Acum 3 ani
Come back.
Alaltăieri (bine, ieri, ţinând cont că am ajuns la 00:15) am venit de la Bucă. Bănuiesc că ar trebui să vă spun unde am fost şi cu ce scop, nu? Ei bine, în septembrie anul trecut am fost într-o tabără de muzică în Iaşi (hometown) despre care cred că am spus, la timpul ei. Mergi acolo de dimineaţă şi când sfârşeşti la prânz, te duci acasă, urmând să te întorci a doua zi la fel. Timp de cinci zile. Apoi dai concert. Am fost în jur de 400 de copii. Ce faci acolo? Păi te sortează la intrumente sau la jocuri muzicale (dacă nu ştii notele). Eu picasem toamna trecută la fluier soprano şi la jocuri. Ai două ore de intrument şi trei de cor. Programul e cam aşa: cor-intrument-pauză de 15 minute-cor-intrument-cor sau dacă eşti la altă voce intrument-cor-pauză-intrument-cor-cor. Sunt trei voci la cor: alto (cu ecuson roşu), soprano (ecuson albastru) şi tenor (roşu/albastru). Eu am picat ambele dăţi la alto şi-mi pare bine, că am vocea mai joasă, medie. La ultima oră (cea de cor) se reunesc toate vocile şi cântă ceea ce au învăţat în timpul zilei împreună.
La tabăra de toamna trecută am dat audiţie pentru un fel de etapă următoare a aceleiaşi tabere, cu o altă tematică "Paştele cu Maeştri". E acelaşi lucru, numai că nu vin copii numai din Iaşi, ci din toate părţile ţării. E ciudat, din moment ce am luat şi nu am cine ştie ce voce. Din toată ţara să fiu una dintre cei 143 de copii selectaţi. Hm.
Am picat la orff şi la vioară. (dacă nu ştiţi ce e orfful, e un fel de xilofon; bare metalice/de lemn pe care le loveşti cu un băţ cu capăt de material/lemn şi scoate diferite sunete: metalice, înfundate, cristaline; depinde de natura intrumentului. Eu am picat la glockenspiel, cel mai aiurea dintre toate. Alţii primiseră doar câte o singură bară de lemn pe care trebuiau să o lovească de două ori în melodie. Eu dădeam nonstop.) La început, am crezut că mă descurc mai bine la orff, dar când ne-a schimbat partitura cu două zile înainte de concert cu una care trebuia cântată cu două mâini şi mult mai complicată, am luat-o razna. La repetiţiile finale ştiam doar primele două măsuri dintr-o partitură de douăzeci şi ceva de măsuri. Şi nu era orice partitură, ci Simfonia 9 a lui Bethoveen, Odă Bucuriei. Aşa că am improvizat şi dădeam cu băţul la nimereală în ritmul celorlalţi. La vioară a fost foarte fain. Am avut o profă de treabă şi amuzantă. La început a fost aiurea, căci toţi cei din grupa mea mai atinseseră o vioară înainte (în cadrul Music Campului, în anii trecuţi sau ştiau de altundeva), numai eu nu pusesem mâna pe ceva de genul ăsta. Aşa că tipa era cu ochii mereu pe mine. Dar mi-am dat drumul şi m-am descurcat cât de cât.
Lăsând la o parte detaliile tehnice, ajungem la partea fun. Am stat în cameră cu alte cinci fete din Iaşi: Iustina, colega mea de bancă, două fete dintr-a zecea, una de a noua şi una de a doişpea, toate patru de la Naţional.
Ne-am distrat la maxim. În prima noapte am făcut nişte farse la telefon geniale. Mă rog, Teo, tipa de a noua era o actriţă foarte bună şi-i ieşeau toate farsele. Exemplu:
Teo: Dormi?
Random guy: Nu.
Teo: Eşti sigur?
RG: Da.
Teo: Eşti sigur, sigur, sigur?
RG: Da! Cine e acolo?
Teo: Dar de unde ştii că nu dormi? Care e diferenţa dintre vis şi realitate? Cum le diferenţiezi în lumea asta sacră, dar atât de profană? AJUTĂ-MĂ SĂ DEVIN SACRĂ! (...)
Alte farse memorabile au fost acelea în care Teo a jucat rolul unei psihopate ce dorea ajutorul unei tipe bune la fizică ca să creeze o buclă temporală, sau conştiinţa unui tip care umbla cu multe fete. Era pe acolo o replică interesantă, la altă farsă cu conştiinţa, la care am râs ca nişte foci retardate mintal: "Pune piciorul stâng în faţa celui drept. Acum scarpină-te cu degetul mic e la mâna dreaptă în ceafă, după ureche, acolo unde sunt mai mulţi păduchi.". La câteva minute după, tipul bate la noi la uşă şi după ce-i deschidem zice "Care-i conştiinţa?" înainte ca profa de alături să-l tragă de braţ înapoi la el în cameră. Trebuie să precizez că fetele nu au voie deloc în cameră la băieţi sau invers. Nici în timpul zilei.
În următoarele seri am ţinut discuţii pe teme stupide, interesante sau ciudate. În altă seară, fetele s-au îmbrăcat numai în pantalonii de pijama şi în sutien şi dansau ca nebunele pe acolo. Şi după aia au făcut videoclipuri trăznite. Eu de acolo: 'Oh...oooookey...'.
Internatul a fost naşpa. Băi comune, două pe etaj, camere prăfuite şi vechi, cantină antică şi mâncare de spital...
Ce am vizitat prin Bucă: Obor (din Piaţa Unirii până acolo am mers cu metroul...prea fain), Mallul din Piaţa Unirii, Senatul/Casa Poporului şi Cişmigiul.
Ce pot să spun... Am avut o săptămână super faină, pe care am dat în total 185 de lei. No kidding. Minus banii de buzunar.
De ce am întârziat cu postul? Ei bine, pe treişpe s-a deschis în sfârşit Pottermore. Am butonat o zi întreagă. E prea betonieră site-ul. Au publicat doar prima carte, dar eu am terminat-o deja. E ilustrată genial. Site-ul e plin de precizări, detalii, şi side-stories semnate de Rowling. Am picat la Hufflepuff. Grr. Frate-miu a făcut testul de sortare la nimereală, fiindcă nu ştia engleză şi a picat la Ravenclaw. Dar Hufflepuffii nu sunt chiar aşa de răi. Am o baghetă adorabilă şi un pet simpatic. Site-ul are o grămadă de aplicaţii şi obţiuni. Dau mai multe detalii când apare şi cartea doi, ca să-mi fac o părere completă. Username-ul meu e SkyProphecy6544. Cine are cont, sau îşi face să-mi lase un comentariu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
n.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.