Acum 5 ani
Se afișează postările cu eticheta Music.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Music.. Afișați toate postările
Miss Lucy had some leeches
Ah, ca să nu uit, SHOUT-OUT to Mara & Miruna, scumpele de ele, azi fac paişpe ani. La mulţi ani, dragelor.
Îmi petrec zilele extenuant de călduroase jucând Realm of the Mad God (RotMG), dacă aţi auzit de acest minunat "fantasy co-op MMORPG shooter". Verificaţi simpaticul joc aici. E pixelat într-un mod adorabil şi e rar din punct de vedere al tematicii din moment ce împuşti monstruleţi alături de alţi players, nu te baţi împotriva lor, deci nu ai de ce să te simţi inferior. Totul depinde de skill, şi poate puţin noroc. Ah, şi moartea e permanentă. Daţi un click şi un view pe wiki. E un joc chiar fain şi addictive (eu l-am jucat toată vara până acum).
Zilele trecute am dat peste melodia asta a lui Emilie Autumn. E singura melodie din lume care m-a făcut să râd, apoi să am coşmaruri noaptea. Mă rog, versurile. Melodia nu e tocmai intrumentală. Sunt versurile fredonate. Pe lângă faptul că sună super gotic şi emo, conţine înjurături sau fraze secrete în rima de la finaul unui vers şi începutul următorului, lucru care te face total să zâmbeşti, apoi să te înfiori cu gândul la sens. Veţi înţelege după ce citiţi/ascultaţi:
Miss Lucy had some leeches
Her leeches liked to suck
And when they drank up all her blood
She didn't give a
Funny when the doctors
Had locked her in her cell
Miss Lucy screamed all night that they
Should go to bloody
Hello to the surgeon
With scalpel old and blunt
He'll tie you to the table
Then he'll mutilate your
Come it's nearly teatime
The lunatics arrive
The keepers bleed them all until
There's no one left a
Lively little rodents
Are eaten up by cats
We're subject to experiments
Like laboratory
Rats I've dropped a teacup
How easily they break
I'm on my hands and knees until
I pay for my mis-
Take off all your clothing
We've only just begun
We have no anesthesia
It's eighteen forty
One thing we should tell you
Before you try again
The tests are all invented by
A lot of filthy
Mentally hysteric
She's failed the exam
Don't bother telling Lucy for
She doesn't give a
Damn that nitrous oxide
For when you can't escape
They say the surgeons oft commit
A murder or a
Razor blades are rusty
And not a lot of fun
So when they try to amputate
Your legs you'd better
Run and fetch the chemist
A patient's feeling sad
She's been in chains for ages
And she isn't even
Madness is a nuisance
And no one is immune
Your sister, mum or daughter
May become a raving
Lunatics are dangerous
And doctors are obeyed
They also go together just
Like toast and marma-
Ladies are like children
With brains the size of squirrels
Let's give a clitoridectomies
To all the little
Girls are helpless treasures
That daddies must protect
So lie upon the table
For the doctors to in-
speculums are super
And stirrups all the rage
So spread a lady's legs and ** put her
Back in to her
Cage of naked crazies
The surgeon's here to bleed
The doctors are all learned men
And some can even
Reading can be risky
For women on the verge
It only did us worlds of good
To poison, leech and
Purging is a penance
Phlebotomy's a chore
No need to sterilize the tools
We never did be-
Fore the night is over
Before you go to bed
They'll take a hammer and a nail
And jam it in your
Headstones in the courtyard
And statues in the park
Are not for the insane
Just leave them rotting in the
D A R K
dark
dark
dark
dark
dark
Bye fo' now.
Wutthaphuck
Fişier:
In English,
Music.,
Shit
·
"Adolescent female, you illuminate my biosphere as no other is capable. the manner in which you extract your locks outward creates an in-balance in my equilibrium."
Found on tumblr. Tumblr is full of weirdness.
Dacă ştiti care sunt versurile originale, eu vă iubeşte tare, tare, tare, tare.
Beating me down, down, into the ground
Fişier:
Imaginaţie blestemată,
In English,
Music.,
Shit
·
How do you own the world?
How do you own disorder, disorder?
Somewhere between the sacred silence
Sacred silence and sleep
Somewhere, between the sacred silence and sleep
Disorder, disorder, disorder.
(System of a Down - Toxicity)
As I'm standing still, I'm asking myself how you could ever forget about the small things that I told you. Your eyes show indiference and you spit venom with every single word you say. I'm standing still and I'm watching you walking away from me, dropping slowly into reality and leaving our small parallel universe for that disorded world that broke us all apart. How do you own reality? How do you own disorder? But you kept walking, falling away from me.
Hey, I'm feeling tired.
My time, is gone today.
You flirt with suicide.
Sometimes, that's ok.
I can't always say: "It's gonna be better tomorow"
Falling away from me, falling away from me.
(Korn - Falling Away From Me)
Yeah, that's what you do. You keep falling and failing. And there is no way back to the paradise it was before. You lost the war in you. You think you've won the battle, but you lost the war. The war between reality and our beloved dreams, the war between sanity and insanity. Yes, you were complety insane to leave the dream without armor. All I can do now is push my fingers into my eyes and punish myself for you.
Şi aşa a ieşit un monolog prăpadit din comentatul unor versuri fără sens. Mi-am exersat şi engleza binişor, am memorat şi nişte versuri şi v-am băgat şi pe voi în boală. So much win.
