Make-up post?

Fişier: , , , · Desenat de Semiscrisa. la
...
Soz, guys. Bănuiesc că ştiţi că Românica a fost impulsionată de şocuri şi furtuni electrice de vreo săptămână, nu? Ei bine, aflaţi că aceste crunte descărcări ale lui Zeus mi-au răpit şi violat internetul. Nu am avut acess la prostia asta de blog cinci zile. Dar iată-mă aici şi acum, scăpată de mânia tezelor, postând şi încruntându-mi creierii pentru voi.

Apropo de teze. La mate am dat-o acum o săptămână şi am luat 8,30. Wanna know why? La mine radical din 144 plus 25 dă 189, nu 169. Evident mi-a ieşit o prostie, şi nu 13, aşa cum trebuia. Proful mi-a scris lângă "Greu la adunare, nu?". Râd eu ce râd şi dau pagina. La ultima problemă, pe care am reuşit să o gândesc corect, am greşit în mod ilogic la calcul. În mentalitatea mea, 12 plus 4 dă 18. Şi am avut calculul ăsta de două ori şi l-am greşit tot de două ori, la subpuncte diferite. Lângă, proful (care are un simţ al umorului incontestabil, orele lui fiind geniale) scrisese: "Mai grav decât am crezut la început. Recomandare: de 3 ori pe zi adunări. GRAV!". Ce pot spune, luam 9 dacă nu greşeam ca fraiera calcule de clasa întâi. Sunt cel mai idiotic creieraş de pe planetă. Cum am putut scrie aşa ceva?
La română am dat-o azi. Şi pot spune că nu a fost cea mai bună lucrare a mea.

Aseară m-am uitat la prima semifinală Eurovision, pe care o aştept de anul trecut, din mai. Keeh. Orice ar fi, eu aştept ESC. Mandinga s-a descurcat ok, din moment ce au avut dificultăţi tehnice (solistei i-a murit casca prin care se auzea negativul şi vocile colegilor săi, şi a trebuit să cânte după sonoritatea din sală). Preferaţii mei au fost Irlanda, Islanda, Finlanda şi Danemarca. Ce pot spune, ţările nordice au gusturi bune. Noi suntem cotaţi la pariuri şi pe pre-charts pe locul 5-6. Dacă iese întradevăr aşa, e bine. Şi aştept semifinala doi de mâne. Can't wait.

Eu şi Mara ne plictiseam azi în ora de tehnologică, şi având Ceaţă, de Miguel de Unamuno cu ea, Mara a decis să facem o compunere ce aparţine curentului numit dadaism. Adică. Deschizi cartea/ziarul/materialul cuvântos la o pagină oarecare şi primul cuvânt ce apare în faţa ochilor îl pui pe hârtie. Noi ne-am împărţit sarcinile (una scria, articula, cerea părţi de vorbire - substantive, verbe, adjective - şi adăugând cuvinte de legătură, iar cealaltă deschidea cartea şi zicea prima parte respectivă ce-i sărea în ochi), inversându-le din când în când. Şi iată ce cuvântare ciudoasă a ieşit:

Orfeule, să nu-ţi abaţi hotărârea vie. Să dovedeşti că mă împingi de pe modă fără să apară jumătate de ceas. De ce nu mă însor cu cititorii mei? De ce nu ar fi trebuit să pun mâna pe cuvinte, fără să le cumpăr? Obrazul fetei e generos, treierat şi mincinos. Tu nu te-ai întors, când, în sălaşul tuturor iluziilor, eternitatea a plecat. Nu mă înţelegi, nu ai un protagonist bucuros! Vrei să trăieşti cu mine, în tristeţea limbii spaniole. 
Avea oare o animalitate aparte, ce mi-a apărut mintenaş în cârciuma fenomenal de copilăroasă? Îmi faci pe plac când închizi oamenii proşti şi mă sinucid fără să mă văd cu un câine. Nebunii din reuniunea de spanioli se întâmplau să fie trei nunţi.
Simt că stau de vorbă cu propia mea existenţă a dumitale. Prefaţa m-a hăituit din oglindă de când m-am înrudit cu fraza. Îmi place să mă laşi să văd dragostea din rândurile din mijlocul celor cincizeci de condimente. Şi, carevasăzică, tot nu puteţi să vă înţelegeţi cu bărbatul scrisorii, ceaţa.
Prudenţiu izbuteşte dezamăgitor să-şi înveşmânteze carnea cu carne semiprofană şi să mănânce poligonul cel mai simplu, cel mai resurscitat. Mă plimbai pe drumul rău ce se cunoştea drept fiind Paparrigopulos.
Ce era lumea fără dezamăgirea reflexiei duble, devenită blândă ştire? Sugerez să credem în Domnul care face pedeapsa să pară însărcinată. Nu s-a îndoit de amintirile eliberate de hazard, îndrăznind să se aducă singurătatea avansată. Nu vreau să aud pumnul ce îmi este şi mie muncitor şi curios.
Fătuca din parantezele ascunse comunica cu căţeluşul zămilisit fără bietul Domingo. M-ai însoţi în graţia prostiilor şi să mă recunoşti în aceeaşi noapte, dar niciodată nu o să uit să ţin ochii în tânărul joc al timpului.


Tadaaaah. A fost superdistractiv, iar la unele fraze am râs cu lacrimi.

Plănuiam ca postul ăsta să fie mai lung, dar din moment ce am fost UFO pentru ceva zile şi nici nu ştiu cum mai merg trebuşoarele online, trebuie să recuperez. Voi posta probabil în weekend.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)