Acum 5 ani
Se afișează postările cu eticheta Comentarii argumente şi cugetări. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Comentarii argumente şi cugetări. Afișați toate postările
2/3, 14, 2012 şi o clepsidră
Nimeni nu ştie cum şosetele se îndoapă una cu cealaltă în sertarul scârţâitor.
Nimeni nu ştie cum genunchii scapără picături roşiatice din crusta sadică ce le strânge pielea, în amintirea roţilor siliconate ce pluteau cu prea multă viteză pe asfaltul aspru.
Nimeni nu ştie cum costumul de baie încă ud zace pe fundul genţii de voiaj.
Nimeni nu ştie cum telefonul a uitat discuţiile înflăcărate dinaintea unui test, cuvânt ce şi-a pierdut brusc semnificaţia, odată cu vârtejurile ce le provoca în stomac.
Nimeni nu ştie cum toate acestea au început şi cum toate acestea vor sfârşi.
Şi aşa, cu fiecare zi ce curge sub forma unui auriu fir de nisip, alunecând timpuriu prin esofagul unei clepsidre uriaş de scurtă, aşa, chiar aşa, august renaşte din focurile cenuşei iuliene pentru a paişpea oară în viaţa mea.
Society killed the teenager
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări,
In English,
Shit
·
Society: God, how can she be so skinny? We bet she's anorexic, or she has bulimia. She's totally sick.
Society: You smoke? So many cigarettes a day? You must be addicted. You're so crazy, you're destroying your life.
Society: You never touch any cigarette/drink/drugs? Whoa, are you scared of mommy and daddy? Live a little. YOLO.
Society: You failed every exam? It must be very difficult to get at least a high grade. Dumbass.
Society: You have A/10 in every single subject? Teacher's pet. You have no life.
Society: Do you know she's listening to rock and heavymetal music? She must be a satanist. Stay away from her.
Society: I know she's listening to JB and Lady Gaga and shit. She must be a whore with no taste in music.
Society: She had more than 5 boyfriends in a year? Lady of the night. Such a bitch.
Society: She never had a boyfriend? Yeah, she isn't pretty at all. Serves her best. She gets a boyfriend? Whoa, she's the prettiest girl in town.
Society: You're poor? Stay away from us. We won't invite you anywhere.
Society: You're rich? Go buy your own gang.
Society: You don't have any friends? Anti-socialistic. You must be a weirdo.
Society: You have tons of friends? Always in center of attention and friendly, huh? We'll talk you behind your back.
Society: Did you hear that? She commited suicide! Oh, she was such a beautiful person! May her soul rest in peace. We are terribly sorry for this horrible loss to humanity. We were always nice to her.
Society *months later*: About her? Should we know about her? We just know she died.
Society killed the teenager.
A rhyme a day keeps the psycho-rapist away
Şi pentru tine, căci uneori lucrurile nu au sens,
uite, o mie, să-ţi cumperi un Mercedez Benz,
ca de fericire să-ţi explodeze burtica
şi mămica să-ţi îngurgiteze frica.
Căci vampirii de cerneală sunt peste tot,
şi nu ştii să le dai măcar un simplu plot
de poveste ţăcănită, să le tacă căpăţâna
şi nici pe tine să nu te mai mănânce mâna.
Eşti complet ieşit din schemă, total p-afară!
Căci te culci în iarnă şi te trezeşti în vară.
Nu ştii de fapt că-n vise, ca oameni, ne culcăm
şi tot în vise amarul ni-l înecăm,
şi tot în vise prostii perverse vorbim
şi tot în vise, ca abominaţii, ne trezim.
Eşti un creier mitic de găină, călcat de tren,
că-mi vine să mă arunc din vârful lu' Big Ben.
La capăt de omenire să te arunci în transă
să mă scapi pe mine de a prostiei plasă
şi să-ţi tacă fleanca, de mizerie chimică scuipătoare
ca să-mi intre mie legile geometrice-n vigoare
că Pitagora-i tâmpit şi rotiţele nu-i sfârâiau,
dup' ora de mate numai triungiuri borau
toţii copchii, că-s şi ei tâmpiţi.
Fiţi deştepţi, pe mine mă slăviţi!
© to eul meu creator. AL MEU.
Last saturday night.
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări,
Leapşă,
Shit,
Stuff
·
Dacă eram o lună - octombrie
Dacă eram o zi a săptămânii - joi
Dacă eram o parte a zilei - miezul nopţii
Dacă eram o virtute - puterea de a-şi păstra calmul
Dacă eram o virtute - puterea de a-şi păstra calmul
Dacă eram un viciu - tăiatul venelor
Dacă eram o planetă - Saturn
Dacă eram un lichid - vin roşu
Dacă eram o stare a vremii - ploioasă
Dacă eram un instrument - vioară
Dacă eram un sentiment - frământare şi presiune
Dacă eram un gest - întorsul spatelui
Dacă eram un sunet - scrâşnit de oase sfârmate
Dacă eram un cântec - The Hanging Tree - Sam Cushion şi Rachel Macwhirter
Dacă eram un simbol - simbolul Talismanelor Morţii. HP related.
Dacă eram un oraș - fictiv? Mystic Falls. real? London.