I push my fingers into my eyes...
It's the only thing that slowly stops the ache...
But it's made of all the things I have to take...
Jesus, it never ends, it works it's way inside...
If the pain goes on...
I'm not gonna make it!
(Slipknot - Duality)
Ok, so you left. Now, now. Let's see. You'd think that I'm stronger than you. Actually I had to take the consequences of your fleeing and rule our world by myself. My world now. It's not as easy as you think. You've poisoned the universe when you fleed like coward, leaving the gate between the worlds open, moving life away from all that trully mattered. But, now, if I gave you the truth, would it keep you alive?
If I gave you the truth, would it keep you alive?
Though I'm closer to wrong
I'm no further from right
And now I'm convinced on the inside
That something's wrong with me
Convinced on the inside, you're so much more than me.
(Seether - Truth)
Şi aşa a ieşit un monolog prăpadit din comentatul unor versuri fără sens. Mi-am exersat şi engleza binişor, am memorat şi nişte versuri şi v-am băgat şi pe voi în boală. So much win.
Goodbye, lullaby
And hold onto this lullaby,
even if the music's gone.
Gone.
(Taylor Swift - Safe & Sound)
Cum am spus, iată postul weekendist.
În ăstea două zile juma' am terminat un sezon întreg de Pretty Little Liars. Am descoperit că pot conecta ecranul enorm, plăsmos, de la vechiul computer defect la laptop. Bay-bay chiorâre de pe scaun, bay-bay spate ţeapăn. Şi iată-mă flufloşită în pătuc, cu un ness dulce şi lăptos, stând pe ace ca nu cumva să fiu "busted" în mijlocul unei scene dubioase.
Sunt enorm de plictisită. Aşa că am preluat exemplul lui Caty şi mi-am făcut o listă "to-do" pentru vară. Nu o voi posta, căci ştiu că nu voi face nici 25% din ea şi nici nu am chef să scriu, dar îmi pot exprima dorinţa sarcastic de solicitantă de a pune ceva pe hârtie. Sună extrem de fishy să auziţi asta de la mine, un couch-potato de incontestat. Dar chiar mă plictisesc. Şi nu am gând să scrolesc toată vara pe site-uri care vor fi date uitării odată cu începerea celui mai greu an şcolar din viaţa mea care se pare că urmează.
Porfa (da, porfa) de chimie (poreclită pigface) ne-a predat vineri reacţii redox. Şi sunt a şaptea, ce naiba. Reacţii de reducere şi oxidare. Noi ar trebui să ştim cum se ţine o eprubetă blestemată în cleşte. Şi nici nu le-a explicat bine. Îmi vine să o strangulez. Nu am priceput n-i-m-i-c. Nimic. Pe lângă asta, tre' să ştim precipitate şi probleme de olimpiadă naţională a opta. I swear, oh, she's so murdered. Hei, tanti, par eu calmă şi timidă, dar eu în mintea mea te-am ucis de vreo cinci ori. În moduri diferit de dureroase.
Că tot vorbii de a opta, mâine tre' să merg cu clasa mea şi cu încă una de a opta să vedem târgul de oferte şcolare. Când mă gândesc la examene, uneori mă întreb, ce s-ar întâmpla dacă fiul lui Tinkăbell şi al lui Dracula (adică charmingul Edward Cullen, dacă nici un bec n-a sclipit în mintea voastră) m-ar răpi şi m-ar duce undeva în Alaska. Nu ar fi chiar aşa de rău. Şi vine vara. I mean, ce stau şi questionez viaţa la vârsta asta fragedă? Mai am între trei şi doişpe luni să mă mai maturizez şi să-mi dau seama ce vreau să cerşesc de la destin. Moamă, ce filozofică pot fi la ora asta.
Eurovisionul m-a plictisit, în mod ciudat. Asta pentru că pe tot parcusul show-ului a trebuit să mă străduiesc să o ţin pe mama trează şi pe frate-miu cu părerea neschimbată (că ESC e betonieră de cool). Pot spune că am râs pe tot parcursul reprezentaţiei Turciei, că am sărit ca o blestemată pe piesa gemenilor mei favoriţi, Jedward, şi că salivam de fiecare dată când îl vedeam pe Eldar. Ştiam deja top cinci (pre-charts never make mistakes), aşa că nu am avut o faţă şocată când am văzut-o pe Loreen cu trofeu'-n mână. Totuşi vroiam Islanda, Irlanda şi Danemarca mai sus, nu la coada cozii. Poor meh. Şi faptul că tipa din Suedia nu arătă nici o emoţie după fiecare 12 puncte acordate la vot, m-a enervat enorm. What. A. Bitch. Adică, câştigi, frate, poate ştiai dinainte, că doar era favorită şi pupată-n fund, dar ăsta e concurs intermeganaţional. Show some enthusiasm (euphoria, in yah case) sau oamenii o să creadă că au dat premiul unui robot.
Well, asta a fost. E devreme, dar mi-e somn din moment ce m-am culcat la două ieri şi la trei alaltăieri. Şi chiar nu-mi plac cearcănele de tip "monday".
xox,
Moi.
