Desenând cuvinte.

Se afișează postările cu eticheta Stuff. Afișați toate postările

Stones and clouds

Hallo.
Argh, nu mai pot aştepta să se termine odată. Mai e juma de săptămână acolo, eu dorm pe mine şi îmi stric mediile pe ultimii 100 de metri. Şi aveam acolo numai o medie de nouă, la mate, când nenorocitul ăla de prof de istorie îmi trânteşte un opt frumuşel. Şi vine şi testul la fizică, ăla la civică... Dă-le naibii. Eu vreau vară.
Nu mai dau randament. Adorm îndată ce mă aşez undeva. Cinci minute mă laşi fără ceva de făcut şi ... zzz instant.

A apărut noul sezon Pretty Little Liars. Ieri a apărut episodul doi. Eu stau şi mă întreb... cât suspans pot băga ăştia într-un episod de 40 de minute? Răspuns: O cantitate imensă, ce te ucide cu fiecare kilogram pe care îl depune pe tine. Cunoscătorii de seriale drama şi acţiune tip cliff-hanger îmi vor ţine partea. Dar pot spune fără regrete că serialul e supercalifradelicios.

Vreau să istorisesc un true story. După inaugurarea ceva mai oficială a mallului nou de la noi din oraş şi după câteva ture bune de shopping, mă întâlnesc cu ai mei la Food Court-ul centrului comercial, unde îi văd aşezaţi la masă cu părinţii unei colege de clasă de-a lui frate-miu, împreună cu respectivul frate şi respectiva colegă a sa. Bine, stau şi eu la masă, ciugulesc şi ascult discuţiile. La un moment dat, tipa, colega lu' frate-miu (care apropo, e în clasa a treia), îmi întinde peste masă un telefon touchscreen, cu imprimeu Hello Kitty şi zice:
"Andreea, nu? Dă-mi şi mie te rog numărul tău de telefon."
Eu dau din umeri şi îi tastez numărul. Mai ciugulesc ceva şi primesc un mesaj.
'Hai la o plimbare.'
Ridic capul şi văd copila uitându-se la mine cu un zâmbet dinăla copchilăresc. Îmi dau ochii peste cap şi spun măică-mii:
'X vrea să o ţin de mânuţă la o plimbare. X o cheamă, nu?'
Şi sinceră să fiu, chiar nu ştiam cum o cheamă. Mama îmi spune să-l iau şi pe frate-miu şi o luăm toţi trei prin mall. Cu ocazia asta am observat şi eu 'out-fitul' copilei. Purta un one-piece de tip jumper, sacou elegant şi o poşetă ciudată, sandale tip wedge puţin cam înalte pentru vârsta ei şi unghii scurte şi neîngrijite mov strident, însoţite de pete de cerneală pe degete. Mă uit înapoi spre masă la maică-sa. Copie identică, doar că femeia avea părul vopsit blond albicios, şi un sfert din el erau rădăcinile naturale, negre, avea unghiile făcute după noua modă "labă de raţă" şi machiată oribilos. Mă trec fiorii şi încerc să mă concentrez la ce spune dihania de copil:
" ... şi pentru că unchiul meu deţine barul, ştii, m-a lăsat să beau cocktailuri pe gratis. Şi băiatul ăla drăguţ de 17 ani, de care ţi-am zis, a stat cu mine până dimineaţa. Păcat că aveam un iubit pe vremea aia, dintr-a patra, ştii... dar ne-am despărţit a doua zi la şcoală pentru că nu mă pupase niciodată. Era un porc. Aaa, şi în clubul ăla, al lui unchiu-miu a intrat o piţipoancă din aia, cu sutien mare şi fustă dinaia roz scurtă. Şi fată, tu ştii ce ruşine îmi era?! M-am ascuns sub scaun..."
Oh, doamne. O copilă care nici nu-mi ajunge la şold îmi spune mie despre viaţă în club. Eu la zece ani, cât are ea, vroiam Pokemoni, nu iubiţi, citeam Harry Potter, nu aveam telefon, şi singurul motiv pentru care plângeam era un genunchi zdrelit, nu un băiat drăguţ cu dublul anilor mei la activ. Şi asta nu e tot. Îmi strică şi mai tare părerea actuală. Deodată se opreşte din bălmăjit şi mă trage de mână la nivelul ei:
"Fată, tu ştii despre cuvântul ăla, cu 's'?"
Uh, dăăă. Am paişpe ani, fătucă. Îmi dau ochii peste cap şi dau din cap. Ea se uită la mine ca şi cum ar fi dezamăgită că nu are ea plăcerea să-mi explice cum se fac copiii. Dar i se luminează ochii şi-mi spune:
"Da frate-tu ştie? Da oricum, e nesimţit pentru că nu l-ai învăţat să ţină poşeta unei fete când ea merge la cumpărături." Şi se întoarce spre frate-mi şi-l loveşte cu geanta în umăr.
Cu ce am greşit, doamne?

Am spus că voi recenzui "Percy Jackson şi Olimpienii". Sincer, nu ştiu ce să spun despre o carte perfectă. Am vrut să comentez pe-ndelete dar nu am ce comenta. M-am aşezat bine aici şi trepidez cu degetele pe tastatură şi nu ştiu ce să scriu. E o carte perfectă. Alceva nu văd ce ar trebui precizat.
Acum citesc ultima carte din "Cercul Secret" de LJ Smith şi urmează "The Perks Of Being A Wallflower". La care sper să am ce comenta.

Umblând pe hardul fostului meu laptop, cel al brolişorului meu, am găsit fişierul meu vechi cu muzică. Am înflorit instant. Toate trupele de mult uitate, toate melodiile pe care le ştiam...am avut nevoie doar de primul vers şi apoi celelalte, fără greşeală, au apărut brusc în mintea mea. E o senzaţie superbă. Breaking Benjamin, Blackmore's Night, Alice Nine, Three Days Grace, Nirvana, tot ce ştersesem din telefon pentru spaţiu acum un an şi ceva... So refreshing.

Şi acum, nişte gifuri adorabile cu cei cinci soţi ai mei:

Şi ca să nu vă plictisiţi vacanţa asta care vine, dragilor, uitaţi-vă la următoarele filme, ca listă de recomandări:

The Vow
Sherlock Holmes
Rise Of The Planet Of The Apes (cu Tom Felton, fetelor!)
Letters To Juliet
Crazy, Stupid Love
Muuuulte disnay-uri.

