Acum 5 ani
Se afișează postările cu eticheta Love. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Love. Afișați toate postările
Bone-crushing hugs
Fişier:
Imaginaţie blestemată,
Love,
Poems and Stories
·
Eram pe iarba din curtea şcolii, dezbătând o problemă pe care amândouă o tratasem de prea mult timp cu tăcere. Totuşi, nu reuşesc să-mi adun cuvintele şi să-mi exprim gândurile. Simţeam cum tensiunea creşte cu fiecare adiere de vânt. Aşa că, luându-mi privirea de la ea şi îndreptându-mi-o spre pământ, spun:
- Ştii ce-mi place cel mai mult la el? Îmbrăţişarea lui. Are propiul lui fel de a îmbrăţişa. Îşi îngroapă capul între gâtul şi umărul tău, ceea ce te face să te simţi cu adevărat spe-
Mă întrerupse brusc, neluându-şi ochii de la cer.
- De câte ori te-a îmbrăţişat?
Surprinsă, dar şi în acelaşi timp ruşinată, nu-i răspund, aşa că, neştiind ce să fac, îmi continui fraza:
- ... şi îşi încolăceşte braţele strâns în jurul tău, de parcă ar vrea să te omoare cu afecţiune. Apoi se desprinde şi îşi pune mâinile pe umerii tăi şi te priveşte în ochi într-un mod absolut ameţi-
- Ascultă, nu am venit aici să-mi povesteşti despre sentimentele tale incontrolabile. Şi eu l-am îmbrăţişat, bine? Ştiu deja cum este!
E a doua oară când mă întrerupe. De data asta, se ridicase brusc şi mă privea de sus cu lacrimi în ochi, cu mâinile încleştate în pumn. Vocea-i trăda iritarea şi suferinţa, dar îşi înghiţi tot tremurul, îşi şterse ochii şi continuă cu un calm de admirat.
- M-ai chemat, am venit. Nu vreau să te scuzi în faţa mea. Ştiu ce vrei să-mi spui, şi ştiu de asemenea de ce te-a ales pe tine. Nici nu ştiu ce caut aici. Bănuiesc că îmi lipseşte prietenia noastră de odinioară.
O privesc, pur şi simplu fără cuvinte. Mă ridic, dar incapabilă de a face altceva. Se apropie de mine şi-mi spune:
- Felicitări. Oi fi câştigat tu băiatul de data asta, dar aminteşte-ţi: Băieţii vin şi pleacă, prietenele rămân.
Se întoarse cu spatele şi făcu câţiva paşi, dar se opreşte brusc şi-şi întoarce capul:
- Ah, şi să nu uiţi că încă suntem rivale.
Îmi face din ochi şi se îndepărtă, intrând în şcoală. Zâmbesc. Probabil nu se va schimba niciodată. Mă uit în urma ei şi ştiu că a avut dreptate. Am câştigat de data asta în faţa ei, dar probabil îi voi rămâne în urmă mereu.
În jurul meu simt două braţe a căror îmbrăţişare o cunosc mult prea bine. Mă întorc pe călcâi şi văd motivul (de altfel foarte întemeiat!) pentru care eu şi fosta mea prietenă cea mai bună suntem acum la cuţite, la figurat bineînţeles. Zâmbesc, de data asta cu mai mult fler. Am şi de ce.
Bun, ca să nu mă înţeleagă lumea greşit. M-am uitat la prea mult anime azi. Plus, probabil nu voi fi niciodată în situaţii de genul ăsta, din moment ce prietenul meu cel mai apropiat este un băiat şiiii să nu uităm că eu n-am mai pus ochii pe cineva de mult timp. Un an şi ceva cred. Bine, se ştie că eu sunt măritată cu cei cinci soţişori ai mei, deeeeeci...
În fine, nu am mai scris ceva şcolăresc de ceva timp şi am avut scena asta în minte de azi dimineaţă. Asocierile cu Kimi Ni Todoke sunt afirmate, apropo. Relaţia dintre Sawako şi Kurumi m-a inspirat.
Ja ne.
Stones and clouds
Argh, nu mai pot aştepta să se termine odată. Mai e juma de săptămână acolo, eu dorm pe mine şi îmi stric mediile pe ultimii 100 de metri. Şi aveam acolo numai o medie de nouă, la mate, când nenorocitul ăla de prof de istorie îmi trânteşte un opt frumuşel. Şi vine şi testul la fizică, ăla la civică... Dă-le naibii. Eu vreau vară.
Nu mai dau randament. Adorm îndată ce mă aşez undeva. Cinci minute mă laşi fără ceva de făcut şi ... zzz instant.
A apărut noul sezon Pretty Little Liars. Ieri a apărut episodul doi. Eu stau şi mă întreb... cât suspans pot băga ăştia într-un episod de 40 de minute? Răspuns: O cantitate imensă, ce te ucide cu fiecare kilogram pe care îl depune pe tine. Cunoscătorii de seriale drama şi acţiune tip cliff-hanger îmi vor ţine partea. Dar pot spune fără regrete că serialul e supercalifradelicios.
Vreau să istorisesc un true story. După inaugurarea ceva mai oficială a mallului nou de la noi din oraş şi după câteva ture bune de shopping, mă întâlnesc cu ai mei la Food Court-ul centrului comercial, unde îi văd aşezaţi la masă cu părinţii unei colege de clasă de-a lui frate-miu, împreună cu respectivul frate şi respectiva colegă a sa. Bine, stau şi eu la masă, ciugulesc şi ascult discuţiile. La un moment dat, tipa, colega lu' frate-miu (care apropo, e în clasa a treia), îmi întinde peste masă un telefon touchscreen, cu imprimeu Hello Kitty şi zice:
"Andreea, nu? Dă-mi şi mie te rog numărul tău de telefon."
