sunt frântă şi creieraşul meu e cam pleoştit. Pe opt aprilie, plec în Music Camp tocmai la Bucă. Deci o săptămână nu am cum să postez. See you soon.

3 comentarii:

  1. Oh de abia aștept să descarc filmul și să-ș văd xD Momentan eu sunt cu un examen neesuferit pe care l-am picat și stau ca pe ace să spun așa. Dacă nu îl trec mă împușc. : )) dar am timp 3 săptămâni să învăț. Dar îmi aleg totuși zilele așa încât să mă răsfăț cu Nutella și film. Astea două merg împreună

    RăspundețiȘtergere
  2. bazat pe chestii care nu sunt super fantasmagorice zici..daca e sa ma uit la abundenta hiperbolica si spasmodica de CGI inutil as zice ca sunt cam...fantasmagorice :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ştii niciodată ce se poate întâmpla în viitor. Poate în urma unor revolte, oamenii puterii( care controlează totul până şi în zilele noastre, ca să nu vorbim de ce control vor avea asupra noastră în viitor ) vor organiza chestii de genul ăsta care să ne arate că ei sunt cei ce fac lucrurile, nu noi.

      În plus, eu mă refeream la mesaj ( pe care l-am scris frumuşel acolo sus ). Ca să îţi dai seama de natura unui film trebuie să priveşti în spatele cadrelor, să cauţi după scena filmată. Nu contează contextul filmului, ci ceea ce transmite. Nu spun că filmul în sine nu contează. Şi el zice povestea lui, dar dacă te-ai uitat la filme şi le-ai clasificat în modul acesta, ai cam pierdut timpul.

      Ștergere

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.