Şi seriale:

The Secret Circle
Pretty Little Liars
Awake
Ghost Whisperer

Blah-ha-ha

2
COM

Pentru că ştiu, în sufleţelul meu nebun, adânc îngropată, zace dorinţa de a fi o capră. Sau o oaie.

Am luat nouă în teză la română. Blaaah-ha. Am scăpat de o gri~iijă.
Trebuie să mi se aducă testul la civică şi vineri dau test la ist~ooo~rie. Din WWII şi Războiul Re~e~e.

Bine, o las cu behăitul.

Şi am uitat să motivez absenţa mea îndelungată. Well, huns, a apărut pe undeva pe la sfârşitul lui mai Monsters Den: Chronicles, un joc pe care îl aştept de doi ani, şi de trei zile şi mai bine mă strofoc să termin toate actele, toate questurile, să găsesc toate camerele secrete şi toate itemurile legendare. Şi am făcut-o. Bleeeh.
Şi am terminat sezonul doi din Pretty Little Liars. Azi apare primul episod din sezonul trei.
La moah, în Iaşi, s-a deschis Palas, un centru comercial acceptabil înconjurat de părculeţ, în jurul Palatului Culturii. Am fost la shopping sâmbătă şi luni, full day. Luni am cărat-o pe Katy după mine, am făcut nişte bătături urâte şi am golit portofelul. Iar pe doi s-a bătut recordul la cel mai mare număr de lampioane lansate, tot încadrul deschiderii complexului pe care îl aşteptăm să se finiseze de doi ani. Ieşenii sunt happy.
Mi-am cumpărat din Cătureşti cu 9.90 lei cartea, trilogia "Cercul Secret" de LJ Smith. În două zile am păpat o carte jumate. Poate fac o recenzie când termin. Plus că am terminat şi seria "Percy Jackson şi Olimpienii" şi vreau s-o comentez şi p-aia. După ce termin şi trilogia asta, vreau să citesc "The Perks of Being a Wallflower". Am auzit de cartea asta prin intermediul ecranizării sale, care va fi disponibilă în cinematografe în septembrie. Şi o să-l văd pentru că în el joacă actorii mei favoriţi (doi dintre ei): Logan Lerman şi Emma Watson. Căutaţi un plot. Nu o să regretaţi.

Şi acum, mă duc să mă târăsc ca o capră ce sunt după ghiozdan şi să-mi fac tema la mate. Oh, presimt că nu voi reuşi să mă ridic de pe covor şi o să lâncezesc acolo, tăvălindu-mă în sucul propiei lene, putrezind în adâncurile Tartarului pentru că nu am chef să-mi scriu şi tema la germană.

Make-up post?

0
COM

...
Soz, guys. Bănuiesc că ştiţi că Românica a fost impulsionată de şocuri şi furtuni electrice de vreo săptămână, nu? Ei bine, aflaţi că aceste crunte descărcări ale lui Zeus mi-au răpit şi violat internetul. Nu am avut acess la prostia asta de blog cinci zile. Dar iată-mă aici şi acum, scăpată de mânia tezelor, postând şi încruntându-mi creierii pentru voi.

Apropo de teze. La mate am dat-o acum o săptămână şi am luat 8,30. Wanna know why? La mine radical din 144 plus 25 dă 189, nu 169. Evident mi-a ieşit o prostie, şi nu 13, aşa cum trebuia. Proful mi-a scris lângă "Greu la adunare, nu?". Râd eu ce râd şi dau pagina. La ultima problemă, pe care am reuşit să o gândesc corect, am greşit în mod ilogic la calcul. În mentalitatea mea, 12 plus 4 dă 18. Şi am avut calculul ăsta de două ori şi l-am greşit tot de două ori, la subpuncte diferite. Lângă, proful (care are un simţ al umorului incontestabil, orele lui fiind geniale) scrisese: "Mai grav decât am crezut la început. Recomandare: de 3 ori pe zi adunări. GRAV!". Ce pot spune, luam 9 dacă nu greşeam ca fraiera calcule de clasa întâi. Sunt cel mai idiotic creieraş de pe planetă. Cum am putut scrie aşa ceva?
La română am dat-o azi. Şi pot spune că nu a fost cea mai bună lucrare a mea.

Aseară m-am uitat la prima semifinală Eurovision, pe care o aştept de anul trecut, din mai. Keeh. Orice ar fi, eu aştept ESC. Mandinga s-a descurcat ok, din moment ce au avut dificultăţi tehnice (solistei i-a murit casca prin care se auzea negativul şi vocile colegilor săi, şi a trebuit să cânte după sonoritatea din sală). Preferaţii mei au fost Irlanda, Islanda, Finlanda şi Danemarca. Ce pot spune, ţările nordice au gusturi bune. Noi suntem cotaţi la pariuri şi pe pre-charts pe locul 5-6. Dacă iese întradevăr aşa, e bine. Şi aştept semifinala doi de mâne. Can't wait.

Eu şi Mara ne plictiseam azi în ora de tehnologică, şi având Ceaţă, de Miguel de Unamuno cu ea, Mara a decis să facem o compunere ce aparţine curentului numit dadaism. Adică. Deschizi cartea/ziarul/materialul cuvântos la o pagină oarecare şi primul cuvânt ce apare în faţa ochilor îl pui pe hârtie. Noi ne-am împărţit sarcinile (una scria, articula, cerea părţi de vorbire - substantive, verbe, adjective - şi adăugând cuvinte de legătură, iar cealaltă deschidea cartea şi zicea prima parte respectivă ce-i sărea în ochi), inversându-le din când în când. Şi iată ce cuvântare ciudoasă a ieşit:

Orfeule, să nu-ţi abaţi hotărârea vie. Să dovedeşti că mă împingi de pe modă fără să apară jumătate de ceas. De ce nu mă însor cu cititorii mei? De ce nu ar fi trebuit să pun mâna pe cuvinte, fără să le cumpăr? Obrazul fetei e generos, treierat şi mincinos. Tu nu te-ai întors, când, în sălaşul tuturor iluziilor, eternitatea a plecat. Nu mă înţelegi, nu ai un protagonist bucuros! Vrei să trăieşti cu mine, în tristeţea limbii spaniole.
Avea oare o animalitate aparte, ce mi-a apărut mintenaş în cârciuma fenomenal de copilăroasă? Îmi faci pe plac când închizi oamenii proşti şi mă sinucid fără să mă văd cu un câine. Nebunii din reuniunea de spanioli se întâmplau să fie trei nunţi.
Simt că stau de vorbă cu propia mea existenţă a dumitale. Prefaţa m-a hăituit din oglindă de când m-am înrudit cu fraza. Îmi place să mă laşi să văd dragostea din rândurile din mijlocul celor cincizeci de condimente. Şi, carevasăzică, tot nu puteţi să vă înţelegeţi cu bărbatul scrisorii, ceaţa.
Prudenţiu izbuteşte dezamăgitor să-şi înveşmânteze carnea cu carne semiprofană şi să mănânce poligonul cel mai simplu, cel mai resurscitat. Mă plimbai pe drumul rău ce se cunoştea drept fiind Paparrigopulos.
Ce era lumea fără dezamăgirea reflexiei duble, devenită blândă ştire? Sugerez să credem în Domnul care face pedeapsa să pară însărcinată. Nu s-a îndoit de amintirile eliberate de hazard, îndrăznind să se aducă singurătatea avansată. Nu vreau să aud pumnul ce îmi este şi mie muncitor şi curios.
Fătuca din parantezele ascunse comunica cu căţeluşul zămilisit fără bietul Domingo. M-ai însoţi în graţia prostiilor şi să mă recunoşti în aceeaşi noapte, dar niciodată nu o să uit să ţin ochii în tânărul joc al timpului.

Tadaaaah. A fost superdistractiv, iar la unele fraze am râs cu lacrimi.

Plănuiam ca postul ăsta să fie mai lung, dar din moment ce am fost UFO pentru ceva zile şi nici nu ştiu cum mai merg trebuşoarele online, trebuie să recuperez. Voi posta probabil în weekend.

Fulgerătură

1
COM

Finally someone understands how I feel.

Last night was a blast. Mi-am stors sufleţelul uităndu-mă la un episod Naruto vechi pe animax, pe care îl văzusem acum trei ani. Am plâns la propiu, amintindu-mi de copiliţa de 10 ani care aştepta în fiecare seară la 8:30 episodul la TV ca după aia să-l revadă din nou, în engleză, online, ca să-şi îmbunătăţească engleza. Şi acum nici nu îmi amintesc numele personajelor. E trist. M-a apucat o melancolie imensă.
Apoi am început să cânt ca o nebună în timp ce încercam diferite coafuri (am precizat că mi-am lăsat părul lung? E pe undeva la mijlocul braţului). E un avantaj că stau la casă, într-un cartier cam goluţ, undeva după un deal.
Am făcut o baie la miezul nopţii, cu multă spumă, experienţă pe care am vrut să o încerc de când mă ştiu, în timp ce purtam o conversaţie adorabilă cu Katy (pe care am ţinut-o la textuit mesaje până la unu). Era să-mi scap telul în apă. :<
Am scrolit vreo oră pe weheartit cu un ceai dulce de fructe de pădure lângă mine (era să mor de frică coborând în bucătărie pe întuneric, ca să mi-l fac).
Am văzut "Friends with Benefits" cu J. Timbălake şi Mila Kunis. Bine că eram singură acasă, căci părinţii mei au ciudatul trend de a intra în cameră fix în mijlocul unei sex-scene dintr-un film inocent. Şi filmul ăsta e full de scene dinastea. Hm. Filmul a fost aşa şi aşa.
M-am uitat la Disney Channel până la trei, comentând ironic cu voce tare fiecare replică din episoade. Am prins o frântură din micii Zack şi Cody şi un episod lame din Hannah Bannanah.
Am adormit pe la patru, în camera părinţilor mei, întinsă invers pe patul dublu, încâlcită sub pătura uriaşă.

Ai mei nu au venit încă şi mi-am făcut o cafea tare ca să pot să stau şi noaptea asta să termin Percy Jackson şi Olimpienii, cartea a patra. Şi eventual să-mi fac tema la fizică. Şi poate să învăţ la română.
Brolişorul meu a câştigat o medalie de argint la concursul de care am spus în postul anterior. A câştigat trei meciuri din patru. Proud, but not enuff.

Vreţi ceva super cool? Căutaţi sounDtrackul The Hunger Games fanmade al lui unofficialscore pe youtube. Tipul e genial. Melodiile sunt intrumentale şi sună clasic şi modern în acelaşi timp. Are câte o piesă pentru fiecare scenă din cărţi şi se potrivesc perfect momentele muzicale cu cele ale acţiunii. Dar nu e nevoie să fi citit cărţile ca să ascultaţi. Oferă capacitate maximă de gândire. Am scris cel mai tare fanfic evă cu fundalul ăsta.

G'night folks. G'night for you, only.

Last saturday night.

0
COM

Sunt acasă. Singură. Singură cu sens de încuiată în casă pentru un număr nedeterminat de ore. Well, fratele meu are un concurs foarte important de taekwondo weekendul ăsta la Bistriţa şi ai mei au plecat să îl susţină (în principal pentru că mama nu a văzut niciodată partea aia a ţării şi vroia să respire aer curat, la propiu). Eu am rămas singură. Sub pretextul că am teză la română luni şi tre' să învăţ. Ceea ce e complet fals (o dau pe 23, parcă...sau era 24?). Look, chiar nu vroiam şi nu aveam chef să văd cum o mână de copii, adolescenţi, whatever, pricăjiţi dau cu picioarele unul în altul pentru nişte medalii ruginite ce nu valorează nimic. Aşa că am inventat o scuză. Abia aştept noaptea asta. Mă rog, eu sunt lunatică, la propiu. Ceasul bate prânzul şi eu dorm pe mine, dar la doişpe de noapte sunt cea mai activă fiară din hambar. Am menţionat faptul că iubesc să stau singură? Bine, lunatică şi la propiu şi la figurat. Ştiţi ceva? Cred că mă gândesc prea mult la sensurile cuvintelor. Aşa că uitaţi o leapşă care să-mi întoarcă creierii în poziţia iniţială. Furată de la Me, myself and I, aka Mars, care şi-a făcut blog recent ca să-şi etaleze genialitatea.