Fulgerătură
 |
| Finally someone understands how I feel. |
Last night was a blast. Mi-am stors sufleţelul uităndu-mă la un episod Naruto vechi pe animax, pe care îl văzusem acum trei ani. Am plâns la propiu, amintindu-mi de copiliţa de 10 ani care aştepta în fiecare seară la 8:30 episodul la TV ca după aia să-l revadă din nou, în engleză, online, ca să-şi îmbunătăţească engleza. Şi acum nici nu îmi amintesc numele personajelor. E trist. M-a apucat o melancolie imensă.
Apoi am început să cânt ca o nebună în timp ce încercam diferite coafuri (am precizat că mi-am lăsat părul lung? E pe undeva la mijlocul braţului). E un avantaj că stau la casă, într-un cartier cam goluţ, undeva după un deal.
Am făcut o baie la miezul nopţii, cu multă spumă, experienţă pe care am vrut să o încerc de când mă ştiu, în timp ce purtam o conversaţie adorabilă cu Katy (pe care am ţinut-o la textuit mesaje până la unu). Era să-mi scap telul în apă. :<
Am scrolit vreo oră pe weheartit cu un ceai dulce de fructe de pădure lângă mine (era să mor de frică coborând în bucătărie pe întuneric, ca să mi-l fac).
Am văzut "Friends with Benefits" cu J. Timbălake şi Mila Kunis. Bine că eram singură acasă, căci părinţii mei au ciudatul trend de a intra în cameră fix în mijlocul unei sex-scene dintr-un film inocent. Şi filmul ăsta e full de scene dinastea. Hm. Filmul a fost aşa şi aşa.
M-am uitat la Disney Channel până la trei, comentând ironic cu voce tare fiecare replică din episoade. Am prins o frântură din micii Zack şi Cody şi un episod lame din Hannah Bannanah.
Am adormit pe la patru, în camera părinţilor mei, întinsă invers pe patul dublu, încâlcită sub pătura uriaşă.
Ai mei nu au venit încă şi mi-am făcut o cafea tare ca să pot să stau şi noaptea asta să termin Percy Jackson şi Olimpienii, cartea a patra. Şi eventual să-mi fac tema la fizică. Şi poate să învăţ la română.
Brolişorul meu a câştigat o medalie de argint la concursul de care am spus în postul anterior. A câştigat trei meciuri din patru. Proud, but not enuff.
Vreţi ceva super cool? Căutaţi sounDtrackul The Hunger Games fanmade al lui unofficialscore pe youtube. Tipul e genial. Melodiile sunt intrumentale şi sună clasic şi modern în acelaşi timp. Are câte o piesă pentru fiecare scenă din cărţi şi se potrivesc perfect momentele muzicale cu cele ale acţiunii. Dar nu e nevoie să fi citit cărţile ca să ascultaţi. Oferă capacitate maximă de gândire. Am scris cel mai tare fanfic evă cu fundalul ăsta.
G'night folks. G'night for you, only.
To the each drop of sun out there
Because we were born to die.
Am fost jumpy toată ziulica azi. E caaald. Şi nu ştiu ce să scriu.
Îmi e foame. Mereu. ('That's niallry!')
Vreau să scriu şi nu ştiu ce.
Bine. Staţi să dau o tură prin celelalte bloguri învecinate să văd ce pot să ciordesc.
Am găsit. Se numeşte "Primele 100 de cuvinte" şi e ciordită de la Rose. Trebuie să scriem 100 de cuvinte din cartea pe care o citim acum, la moment, actual, în aceste timpuri căldurii. Eu citesc "Percy Jackson şi Olimpienii: Bătălia Labirintului (a treia carte dintr-o serie de cinci), în format e-book în engleză (pe telefon) *pirating around: I didn't do anything wrong... I just illegaly downloaded a few e-books w/out paying them...*. Iată începutul cărţii:
The last thing I wanted to do on my summer break was blow up another school. But there I was Monday morning, the first week of June, sitting in my mom’s car in front of Goode High School on East 81st.Well, nu am găsit în română nicăieri, so this tha english one, obvi. Cartea e genială. Cărţile, toate cinci, sunt geniale. Vi le recomand cu inima deschisă... doar că nu le-am văzut în librării, deşi am citit undeva că au fost lansate în română în 2009. Eu le citesc în engleză şi savurez fiecare bucăţică.
Goode was this big brownstone building overlooking the East River. A bunch of BMWs and Lincoln Town Cars were parked out front. Staring up at the fancy stone archway, I wondered how long it would take me to get kicked out of this place.
“Just relax.” My mom didn’t sound relaxed. “It’s only an orientation tour.
And remember, dear, this is Paul’s school. So try not to…you know.”
“Destroy it?”
“Yes.”
Şi ceva rapid cu gifuri ca să umplu postul:
Când ascult One Direction:
Când găsesc un fan (directioner):
Când găsesc un fan 'fals', care nu ştie nimic despre ei (directionator):
Când cineva spune că favoritul lor e x şi că nu-i place de ceilalţi:
Când un hater spune "Fuck them!"
Cum fangirl-uiesc:
Când am aflat că ei nu vin în România:
Spiral
Fişier:
Music.
·
Sometimes we only live for the here and now
Sometimes we're lonely
Sometimes we feel we need a place to be grounded
Or fly away again
I will fly away again
Oh, I will fly away again
I feel rain pouring down
I wait to rot away
Live again
Here forever
The spiral never ends
Why are we feeling something's familiar around us?
