"Whatever you are, be a good one." - Abraham Lincoln
Leaving you a song
Aaaah. Mâine plec în Music Camp. Nu am timp să scriu acum despre ce e vorba acolo, dar când vin înapoi, săptămâna viitoare, vă dau toate detaliile picante.
Citind Mockingjay, a treia şi ultima carte din seria The Hunger Games, am găsit nişte versuri interesante ale unui cântec, pe care Katniss îl cântă păsărilor din pădure, şi lui Pollux, un Avox care nu poate vorbi (deci nici cânta). Scena e descrisă foarte frumos, cum păsările (mockingjays, care imită orice cântec pe care îl aud) se opresc pentru a o asculta pe Katniss, neimitând-o. Însă nu numai pasajul e frumos, ci şi versurile cântecului:
Are you, are you Coming to the tree? Where they strung up a man They say murdered three? Strange things did happen here No stranger would it be If we met up at midnight In the hanging tree...
Are you, are you Coming to the tree? Where the dead man called out For his love to flee? Strange things did happen here No stranger would it be If we met up at midnight In the hanging tree...
Are you, are you Coming to the tree? Where I told you to run So we'd both be free? Strange things did happen here No stranger would it be If we met up at midnight In the hanging tree...
Are you, are you Coming to the tree? Wear a necklace of rope Side by side with me? Strange things did happen here No stranger would it be If we met up at midnight In the hanging tree...
Am încercat să-mi imaginez melodia, dar am sfârşit căutând pe youtube melodii fanmade. Uitaţi-o pe cea mai bună pe care am găsit-o. Genială. Îţi dă fiori. Vocalul începe la 0:55.
Well, folks, plec şi vă las un cântecel care să vă ţină de urât.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Eu? O tipă cu multe pe cap, plină de sine, cu multă (poate prea multă) imaginaţie, care-şi înşiră point of view-urile prin acest bloguleţ. O fiinţă simplă care doar visează şi se pierde printre gânduri. Un şoarece de fanfiction care aşteaptă ceva ce nu se va întâmpla.
Dacă posturile mele ţi se par lungi şi plictisitoare, atunci fă un poof! şi dispari de pe blogul meu. Eu scriu cum vreau eu şi nu îmi voi schimba stilul doar pentru că o amibă ca tine nu are capacitatea cerebrală de a citi şi a înţelege vreo patruzeci de rânduri. Kapish?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.