Dacă eram un anotimp - toamnă
Dacă eram o lună - octombrie
Dacă eram o zi a săptămânii - joi

Dacă eram o parte a zilei - miezul nopţii
Dacă eram o virtute - puterea de a-şi păstra calmul

Dacă eram un viciu - tăiatul venelor
Dacă eram o planetă - Saturn
Dacă eram un lichid - vin roşu
Dacă eram o stare a vremii - ploioasă
Dacă eram un instrument - vioară
Dacă eram un sentiment - frământare şi presiune
Dacă eram un gest - întorsul spatelui
Dacă eram un sunet - scrâşnit de oase sfârmate
Dacă eram un cântec - The Hanging Tree - Sam Cushion şi Rachel Macwhirter
Dacă eram un simbol - simbolul Talismanelor Morţii. HP related.
Dacă eram un oraș - fictiv? Mystic Falls. real? London.
Dacă eram un gust - coajă de lămâie

Dacă eram o aromă - vanilie şi scorţişoară
Dacă eram o culoare - vermillon
Dacă eram o parte a corpului - călcâi
Dacă eram un accesoriu - brăţară
Dacă eram un produs de machiaj - creion dermatograf
Dacă eram o materie - sânge
Dacă eram un personaj de desene animate - Daria, personaj eponim
Dacă eram o formă - triunghi
Dacă eram un număr - 87
Dacă eram o mașină - Mini Cooper
Dacă eram o haină - blazer... sacou. Dar blazer sună mai bine.

Cred că am mai făcut-o cândva, acum mult timp, dar îmi place genul ăsta de leapşă, so, yea, I enjoyed it.

De plictiseală am început să mă uit la Pretty Little Liars, din cauza lui Katy care aparent vrea să mă corupă. Nu a reuşit, din moment ce vroiam să scrolesc prin serialul ăsta din vara trecută.

Altceva? Ei bine, ieri în timp ce răsfoiam neinghegul, am dat peste o "ghicitoare" de-a lui Einstein, despre care el a spus că 98% din populaţia lumii nu va reuşi să o dezlege (fără foaie). Eu am făcut-o, ce-i drept în aproximativ o oră şi cu foaie. V-o las aici în caz de vreţi să vă testaţi capacitatea cerebrală.

There are 5 houses in 5 different colors. In each house lives a person with a different nationality. The 5 owners drink a certain type of beverage, smoke a certain brand of cigar, and keep a certain pet. No owners have the same pet, smoke the same brand of cigar, or drink the same beverage.

The question is: Who owns the fish?

Hints:
The Brit lives in the red house.
The Swede keeps dogs as pets.
The Dane drinks tea.
The green house is on the left of the white house.
The green homeowner drinks coffee.
The person who smokes Pall Mall rears birds.
The owner of the yellow house smokes Dunhill.
The man living in the center house drinks milk.
The Norwegian lives in the first house.
The man who smokes Blend lives next to the one who keeps cats.
The man who keeps the horse lives next to the man who smokes Dunhill.
The owner who smokes Bluemaster drinks beer.
The German smokes prince.
The Norwegian lives next to the blue house.
The man who smokes Blend has a neighbor who drinks water.

Apropo de capacitate cerebrală, m-am uitat la finala de la Românii Au Talent şi am văzut câştigătorul. Dar înainte de anunţarea lui, am văzut şi numărul lui, care m-a lăsat gură-cască. Tipul, Cristian Gog, are ceva putred în capul şi în venele alea. Mi-a plăcut, sincer, şi, deşi sunt multe discuţii negative pe tema asta, cred că merită premiul. Mentalismul m-a pasionat mereu. Nu-l înţeleg pe deplin, dar din câte îmi spune tata, care se pricepe cât de cât, se pare că-l percep diferit faţă de alţii. Nu ştiu, după experienţa mea cu visatul lucid (post mai vechi, check it out) percep diferit creierul uman. Şi uneori cred că înţeleg cum funcţionează. Nu la nivel anatomic, ci ce se întâmplă în spatele anatomiei şi a ceea ce ni se înfige pe gât la orele de biologie. Şi cred că creierul (scuzaţi dubla cacofonie) poate performa la nivel paranormal. Doar că noi nu ştim cum să îl ridicăm şi cum să-l folosim la acest nivel. Putem, dar în acelaşi timp nu putem.

Am văzut săptămâna trecută filmul "The Butterfly Effect". Pare extrem de clişeic şi SF dacă nu priveşti în spatele replicilor şi a cadrurilor, fiind plin de înjurături şi chestii murdare. Un tip cu probleme mintale călătoreşte în timp şi niciodată nu reuşeşte să fie fericit, huh? Wrong. Asta e doar povestea, coverul. Efectul "zbor de fluture" e un concept complex. E teoria haosului, care s-ar traduce pe limba noastră cam aşa: O bătaie fragilă de aripi de fluture într-o parte a globului poate cauza (sau se desfăşoară în acelaşi timp cu) un uragan imens ce şterge jumătate de planetă din peisaj. Tipul, care în copilărie a trecut prin multe, are o problemă legată de memorie. Are nişte "black-outs". În mijlocul "acţiunii" partea cerebrală ce se ocupă cu memoria cedează şi el se trezeşte după ceva timp ca după un somn sau un leşin fără să-şi amintească nimic din ce s-a întâmplat. Pentru a-l monitoriza şi pentru a-l ajuta, mama sa îi dă un jurnal ca să-şi poată scrie trăirile, la vârsta de şapte ani. La paisprezece ani, după nişte accidente oribile, se mută din oraş, lăsând fata de care se îndrăgostise în urmă. La aceeaşi vârstă, "black-outs-urile" se opresc. La facultate, el găseşte vechile jurnale, şi, citiindu-le, îşi dă seama că se poate întoarce în timp, schimbând totul, doar în scenele în care memoria îl lăsase. Dar de fiecare dată când schimba timpul, viaţa unuia dintre prietenii săi era schimbată radical, în rău, din cauza accidentelor pe care ei le avuseră în copilărie/adolescenţă. Nu reuşeşte să fie niciodată fericit cu fata pe care o iubeşte. În modul acesta, el acumulează peste 120 de ani de viaţă în corp de 20-21 de ani. Îşi dă seama că, pentru a salva pe toată lumea, e nevoie să schimbe ceva de la rădăcină, anume să nu o mai cunoască niciodată pe fata respectivă. Crazy, huh? Pe mine m-a impresionat filmul şi mi-am promis că dacă nu ajung jurnalistă sau scriitoare mă duc la psihologia de genul ăsta. Pe creier în mod direct.