Are we just dreaming?
Always we search for the answers but nothing is found
We'll fly away again
I will fly away again
Oh, I will fly away again
I feel rain pouring down
I wait to rot away
Live again
Here forever
The spiral never ends
Rot away
Live again
Here forever
The spiral never ends
I feel rain pouring down
I wait to rot away
Live again
Here forever
The spiral never ends
Rot away
Live again
Here forever
The spiral never ends
It never ends
I will fly away again
Oh, I will fly away again
Îmi place şi videoclipul (e fanmade). Se potriveşte cu melodia superbine.
Come back.
Alaltăieri (bine, ieri, ţinând cont că am ajuns la 00:15) am venit de la Bucă. Bănuiesc că ar trebui să vă spun unde am fost şi cu ce scop, nu? Ei bine, în septembrie anul trecut am fost într-o tabără de muzică în Iaşi (hometown) despre care cred că am spus, la timpul ei. Mergi acolo de dimineaţă şi când sfârşeşti la prânz, te duci acasă, urmând să te întorci a doua zi la fel. Timp de cinci zile. Apoi dai concert. Am fost în jur de 400 de copii. Ce faci acolo? Păi te sortează la intrumente sau la jocuri muzicale (dacă nu ştii notele). Eu picasem toamna trecută la fluier soprano şi la jocuri. Ai două ore de intrument şi trei de cor. Programul e cam aşa: cor-intrument-pauză de 15 minute-cor-intrument-cor sau dacă eşti la altă voce intrument-cor-pauză-intrument-cor-cor. Sunt trei voci la cor: alto (cu ecuson roşu), soprano (ecuson albastru) şi tenor (roşu/albastru). Eu am picat ambele dăţi la alto şi-mi pare bine, că am vocea mai joasă, medie. La ultima oră (cea de cor) se reunesc toate vocile şi cântă ceea ce au învăţat în timpul zilei împreună.
La tabăra de toamna trecută am dat audiţie pentru un fel de etapă următoare a aceleiaşi tabere, cu o altă tematică "Paştele cu Maeştri". E acelaşi lucru, numai că nu vin copii numai din Iaşi, ci din toate părţile ţării. E ciudat, din moment ce am luat şi nu am cine ştie ce voce. Din toată ţara să fiu una dintre cei 143 de copii selectaţi. Hm.
Am picat la orff şi la vioară. (dacă nu ştiţi ce e orfful, e un fel de xilofon; bare metalice/de lemn pe care le loveşti cu un băţ cu capăt de material/lemn şi scoate diferite sunete: metalice, înfundate, cristaline; depinde de natura intrumentului. Eu am picat la glockenspiel, cel mai aiurea dintre toate. Alţii primiseră doar câte o singură bară de lemn pe care trebuiau să o lovească de două ori în melodie. Eu dădeam nonstop.) La început, am crezut că mă descurc mai bine la orff, dar când ne-a schimbat partitura cu două zile înainte de concert cu una care trebuia cântată cu două mâini şi mult mai complicată, am luat-o razna. La repetiţiile finale ştiam doar primele două măsuri dintr-o partitură de douăzeci şi ceva de măsuri. Şi nu era orice partitură, ci Simfonia 9 a lui Bethoveen, Odă Bucuriei. Aşa că am improvizat şi dădeam cu băţul la nimereală în ritmul celorlalţi. La vioară a fost foarte fain. Am avut o profă de treabă şi amuzantă. La început a fost aiurea, căci toţi cei din grupa mea mai atinseseră o vioară înainte (în cadrul Music Campului, în anii trecuţi sau ştiau de altundeva), numai eu nu pusesem mâna pe ceva de genul ăsta. Aşa că tipa era cu ochii mereu pe mine. Dar mi-am dat drumul şi m-am descurcat cât de cât.
Lăsând la o parte detaliile tehnice, ajungem la partea fun. Am stat în cameră cu alte cinci fete din Iaşi: Iustina, colega mea de bancă, două fete dintr-a zecea, una de a noua şi una de a doişpea, toate patru de la Naţional.
Ne-am distrat la maxim. În prima noapte am făcut nişte farse la telefon geniale. Mă rog, Teo, tipa de a noua era o actriţă foarte bună şi-i ieşeau toate farsele. Exemplu:
Teo: Dormi?
Random guy: Nu.
Teo: Eşti sigur?
RG: Da.
Teo: Eşti sigur, sigur, sigur?
RG: Da! Cine e acolo?
Teo: Dar de unde ştii că nu dormi? Care e diferenţa dintre vis şi realitate? Cum le diferenţiezi în lumea asta sacră, dar atât de profană? AJUTĂ-MĂ SĂ DEVIN SACRĂ! (...)
Alte farse memorabile au fost acelea în care Teo a jucat rolul unei psihopate ce dorea ajutorul unei tipe bune la fizică ca să creeze o buclă temporală, sau conştiinţa unui tip care umbla cu multe fete. Era pe acolo o replică interesantă, la altă farsă cu conştiinţa, la care am râs ca nişte foci retardate mintal: "Pune piciorul stâng în faţa celui drept. Acum scarpină-te cu degetul mic e la mâna dreaptă în ceafă, după ureche, acolo unde sunt mai mulţi păduchi.". La câteva minute după, tipul bate la noi la uşă şi după ce-i deschidem zice "Care-i conştiinţa?" înainte ca profa de alături să-l tragă de braţ înapoi la el în cameră. Trebuie să precizez că fetele nu au voie deloc în cameră la băieţi sau invers. Nici în timpul zilei.