Eu dau din umeri şi îi tastez numărul. Mai ciugulesc ceva şi primesc un mesaj.
'Hai la o plimbare.'
Ridic capul şi văd copila uitându-se la mine cu un zâmbet dinăla copchilăresc. Îmi dau ochii peste cap şi spun măică-mii:
'X vrea să o ţin de mânuţă la o plimbare. X o cheamă, nu?'
Şi sinceră să fiu, chiar nu ştiam cum o cheamă. Mama îmi spune să-l iau şi pe frate-miu şi o luăm toţi trei prin mall. Cu ocazia asta am observat şi eu 'out-fitul' copilei. Purta un one-piece de tip jumper, sacou elegant şi o poşetă ciudată, sandale tip wedge puţin cam înalte pentru vârsta ei şi unghii scurte şi neîngrijite mov strident, însoţite de pete de cerneală pe degete. Mă uit înapoi spre masă la maică-sa. Copie identică, doar că femeia avea părul vopsit blond albicios, şi un sfert din el erau rădăcinile naturale, negre, avea unghiile făcute după noua modă "labă de raţă" şi machiată oribilos. Mă trec fiorii şi încerc să mă concentrez la ce spune dihania de copil:
" ... şi pentru că unchiul meu deţine barul, ştii, m-a lăsat să beau cocktailuri pe gratis. Şi băiatul ăla drăguţ de 17 ani, de care ţi-am zis, a stat cu mine până dimineaţa. Păcat că aveam un iubit pe vremea aia, dintr-a patra, ştii... dar ne-am despărţit a doua zi la şcoală pentru că nu mă pupase niciodată. Era un porc. Aaa, şi în clubul ăla, al lui unchiu-miu a intrat o piţipoancă din aia, cu sutien mare şi fustă dinaia roz scurtă. Şi fată, tu ştii ce ruşine îmi era?! M-am ascuns sub scaun..."
Oh, doamne. O copilă care nici nu-mi ajunge la şold îmi spune mie despre viaţă în club. Eu la zece ani, cât are ea, vroiam Pokemoni, nu iubiţi, citeam Harry Potter, nu aveam telefon, şi singurul motiv pentru care plângeam era un genunchi zdrelit, nu un băiat drăguţ cu dublul anilor mei la activ. Şi asta nu e tot. Îmi strică şi mai tare părerea actuală. Deodată se opreşte din bălmăjit şi mă trage de mână la nivelul ei:
"Fată, tu ştii despre cuvântul ăla, cu 's'?"
Uh, dăăă. Am paişpe ani, fătucă. Îmi dau ochii peste cap şi dau din cap. Ea se uită la mine ca şi cum ar fi dezamăgită că nu are ea plăcerea să-mi explice cum se fac copiii. Dar i se luminează ochii şi-mi spune:
"Da frate-tu ştie? Da oricum, e nesimţit pentru că nu l-ai învăţat să ţină poşeta unei fete când ea merge la cumpărături." Şi se întoarce spre frate-mi şi-l loveşte cu geanta în umăr.
Cu ce am greşit, doamne?
Am spus că voi recenzui "Percy Jackson şi Olimpienii". Sincer, nu ştiu ce să spun despre o carte perfectă. Am vrut să comentez pe-ndelete dar nu am ce comenta. M-am aşezat bine aici şi trepidez cu degetele pe tastatură şi nu ştiu ce să scriu. E o carte perfectă. Alceva nu văd ce ar trebui precizat.
Acum citesc ultima carte din "Cercul Secret" de LJ Smith şi urmează "The Perks Of Being A Wallflower". La care sper să am ce comenta.
Umblând pe hardul fostului meu laptop, cel al brolişorului meu, am găsit fişierul meu vechi cu muzică. Am înflorit instant. Toate trupele de mult uitate, toate melodiile pe care le ştiam...am avut nevoie doar de primul vers şi apoi celelalte, fără greşeală, au apărut brusc în mintea mea. E o senzaţie superbă. Breaking Benjamin, Blackmore's Night, Alice Nine, Three Days Grace, Nirvana, tot ce ştersesem din telefon pentru spaţiu acum un an şi ceva... So refreshing.
Şi acum, nişte gifuri adorabile cu cei cinci soţi ai mei:
Şi ca să nu vă plictisiţi vacanţa asta care vine, dragilor, uitaţi-vă la următoarele filme, ca listă de recomandări:
- The Vow
- Sherlock Holmes
- Rise Of The Planet Of The Apes (cu Tom Felton, fetelor!)
- Letters To Juliet
- Crazy, Stupid Love
- Muuuulte disnay-uri.
- The Secret Circle
- Pretty Little Liars
- Awake
- Ghost Whisperer
Cute story.
Once, there was a little girl who was playing in the park when she found a picture in a bush. In the picture there was a boy of her age. She fell in love with the boy, but she didn't realise it since she was only a kid. She treasured the picture and she searched the boy for years, but she didn't find him. She kept the picture in her wallet. She didn't find her first love, but, many years later she married a man who loved her dearly and the feeling was mutual. One day, her husband opened her wallet and found the picture. He asked her who was the boy. She aswered:
'My first love.'
He smiled and said:
'I lost this picture when I was 9.'
Cred că asta a fost cea mai adorabilă chestie pe care am citit-o vreodată. So, so sweet and kawaii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
n.jpg)