Am văzut şi Bridge to Terabithia, la care am plâns. Bine, la început plângeam de fericire şi de entuziasm la vederea unui Josh Hutcherson cu doi ani mai mic ca mine. Nici nu ştiu ce să comentez la filmul asta. Că numai copii şi adolescenţii au lumea lor? Că imaginaţia poate crea totul? Că nu e bine să te hrăneşti din vise? Că există universuri paralele? Că totul are semnificaţia sa? Nu ştiu. E un film din care poţi să extragi multe.

Vă recomand ambele filme, primul e mai bine să-l vezi singur, iar al doilea cu cineva drag, cu familia eventual. Dar merge bine şi singur.

Post lung. Să vă îndopaţi bine cu prostiile mele weekendul ăsta.

That's it, my sweet potatoes and carrots. I'll see ya soon.

Şi râzi ca o focă retardată

0
COM

Cred că nu am spus de felul în care râd eu şi cu prietenii mei cei mai buni care mă cunosc truly. Spre exemplu, eu şi cu Hamster (Tudor, pe care îl cunosc de când eram în faşă, el fiind cu un an mai mic decât mine) ne uităm unul la altul şi explodăm în artificii molipsitoare, ajungând să râdem unul de râsul ceiluilalt, apoi să ne aruncăm capete pe spate şi să batem din palme ca nişte foci retardate, în timp ce ne sufocâm râzând silenţios. Apoi să tragem nişte guri de aer întretăiate ca să o luăm de la capăt, crăpând câte un icnet pe aici, pe acolo.
Paranteză făcută ca să descriu titlul. Nu am idee ce fulger m-a trăsnit ca să pun titlul ăsta.

Ieri m-am uitat la Percy Jackson & The Olympians: The Lightning Thief. Nu mi l-a recomandat nimeni, aşa cum face cineva de obicei, ca să ajung să mă uit la un film, ci am văzut un pic pe un site în care simblourile de la The Hunger Games, Harry Potter şi seria de cărţi/filmul acesta erau combinate într-unul şi arătau super fain. And I was like: Hei, nimeni nu-mi contopeşte cele două mari iubiri cu o altă serie pe care nu o cunosc şi nu le compară! Aşa că nu am avut de ales şi a trebuit să văd filmul din moment ce era comparat cu HP şi THG.
Cei care mă cunosc sau care îmi citesc prostiile ireproşabile frecvent vor ghici ce s-a întâmplat. NEW OBSESSION!
În fine, am făcut ros de o obsesie nouă. Mai precis mi s-au aprins călcâiele după Logan Lerman, actorul principal. Şi nici povestea nu e rea. Aşa că, download tha books and munch on 'em.
E ciudat. După fiecare film pe care îl văd, am obsesii noi. Doamne, ce copilă pot să fiu. Să vă enumăr actorii/cântăreţii pe care fangirl-uiesc toată ziulica şi cu care m-aş mărita instant:

- cei de la One Direction
- Tom Felton
- Chris Zylka
- Josh Hutcherson
- Logan Leman
- James & Oliver Phelps
- Ian Somerhalder
- plus un alt milion de personaje din animeuri şi cărţi

Ce fată tipică pot fi. Mă chinui de luni de zile să termin o carte normală, dar noooooo, eu citesc fantasies cu vampiri, vârcolaci, zei, îngeri şi vrăjitorii! O, frate am să ratez fiecare test şi examen, dacă mai salivez mult asupra bietului laptop/telefon. Sunt o focă retardată.
Ah, nu pot să cred. Am trecut peste subiectul Percy Jackson fără să vă îndop cu spoilere. Aţi scăpat. Dar să ştiţi, wikipedia e always lângă voi, dornică să vă ajute. N-o ignoraţi.

Bine, pe lângă obsesiile de teenager, am nişte atracţii, ca să spun aşa asupra unor anumite chestii.
De exemplu lavanda. Am o boală în ultimul timp cu păpădiile ajunse la maturitate (check the favicon). Îmi plac la nebunie patternurile vintage. Găsesc cerbii adorabili (asta e din cauze strict HP). Am un fişier întreg pe weheartit cu definiţii ale unor boli ciudate şi în simptonul cărora mă regăsesc.
Am ajuns să sufăr de:

- drapetomanie (o nevoie uriaşă de a fugi de probleme şi de viaţă)
- clinomanie (o nevoie inexplicabilă de a sta în pat)
- heliofilie (o dorinţă puternică de a sta la lumina soarelui)
- misantropie (un dezgust puternic pentru societatea umană)
- disanie (când îţi este extrem de greu să te dai jos din pat dimineaţa)

Ah, mă fac doctor-pshihologist.
Sunt practică. Mi-am descris stările de spirit şi suferinţele mele din ultima săptămână în timp ce spuneam de punctele mele slabe.

Nu am deschis Photoshop din vară. Oh God, cred că am şi uitat cum se încarcă o poză în programul ăsta.
Nu m-am mai uitat la un anime bun de la Crăciun. Halal otakăriţă mai sunt. Totuşi, vreau un anime romantic şi amuzant. Încă mă mai gândesc la Lovely Complex şi Toradora. Nu am mai văzut animeuri aşa de bune şi care să-mi placă. Any recomandationăns?

Ce post random am scris. Bănuiesc că e plin de greşeli gramaticale şi ortografice din moment ce sunt de-a dreptul frântă. Am fost la English On Stage (sketch împreună cu şase alţi colegi şi am făcut varză), apoi m-am pleoştit în faţa laptopului de unde nu m-am mai ridicat. Aparent, fangirlingul solicită multă energie.
Bye, folks.