În următoarele seri am ţinut discuţii pe teme stupide, interesante sau ciudate. În altă seară, fetele s-au îmbrăcat numai în pantalonii de pijama şi în sutien şi dansau ca nebunele pe acolo. Şi după aia au făcut videoclipuri trăznite. Eu de acolo: 'Oh...oooookey...'.
Internatul a fost naşpa. Băi comune, două pe etaj, camere prăfuite şi vechi, cantină antică şi mâncare de spital...
Ce am vizitat prin Bucă: Obor (din Piaţa Unirii până acolo am mers cu metroul...prea fain), Mallul din Piaţa Unirii, Senatul/Casa Poporului şi Cişmigiul.
Ce pot să spun... Am avut o săptămână super faină, pe care am dat în total 185 de lei. No kidding. Minus banii de buzunar.
De ce am întârziat cu postul? Ei bine, pe treişpe s-a deschis în sfârşit Pottermore. Am butonat o zi întreagă. E prea betonieră site-ul. Au publicat doar prima carte, dar eu am terminat-o deja. E ilustrată genial. Site-ul e plin de precizări, detalii, şi side-stories semnate de Rowling. Am picat la Hufflepuff. Grr. Frate-miu a făcut testul de sortare la nimereală, fiindcă nu ştia engleză şi a picat la Ravenclaw. Dar Hufflepuffii nu sunt chiar aşa de răi. Am o baghetă adorabilă şi un pet simpatic. Site-ul are o grămadă de aplicaţii şi obţiuni. Dau mai multe detalii când apare şi cartea doi, ca să-mi fac o părere completă. Username-ul meu e SkyProphecy6544. Cine are cont, sau îşi face să-mi lase un comentariu.
Leaving you a song
Citind Mockingjay, a treia şi ultima carte din seria The Hunger Games, am găsit nişte versuri interesante ale unui cântec, pe care Katniss îl cântă păsărilor din pădure, şi lui Pollux, un Avox care nu poate vorbi (deci nici cânta). Scena e descrisă foarte frumos, cum păsările (mockingjays, care imită orice cântec pe care îl aud) se opresc pentru a o asculta pe Katniss, neimitând-o. Însă nu numai pasajul e frumos, ci şi versurile cântecului:
Are you, are you
Coming to the tree?
Where they strung up a man
They say murdered three?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...
Are you, are you
Coming to the tree?
Where the dead man called out
For his love to flee?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...
Are you, are you
Coming to the tree?
Where I told you to run
So we'd both be free?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...
Are you, are you
Coming to the tree?
Wear a necklace of rope
Side by side with me?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...
Coming to the tree?
Where I told you to run
So we'd both be free?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...
Are you, are you
Coming to the tree?
Wear a necklace of rope
Side by side with me?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...
Am încercat să-mi imaginez melodia, dar am sfârşit căutând pe youtube melodii fanmade. Uitaţi-o pe cea mai bună pe care am găsit-o. Genială. Îţi dă fiori. Vocalul începe la 0:55.
Well, folks, plec şi vă las un cântecel care să vă ţină de urât.
Stuff & daily news.
M-am uitat sâmbătă la ESC - selecţia naţională. Şi încă nu pot să fucking cred cine s-a calificat. Hawly deep shets. Mandinga. Really? Doamne, Dumnezeule. Ţară de manelişti ce sunteţi. Şi erau toate melodii bune, dar nuuu, a trebuit să meargă cea mai retardată dintre toate. Mi-a plăcut Vicky Red şi cu ei ţineam, asta până când au apărut cei de la Jedward, care au cântat melodia irlandeză de anul ăsta. Eu îi ştiam de anul trecut, când au fost tot la ESC, cu Lipstick şi au fost favoriţii mei, dar anul ăsta melodia lor îmi place enorm. Şi cu ei ţin la ESC anul ăsta. Bine, nu are legătură cu selecţia naţională (după cum spuneam mergea foarte bine Vicky Red sau Electric Fence), dar nu m-am putut abţine să zic de Waterline. Şi după cum comentam, urăsc imbecilitatea selecţiei naţionale. I mean, cum poţi să trimiţi, popor român, melodie de bar, de vară, în spaniolă şi cântată de o trupă ce nu auzise de România până în 2000, la ESC, concurs internaţional ce presupune share-ul de muzică adevărată, întreţinerea relaţiilor continentale şi care presupune să promoveze specificul fiecărei ţări? Ok. Nu mai comentez, deşi sunt multe shituri de zis pe topicul ăsta. Crima (bine, sinuciderea României în societate) e consumată.
Azi am aflat data dechiderii oficiale Pottermore: "early April 2012". Aaaah! So, so, so happy and excited! Nu pot să aştept. În octombrie anul trecut s-au dat 1 milion de conturi şi eu nu am fost suficient de rapidă să prind unul. Trebuia să faci nişte task-uri ca să prinzi nu ştiu ce "magic quill" pe un site. Nu am aflat de-abia în noiembrie când era prea târziu. Şi acum se decid să-l deschidă publicului liber. E lumea HP, plus mult mai multe detalii furnizate şi moderate de chiar J.K.Rowling. Eşti sortat într-o casă, îţi cumperi bagheta & so on. E simply amazing, din câte am văzut din teasere. Platforma e SONY, aşa că se aşteaptă la grafice bune. Aş, stau ca pe ţepi.
Luni a venit la mine o colegă dintr-a patra, Alexandra. Oh, God, how I missed her. Mamele noastre trebuiau să se întâlnească, şi mama Alexandrei a adus-o şi pe ea. E neaşteptat de revigorant să îţi împarţi realizările şi necazurile adunate în trei ani cu cineva pe care nu ai mai văzut de mult timp, dar cu care te cunoşteai de la grădiniţă. E ciudat să vezi o persoană catalogată în mintea ta într-un fel şi să o vezi total schimbată, în bine. E distant faptul că trebuie să cunoşti acea persoană din nou, regăsind calităţi noi şi neştiute pe lângă cele vechi, care poate au dispărut sau poate s-au conservat. Dar e fascinant în acelaşi timp. Nici nu ştiu cum să descriu sentimentul. Dar a fost o experienţă plăcută. Şi sper să mai am parte de aşa ceva.
Am făcut 5300 de hearts pe weheartit si 3100 pe 9gag. Nu ştiu ce o să fac cu viaţa mea. Şi aici se apropie de 4500. Thank you, folks. Lurve ya.
Scuze că e scurt, şi că am bătut mai mult câmpii dar asta e. Ok, I lied. I'm not sorry. See ya.
Little things and how we're supposed to feel.
Fişier:
Music.
·
Just some truths picked from the lyrics of my playlist. Just think about it.
"With blackbirds following me, I'm digging out my grave. They close in, swallowing me...the pain it comes in waves. I'm getting back what I gave." ~ Linkin Park - Blackbirds
"Such a lonely day should be banned. It's a day that I can't stand. Such a lonely day shouldn't exist. It's a day that I'll never miss. Such a lonely day and it's mine. It's a day that I am glad I survived." ~ Sistem Of A Down - Lonely Day
"The silence isn't so bad, 'till I look at my hands and feel sad 'cause the spaces between my fingers are right where yours fit perfectly" ~ Owl City - Vanilla Twilight
"I need serenity, in a place where I can hide. I need serenity, nothing changes as day go by... Where do we go when we just don't know and how do we relight the flame when it's cold? Why do we dream when our thoughts mean nothing and when will we learn to control?" ~ Godsmack - Serenity
"Time always seems to be passing by: it never waits for me. If I could do it all one more time, I wouldn't change a thing." ~ Godsmack - Hollow
"And be a simple kind of man, be a something you love and understand." ~ Shinedown - Simple man
"Oh man, I'm tired and lonely...again, why must it be? A man is drowning slowly and he can't keep above, gone way too deep. Open skies are falling, tears are coming down...like a drop of rain falls to the ocean and comes back around. One rainy day." ~ Godsmack - One Rainy Day
"There's too many men, too many people making too many problems. And there's not much love to go around... can't you see this is a land of confusion? This is the world we live in and these are the hands we're given... Use them and let's start trying to make it a place worth living in." ~ Disturbed - Land Of Confusion
"You can't feel the heat until you hold your hand over the flame. You have to cross the line just to remember where it lays. You won't know your worth now, son, until you take a hit. And you won't find the beat until you lose yourself in it." ~ Rise Against - Satellite
"Followed the piper's sweet whistling, guided down the path by the wrong hand. Close my eyes for the chance of a better view and plug my ears so I couldn't hear you." ~ Drowning Pool - 37 Stitches
"But my dreams, they aren't as empty as my conscience seems to be. I have hours, only lonely... my love is vengeance that's never free." ~ Limp Bizkit - Behind Blue Eyes
"I don't think you trust in my self-righteous suicide. I cry when angels deserve to die..." ~ Sistem Of A Down - Chop Suey!
"From underneath the trees, we watch the sky, confusing stars for satellites...If everyone cared and nobody cried, if everyone loved and nobody lied, if everyone shared and swallowed their pride...then we'd see the day when nobody died." ~ Nickelback - If Everyone Cared
"Somethimes goodbye is the second chance." ~ Shinedown - Second Chance
"So this is how it feels...When you wait for the call that never comes, when you're waking up 'cause you miss someone." ~ The Veronicas - This is how it feels
"Am I loud and clear, or am I breaking up? Am I still your charm, or am I just bad luck? Are we getting closer, or are we just getting more lost? I'll show you mine if you show me yours first. Let's compare scars, I'll tell you whose is worse. Let's unwrite these pages and replace them with our own words." ~ Rise Against - Swing Life Away
"Define your meaning of war: to me it’s what we do when we’re bored. Define your meaning of fun: Is it fucking, drugging or guns?" ~ Sick Puppies - You're Going Down
[Field Of Crying]
Fişier:
Music.
·
Colors of the spring you can go mad by their ease
If I could just forget
One can get depressed by watching the beauty of decay with both eyes
One can laugh thinking that it's just loneliness
The colors of the spring were raised for the third time
Keeping my breath slow
I'm swimming in the dirt
It's not convenient to have the illusion that I'll drown with flutter kick
Better than my dominant hand surpressing reality
I'd rather hold onto my light wound
Bury your name
Rotted roots are swaying on the water's surface
Cog-wheel are turning like they are distorted
I'm carefully listening to the creaking sounds
Can I go completely mad?