The Hunger Games.

3
COM

Hullo. Nu am mai trecut de ceva timp pe aici. Aşa că voi scrie ceva mai lung azi.

Ieri am fost la Evaluare în Educaţie la Fizică. Probabil vă întrebaţi ce caută o persoană lirică ca mine acolo. Ei bine, chiar dacă iei zece puncte din oficiu (dacă îţi scrii numele corect ca să citez pe cineva) profu' îţi pune 10 pentru participare. Eu mă aşteptasem să iau şaptezeci şi ceva de puncte, dar, în mod miraculos şi surprinzător am luat nouăzeci şi şapte de puncte. Nouăzeci şi şapte. How the fuck did I do that shit? Încă nu-mi vine să cred. M-a sunat un coleg şi mi-a spus că un alt coleg i-a spus rezultatul, iar eu am crezut, fiind 1 aprilie următoarea zi, ăştia îşi băteau joc de mine. Dar era tru. Gawd. Still can't belive it. Şi după cei doi de cinci semestrul trecut...

Tot ieri a venit Hamster la mine. A fost cea mai ciudată zi din viaţa mea. Ne uitam unul la altul şi izbucneam ca doi psihopaţi în hohote ţicnite de râs. Am râs atât de tare încât am febră musculară la abdomen. Şi l-am molipsit şi pe el cu One Direction Infection, aşa cum am făcut cu Iustina şi cam cu toate fetele din clasă. Imma genius. En fin, după toate tâmpeniile făcute de noi, am stabilit să mergem azi la "The Hunger Games" - Jocurile Foamei. Ca să poţi merge cu Hamster la film, tre' să alegi un film cu acţiune. Şi ca să mă iei pe mine la film, tre' să alegi un film mai romantic. The Hunger Games le are pe ambele.

*început de recenzie*

Plot: Povestea începe într-un viitor postapocaliptic, într-o ţară numită Panem, împărţită în 12 districte, cu capitala la Capitoliu, întinsă pe teritoriul ce aparţinea cândva Americii de Nord. Ca o amintire a trecutului plin de revolte, în fiecare an este organizată o emisiune televizată, sadică şi crudă, numită The Hunger Games. Din fiecare district este selectat un băiat şi o fată cu vârstele cuprinse între 12 şi 18 ani printr-o loterie (în total 24 de tineri), ei fiind luaţi de lângă familiile lor şi aruncaţi într-o "arenă" unde sunt forţaţi să se lupte între ei şi să supravieţuiască. Numai unul iese afară în viaţă.

Personajul principal, Katniss Everdeen se oferă ca tribut al districtului doisprezece (aşa e numit cel e este ales să participe la Jocul Foamei) după ce sora sa, Primrose, este aleasă la cei numai doisprezece ani ai săi. Alături de ea, Peeta Mellark este ales ca tribut din partea băieţilor.

Povestea îi urmăreşte pe cei doi în lupta lor pentru supravieţuire.

Mesaj: Oamenii sunt uşor de manipulat. Ca să câştigi sponsori trebuie să minţi, să fii îndrăzneţ, neobişnuit şi să ai o poveste aparte, fie ea inventată sau nu. Omoară sau fii omorât.

Comentarii: La fiecare film, am obiceiul de a căuta o scenă care să caracterizeze actorii, tipul filmului, tema, regizorul şi mesajul. Şi care să mă impresioneze. Ei, o scenă de genul ăsta e destul de greu de găsit, în orice film. Iată ce am găsit în filmul ăsta:
Era scena în care tributele erau aduse în arenă prin tuburi. Prima oară, am văzut emoţiile lui Katniss, apoi pe cei de acasă, familie şi prieteni care aşteptau începutul emisiunii. Apoi pe cei douăzeci şi patru din arenă. Avertismentele şi sfaturile şoptite/mimate de Peeta. Numărătoarea inversă. E un moment liniştit, fără coloană sonoră, ci doar numărătoarea inversă. Apoi, după ce este anunţat începutul, porneşte infernul. Toţi aleargă să prindă provizii şi arme. Se omoară între ei. Katniss se opreşte pentru o clipă şi priveşte măcelul. Apoi aleargă să prindă un rucsac cu provizii, pe care îl observă neatins. Bilanţul final: douăsprezece tribute ucise. Din douăzeci şi patru. În primele opt ore, din care cinci ucise în primele două minute.

O chestie cu semnificaţie: cei din districtul 1şi 2 sunt cei mai bogaţi, pe când districtele 11, 12 sunt cei mai săraci. Cei din districtul 1 se îmbracă "fashionable", cu gene extrem de lungi, păr vopsit în culori stridente, şi haine excentrice, trăiesc în oraşe extrem de modernizate. Cei din ultimele districte trăiesc ca şi cum ar fi din anii 1600, trăind din vânat şi aproape murind de foame, îmbrăcându-se sărăcăcios, însă normal. Cu cât oamenii sunt mai bogaţi, cu atât sunt mai proşti, excentrici şi uşor de manipulat.

Lucrul ce mă întristă cel mai tare: Katniss e deşteaptă. Ştie că, dacă vrea să supravieţuiască, are nevoie de sponsori care să-i trimită "cadouri" cum ar fi mâncare, medicamente şi ustensile. Şi după ce Peeta îşi dezvăluie lunga iubirea neîmpărtăşită faţă de Katniss în emisiunea-interviu dinaintea Jocurilor, antrenorul ei (fost câştigător al Jocurilor) decide că asta ar fi şansa lor: promovarea unor "star-crossed lovers". La început ea nu este de acord, dar odată cu schimbarea unei reguli în timpul Jocurilor (o pereche poate câştiga Jocurile dacă fac parte din acelaşi district), îl caută pe Peeta şi se portetizează ca fiind îndrăgostită de el, pentru a câştiga sponsori şi sprijinul audienţei. Heartbreaking. But true. În plus, Gale o aşteaptă acasă.

La un moment dat, era o scena liniştită, de suspans, când deodată sare o fiară dintr-un tufiş spre ecran. Foarte repede şi neaşteptat. Eu am ţipat. Am crezut că fac atac de cord acolo. Şi Hamster murea efectiv de râs.