All this is a shallow ocean of taboo words
It's dirty as much as you can mistake it as clear
Good-bye
I'll fall into a lawless darkness
Good-bye
It ends with this
Tears
Rain of lamentation
Every time I'm facing nothingness they're flowing over
The spelled words are blurrying
Tears
Somewhen they'll dry I will be killed by silence
At the end of walking in shadows I'll lose my mind
Rotted roots are swaying on the water's surface
Cog-wheel are turning like they are distorted
I noticed throwing my body towards the creaking sounds I noticed something similar to that
Tears
Rain of lamentation
Every time I'm facing nothingness they're flowing over
The spelled words are blurrying
Tears
They are scattering with loneliness
When you live in silence
Engraved in the fact that I'd never be able to smile again
There is I, who loved you
There is I, who stared at you
There is I, who wanted you
There is I, who lost you
There is you, who loved me
There is you, who stares at me
There is you, who destroyed me
There is you, who snatch me away
There is you, who killed me.
Traducerea genialei melodii : the GazettE - Nakigahara [Field Of Crying] Genial, hun. Briliant.
Rise Against.
Azi vreau să propăvăduiesc despre o trupă pe care o ador. Rise Against. Un nume, o grămadă de lucruri de spus.
Am dat de trupa asta când search-uiam pe un playlist cu Breaking Benjamin şi am găsit un video care avea două melodii în el, anume Phase de la BB şi Behind Closed Doors de la Rise Against (piesă pe care am discutat-o în comparaţie cu muzica din ziua de azi). Îndată ce am auzit vocea lui Tim McIlrath, mi-am dat seama că nu era BB, dar totuşi mi-a plăcut enorm melodia, aşa că am search-uit mai mult melodiile lor.
Vreau să spun că se observă când citeşti numele trupei că ei nu cântă orice tip de muzică. După aia, când citeşti şi numele pieselor, vei fi încredinţat că nu te-ai înşelat şi nu e nevoie să asculţi ca să-ţi dai seama ce subiect abordează. Read these titles: Hero Of War, Savior, Help Is On The Way, Make It Stop, Swing Life Away, Audience Of One, The Good Left Undone, Ready To Fall. După cum cred că aţi ghicit, Rise Against cântă despre: rasism, război, bullying (ok, ăsta nu ştiu să-l exprim pe româneşte. ştiu ce înseamnă, dar nu pot să-l exprim), greutăţile vieţii, sinucidere, viaţa idioată a adolescenţilor "victime", puterea unor cuvinte aruncate şi puterea din stat & so on. Numele pieselor şi al trupei formează un fel de mesaj dacă le pui împreună de gen: Rise Against the War and be its Hero sau Rise Against it and be a Savior, fapt ce mă încântă nespus.
Genul e hardcore, rock, punk, dar sunt nişte melodii acustice la chitară, care până şi mamei i-au plăcut (Hero Of War şi Swing Life Away... ascultaţi-le, sunt amazing).
Videoclipurile lor sunt pline de mesaj şi înţeles. Cred că am postat acum ceva timp, videoul de la Make It Stop, care m-a atins enorm. Nici nu pot să le compari pe cele ale Rihannei cu ăla. Bitch, please. Mă întreb de ce naiba le arată copiilor (nu adolescenţilor şi maturilor, atenţie) gesturile obscene şi neadecvate vâstei de 9 ani. Şi zic asta pentru că l-am prins pe frate-miu la opt ani, uitându-se la clipul de la Rude Boy, anul trecut şi acum câteva zile la We Found Love In A Hopeless Place (care conţine scene cu conţinut sexual şi scene în care ăia practic se droghează) . Deci ştiu ce am văzut şi al naibii de aiurea. Nu ar fi normal să ne gândim şi la războiale din lume şi la oameni suferinzi decât să vizionăm acele porcării nedigerabile? Nici nu pot să mă exprim. Ah, şi nici nu mai zic de calităţile vocale. RiRi e talentată, dar nu-şi foloseşte talentul spre a face bine ( un concert de caritate spre exemplu). Tipul de la RA are o voce ce poate ataca orice gen şi e al naibii de talentat, plus că ştie să o folosească, să o exploateze.
Rise Against au nişte mesaje care efectiv te pocnesc în moalele capului. Muzica din ziua de azi are nişte mesaje care "te pocnesc" între picioare.
În încheiere o melodie de la RA + lyrics, cu mesajul rasismului.
Warm yourself by the fire, son,
And the morning will come soon.
I'll tell you stories of a better time,
In a place that we once knew.
Before we packed our bags
And left all this behind us in the dust,
We had a place that we could call home,
And a life no one could touch.
Don't hold me up now,
I can stand my own ground,
I don't need your help now,
You will let me down, down, down!
We are the angry and the desperate,
The hungry, and the cold,
We are the ones who kept quiet,
And always did what we were told.
But we've been sweating while you slept so calm,
In the safety of your home.
We've been pulling out the nails that hold up
Everything you've known.
So open your eyes child,
Let's be on our way.
Broken windows and ashes
Are guiding the way.
Keep quiet no longer,
We'll sing through the day,
Of the lives that we've lost,
And the lives we've reclaimed.
Crap.