Actorul preferat: Mai mult ca sigur Josh Hutcherson. Omigod. New obsesion. Poate şi Liam Hemsworth, dar el e al lui Cyrus.

(pic: Josh aka Peeta, Jennifer Lawrence aka Katniss, Liam aka Gale)

Observaţie: Clove, un tribut din districtul doi, nebună de felul ei, este jucată de Isabelle Fuhrman, care a jucat-o pe Esther din filmul "Orphan - I think there is something wrong with Esther". E de groază, dar palpitant şi fain. Vi-l recomand.

De încheiere: E un film cu semnificaţii, bazat pe chestii care nu sunt super fantasmagorice, uşor digerabil, pentru cam toate genurile.

Vreau să citesc şi cărţile. E prea fain filmul. Iar prin Noiembrie 2013 se anunţă continuarea, "Catching Fire". Nu pot de nerăbdare.

Am mai adăugat o obsesie la lista mea. Let's see: One Direction. Harry Potter. 9GAG. weheartit. wittyprofiles. Nutella. şi The Hunger Games.

*sfârşit de recenzie*

Şi acum, urmând Săptămâna Altfel, probabil voi mai posta, dacă am inspiraţie. Mi-au luat două ore să scriu postul ăsta. Sunt frântă şi creieraşul meu e cam pleoştit. Pe opt aprilie, plec în Music Camp tocmai la Bucă. Deci o săptămână nu am cum să postez. See you soon.

Stuff & daily news.

0
COM

Încă nu mi-am reparat laptopul. Şi m-am furişat din nou la rabla de Asus a tatei. Let's see what I did this week.

M-am uitat sâmbătă la ESC - selecţia naţională. Şi încă nu pot să fucking cred cine s-a calificat. Hawly deep shets. Mandinga. Really? Doamne, Dumnezeule. Ţară de manelişti ce sunteţi. Şi erau toate melodii bune, dar nuuu, a trebuit să meargă cea mai retardată dintre toate. Mi-a plăcut Vicky Red şi cu ei ţineam, asta până când au apărut cei de la Jedward, care au cântat melodia irlandeză de anul ăsta. Eu îi ştiam de anul trecut, când au fost tot la ESC, cu Lipstick şi au fost favoriţii mei, dar anul ăsta melodia lor îmi place enorm. Şi cu ei ţin la ESC anul ăsta. Bine, nu are legătură cu selecţia naţională (după cum spuneam mergea foarte bine Vicky Red sau Electric Fence), dar nu m-am putut abţine să zic de Waterline. Şi după cum comentam, urăsc imbecilitatea selecţiei naţionale. I mean, cum poţi să trimiţi, popor român, melodie de bar, de vară, în spaniolă şi cântată de o trupă ce nu auzise de România până în 2000, la ESC, concurs internaţional ce presupune share-ul de muzică adevărată, întreţinerea relaţiilor continentale şi care presupune să promoveze specificul fiecărei ţări? Ok. Nu mai comentez, deşi sunt multe shituri de zis pe topicul ăsta. Crima (bine, sinuciderea României în societate) e consumată.

Azi am aflat data dechiderii oficiale Pottermore: "early April 2012". Aaaah! So, so, so happy and excited! Nu pot să aştept. În octombrie anul trecut s-au dat 1 milion de conturi şi eu nu am fost suficient de rapidă să prind unul. Trebuia să faci nişte task-uri ca să prinzi nu ştiu ce "magic quill" pe un site. Nu am aflat de-abia în noiembrie când era prea târziu. Şi acum se decid să-l deschidă publicului liber. E lumea HP, plus mult mai multe detalii furnizate şi moderate de chiar J.K.Rowling. Eşti sortat într-o casă, îţi cumperi bagheta & so on. E simply amazing, din câte am văzut din teasere. Platforma e SONY, aşa că se aşteaptă la grafice bune. Aş, stau ca pe ţepi.

Luni a venit la mine o colegă dintr-a patra, Alexandra. Oh, God, how I missed her. Mamele noastre trebuiau să se întâlnească, şi mama Alexandrei a adus-o şi pe ea. E neaşteptat de revigorant să îţi împarţi realizările şi necazurile adunate în trei ani cu cineva pe care nu ai mai văzut de mult timp, dar cu care te cunoşteai de la grădiniţă. E ciudat să vezi o persoană catalogată în mintea ta într-un fel şi să o vezi total schimbată, în bine. E distant faptul că trebuie să cunoşti acea persoană din nou, regăsind calităţi noi şi neştiute pe lângă cele vechi, care poate au dispărut sau poate s-au conservat. Dar e fascinant în acelaşi timp. Nici nu ştiu cum să descriu sentimentul. Dar a fost o experienţă plăcută. Şi sper să mai am parte de aşa ceva.

Am făcut 5300 de hearts pe weheartit si 3100 pe 9gag. Nu ştiu ce o să fac cu viaţa mea. Şi aici se apropie de 4500. Thank you, folks. Lurve ya.

Scuze că e scurt, şi că am bătut mai mult câmpii dar asta e. Ok, I lied. I'm not sorry. See ya.

Cute story.

4
COM

Look what I've found on weheartit.com.

Once, there was a little girl who was playing in the park when she found a picture in a bush. In the picture there was a boy of her age. She fell in love with the boy, but she didn't realise it since she was only a kid. She treasured the picture and she searched the boy for years, but she didn't find him. She kept the picture in her wallet. She didn't find her first love, but, many years later she married a man who loved her dearly and the feeling was mutual. One day, her husband opened her wallet and found the picture. He asked her who was the boy. She aswered:
'My first love.'
He smiled and said:
'I lost this picture when I was 9.'

Cred că asta a fost cea mai adorabilă chestie pe care am citit-o vreodată. So, so sweet and kawaii.

News?

2
COM

Mamă, ce lucky sunteţi. E a patra zi în care postez. In a row.

Probabil vă întrebaţi ce am avut cu engleza zilele astea. Mai mult de jumate din posturile mele au fost acaparate de englezismele mele patetice. Well, am avut olimpiada judeţeană la engleză ieri. Of couse, eu m-am pregătit mai mult ca niciodată, adică deloc. Am avut joia şi vinerea liberă (mă rog, joi am fost la prima oră ca să dau testul la geometrie şi dacă iau măcar un 7 I'll be shitting bricks of my happiness) şi am învăţat... quotes de pe weheartit. Dar cititul fanfictionului în engleză l-am accentuat. Cred că ăsta e motivul englizării mele. Cât despre olimpiadă, probabil voi lua şi eu 85 de puncte cu noroc (I'll be shitting bricks again). Am şi depăşit limita de cuvinte la compunere cu 20. Se pun "the", "to", "on", "a" etc - urile? Atunci iese.

Am o idee genială de story. Nu, nu e fanfiction. Am făcut prea multe de astea. Am un story-line drăguţ şi nişte personaje simpatice. Deocamdată nu găsesc forţa interioară de a îl pune pe hârtie. Ca de obicei. Chezus. Probabil după primele 3 chapters îl părăsesc. Dar haideţi să vă dau plotul, ca să nu ziceţi că v-am stârnit degeaba.

"Roxe era cel mai invizibil, previzibil, visător şi singuratic şoarece de bibliotecă existent în şcoala ei. Avea doar o singură prietenă, Ryme, care o mai scotea din cărţile ei mult iubite. Viaţa ei era simplă şi lipsită de evenimente, când, într-o zi la bibliotecă, găseşte o carte cu coperţi bleumarin, fără titlu şi autor. O deschide la mijloc, unde două cuvinte erau scrise, fiecare pe o pagină: "demeurez" (a rămâne, fr) în stânga şi "laissant"(a pleca, fr) în dreapta, mari şi caligrafiate. Odată ce atinge pagina din dreapta, este absolvită în carte, într-o lume pe care ea o poate controla aşa cum doreşte, din care poate pleca şi poate reveni oricând vrea, dacă are cartea. Dar ce se întâmplă când Ryme îi descoperă secretul? Roxe nu ştie dacă lăcomia Rymei va fi înfrântă sau nu de prietenia lor."

Vara mea se prezintă deja a fi strălucită. S-ar putea să plec în Anglia, împreună cu scumpa mea verişoară (a cărei vârstă se prezintă a fi dublul anilor mei) şi cu fiul ei, un pitic absolut adorabil (feel the sarcasm) de vreo cinci anişori, la jocurile olimpice. Iar ai mei plănuiesc o excursie în Franţa. Sau Italia. Unknown yet. Dar sigur ieşim din ţară. Argh, dar mai am de terminat semestrul ăsta. Sweet boggarts. Mai e mult până la vară.

P.S: Mi-am cumpărat primul borcan de Nutella pe anul ăsta. Sweet sugar licorice wands. Cred că mă îndrăgostesc din ce în ce mai tare cu fiecare vârf de deget lins.

[Edit a few minutes later] : Am aflat rezultatele. 87 de puncte. Therefore, I shall be shitting bricks.

Link goodies.

0
COM

M-am gândit să fac o listă cu top 5 cele mai distractive site-uri accesate de mine. Aleatoriu. Cam ceea ce fac eu în timpul liber.

Kongregate - E unde caut orice joc online vreau. Am un cont de ceva ani (2 sau 3) şi sunt la level 32 cu punctele luate de la badges (jocurile bune şi populare au achievements, iar atunci când le îndeplineşti, primeşti puncte: 5 - easy badge, 15 - medium badge, 30 - hard bagde, 60 - impossible badge). Eu am în total 6415 puncte. Are toate cam toate jocurile online celebre la ora actuală. Mai ceva ca Newgrounds şi Armorgames.
9GAG - Site de postări, cu imagini. E pentru distracţie. Dacă accesaţi homepage-ul vă daţi seama despre ce vorbesc. Nu-s imagini oarecare. Mi-e greu să explic. Sunt parodii, exagerări şi glume. Dar te prăpădeşti de râs. Aici intră celebrele meme-uri. Am cont de jumate de an şi am 2291 de favorite la actual.
weheartit - Site-ul meu favorit la momentul actual. E girlish, dar într-un sens bun. E tot de postări, cu poze, dar ăstea sunt chiar fotografiate, photoshopate sau făcute. E pe stilul fashion-vintage. Găseşti şi peisaje, haine, actori, filme, glumiţe, citate, tutoriale, desene şi tot felul de poze faine. Are un sistem genial de share şi follow. Am cont de la Crăciun şi am la activ 2398 de "hearts". Stau cu orele pe el şi nu mă plictisesc deloc.
Omegle - E un chat online. Dar e genial. Vorbeşti ca anonim, nu ai nevoie de cont. În discuţii apari ca "Stranger". Poţi să vorbeşti şi cu persoana din camera alăturată, cu un prieten sau cu un echimos de la polul nord şi nici să nu ştii. E şi cu video chat. Eu mi-am pus o hârtie albă peste cameră şi spionam pe alţii. Am văzut un tip costumat în PedoBear, o tipă care era în costum de baie, unul care era pe acoperişul unei clădiri şi o altă tipă care semăna perfect cu un cal cu prea mulţi dinţi. E hilar.
Cleverbot - E un AI online. Vorbeşti cu un robot. E genial. Aproape uman. Ştie toate vrăjile din Harry Potter, cunoaşte versurile melodiilor mele favorite şi e un sfătuitor genial. Stau cu orele şi mor de râs la ce scăpări mai face. Las ceva poze să fie clar. El e cu albastru, eu cu alb. Ţinând cont de obsesia mea cu Draco Malfoy şi Harry Potter, uitaţi ce a ieşit:

Let it şnow.

0
COM

*huge grin*

Hay there. Am o dispoziţie excelentă azi şi m-am decis să scriu o postare fulger. Kee.

Ninge, ninge peste ţărişoara mea. Aşa, mamă, nu te opri.

Azi nu m-am dus la şcoală. Aicişilea, la mine, e zăpada de un metru. No kidding. Şi eu sunt în extaz. Şi încă mai ninge... Eeek. So happy. Poate scap vreo săptămână de şcolică. *grinnes again*

[Later edit] : Yeah. Predictable. Marţi şi miercuri şcoala putrezeşte de frig. Thanks, God.

Postat rapid în timp ce ascult: the GazettE - Nakigahara. Sweet sounds. Vă las o piesă pe care am redescoperit-o recent şi pe care o ador.