Nu am mai postat calumea de mult. Azi vreau să acoper mai multe subiecte, şcoală, filme, chestii personale şi stuff like that, dar pe scurt. Nu vă supăraţi pe mine, daaaar am ajuns să scriu pe blog la comandă (oh, Katy, ştiu că citeşti asta şi că te simţi vinovată...:>) şi nici nu am timp pentru mine din cauza şcolii şi a multor porcării din viaţa mea tâmpită.
Vreau să povestesc despre un film, mai bine zis un documentar, numit "Demascarea industriei muzicale", în care se povăţuieşte despre veşnicul Iluminism, satan şi God. Dacă vreţi să vedeţi ce e lumea asta idioată cu adevărat, vi-l recomand, dar dacă nu credeţi în orice prostii şi sunteţi superstiţioşi. Vreau să zic mai multe despre emoţiile mele în legătură despre subiectul documentarului, că doar e blogul meu, şi vorbesc despre mine, nu despre alte persoane. Eu sunt importantă aici, şi de asta am făcut blogul ăsta, pentru mine. (paranteză la presupusele aluzii la egocentrismul meu a multor cititori)
Mi-am dat seama că tot ceea ce trăim noi e un fals, o iluzie. M-am uitat cu mama la documentarul ăsta şi ea părea interesată la început, dar şi-a pierdut interesul pe parcurs şi a adormit. Eu am tăcut şi am lăsat-o să doarmă, dar la final, când s-a trezit, am întrebat-o de ce şi-a pierdut interesul. Ea mi-a spus că ştia toate ăstea deja, despre Iluminism şi despre Noua Ordine Mondială. (cu cipul acela ce controleşte tot) Wait a second. Mummy already knows it and I, I, her daughter I must find out by internet? Can't she tell me about this stuff? Does she think that I'm too little? I may be, but I must know, like everyone should. I must know how crappy this world is. My daddy knows it too. ALL of this stupid world! And I must find out by internet! Ok, m-am lăsat purtată de val cu engleza, dar eu mă exprim mai bine în engleză decât în română. Şi faza cu ai mei m-a lăsat mască.
Dar, of, nimic bun nu mai e din lumea asta. Uitaţi-vă şi voi la documentar...aş putea şi eu să "torturez" numerele, ca să-mi dea mie ce vreau, adică 777 şi 11, aş putea inventa imagini photoshopate şi să zic că-i satan în ele şi aş putea interpreta un dans. Nu puteau tâmpiţii ăştia un film despre bunătatea care încă există în lume? Nu poţi combate răul evidenţiindu-l, dar îl poţi învinge folosind binele, în care eu cred cu disperare.
Dacă vă amintiţi, acum ceva posturi, am spus de ce detest eu rap-ul, hiphop-ul şi muzica tâmpită de azi. Tot ce e în acel documentar consolidează spusele mele şi invers, dovată a subconştientului meu care a văzut ceea ce transmite "muzica generaţiei" şi am transpus-o în cuvinte, fără a fi conştientă de ceea ce spun. Trebuie să fim conştienţi de răul industrial şi de cel "din umbră şi din spatele cortinei".
Vroiam să zic şi despre şcoală. Luni dau teză la română şi miercuri la mate. Am dat opt teze până acum şi nu m-am simţit aşa înaintea niciuneia. E o emoţie, un sentiment pe care nu-l pot descrie. Îmi vine să dau cu piciorul în tot şi să trăiesc viaţa altfel. Total altfel. Nu asta e ceea ce vreau de le lume, de la viaţă. Vreau să-mi trăiesc viaţa aşa cum vreau, să stau şi să visez. Am fost întrebată ce fac eu în timpul liber, că nici nu stau pe "mess" , pe facebook şi nici nu ies "pe afară". Dude, I'm a day-dreamer. And thats what I want to be. Asta e tot ce fac, tot ce vreau. Vreau să-mi creez lumea mea, să fac totul cum îmi dictează inima şi tot ce e mai bun din mine. Asta e tot ce vreau. Să visez. Când mă gândesc la teze şi la şcoală în general, mă tulbur într-un mod... iar tot ce visasem înainte să mă gândesc la şcoală pare din nou fals, gol şi imposibil. Mă distruge să ştiu că nu e adevărat. Şi oricât de mult mi-aş dori să fie, nu e. Deşi ştiu că e imposibil şi că e inutil să visezi, tot o fac, căci cred că se va întâmpla, cândva. De aia nu vreau eu să învăţ de-aiurea, să îmi pierd energia pe care o pot petrece visând pe prostii ca tezele. Vreau să visez, nu să învăţ stupizenii. Eu doar vreau să visez în continuare fără să mă întrerupă nimeni. Şi atât.
Rise Agains - Make It Stop (September's children)
Mesajul: "Be who you wanna be. Don't let anyone affect you and your personality. Never give up. Life gets better. And stop racism, for God's sake!"
Azi a fost prima zi din Music Camp International. Poate aţi auzit, poate nu. E o tabără de muzică. Nişte ppl vin din America ca să ne înveţe să cântăm la intrumente şi cu vocea. Ai 5 ore, de la 9 la 3 şi după aia te duci acasă. (Tabăra vine în oraşul tău...) A fost fain. O să scriu când se va termina un post întreg numai despre tabăra asta.
Evanescence is back! Yayzz.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
n.jpg)