Dacă eram un gust - coajă de lămâie
Dacă eram o planetă - Saturn
Dacă eram un lichid - vin roşu
Dacă eram o stare a vremii - ploioasă
Dacă eram un instrument - vioară
Dacă eram un sentiment - frământare şi presiune
Dacă eram un gest - întorsul spatelui
Dacă eram un sunet - scrâşnit de oase sfârmate
Dacă eram un cântec - The Hanging Tree - Sam Cushion şi Rachel Macwhirter
Dacă eram un simbol - simbolul Talismanelor Morţii. HP related.
Dacă eram un oraș - fictiv? Mystic Falls. real? London.
Dacă eram un gust - coajă de lămâie
Dacă eram o aromă - vanilie şi scorţişoară
Dacă eram o culoare - vermillon
Dacă eram o parte a corpului - călcâi
Dacă eram un accesoriu - brăţară
Dacă eram un produs de machiaj - creion dermatograf
Dacă eram o materie - sânge
Dacă eram un personaj de desene animate - Daria, personaj eponim
Dacă eram o formă - triunghi
Dacă eram un număr - 87
Dacă eram o mașină - Mini Cooper
Dacă eram o haină - blazer... sacou. Dar blazer sună mai bine.
Cred că am mai făcut-o cândva, acum mult timp, dar îmi place genul ăsta de leapşă, so, yea, I enjoyed it.
Dacă eram o culoare - vermillon
Dacă eram o parte a corpului - călcâi
Dacă eram un accesoriu - brăţară
Dacă eram un produs de machiaj - creion dermatograf
Dacă eram o materie - sânge
Dacă eram un personaj de desene animate - Daria, personaj eponim
Dacă eram o formă - triunghi
Dacă eram un număr - 87
Dacă eram o mașină - Mini Cooper
Dacă eram o haină - blazer... sacou. Dar blazer sună mai bine.
Cred că am mai făcut-o cândva, acum mult timp, dar îmi place genul ăsta de leapşă, so, yea, I enjoyed it.
De plictiseală am început să mă uit la Pretty Little Liars, din cauza lui Katy care aparent vrea să mă corupă. Nu a reuşit, din moment ce vroiam să scrolesc prin serialul ăsta din vara trecută.
Altceva? Ei bine, ieri în timp ce răsfoiam neinghegul, am dat peste o "ghicitoare" de-a lui Einstein, despre care el a spus că 98% din populaţia lumii nu va reuşi să o dezlege (fără foaie). Eu am făcut-o, ce-i drept în aproximativ o oră şi cu foaie. V-o las aici în caz de vreţi să vă testaţi capacitatea cerebrală.
The question is: Who owns the fish?
Hints:
The Brit lives in the red house.
The Swede keeps dogs as pets.
The Dane drinks tea.
The green house is on the left of the white house.
The green homeowner drinks coffee.
The person who smokes Pall Mall rears birds.
The owner of the yellow house smokes Dunhill.
The man living in the center house drinks milk.
The Norwegian lives in the first house.
The man who smokes Blend lives next to the one who keeps cats.
The man who keeps the horse lives next to the man who smokes Dunhill.
The owner who smokes Bluemaster drinks beer.
The German smokes prince.
The Norwegian lives next to the blue house.
The man who smokes Blend has a neighbor who drinks water.
Apropo de capacitate cerebrală, m-am uitat la finala de la Românii Au Talent şi am văzut câştigătorul. Dar înainte de anunţarea lui, am văzut şi numărul lui, care m-a lăsat gură-cască. Tipul, Cristian Gog, are ceva putred în capul şi în venele alea. Mi-a plăcut, sincer, şi, deşi sunt multe discuţii negative pe tema asta, cred că merită premiul. Mentalismul m-a pasionat mereu. Nu-l înţeleg pe deplin, dar din câte îmi spune tata, care se pricepe cât de cât, se pare că-l percep diferit faţă de alţii. Nu ştiu, după experienţa mea cu visatul lucid (post mai vechi, check it out) percep diferit creierul uman. Şi uneori cred că înţeleg cum funcţionează. Nu la nivel anatomic, ci ce se întâmplă în spatele anatomiei şi a ceea ce ni se înfige pe gât la orele de biologie. Şi cred că creierul (scuzaţi dubla cacofonie) poate performa la nivel paranormal. Doar că noi nu ştim cum să îl ridicăm şi cum să-l folosim la acest nivel. Putem, dar în acelaşi timp nu putem.
Am văzut săptămâna trecută filmul "The Butterfly Effect". Pare extrem de clişeic şi SF dacă nu priveşti în spatele replicilor şi a cadrurilor, fiind plin de înjurături şi chestii murdare. Un tip cu probleme mintale călătoreşte în timp şi niciodată nu reuşeşte să fie fericit, huh? Wrong. Asta e doar povestea, coverul. Efectul "zbor de fluture" e un concept complex. E teoria haosului, care s-ar traduce pe limba noastră cam aşa: O bătaie fragilă de aripi de fluture într-o parte a globului poate cauza (sau se desfăşoară în acelaşi timp cu) un uragan imens ce şterge jumătate de planetă din peisaj. Tipul, care în copilărie a trecut prin multe, are o problemă legată de memorie. Are nişte "black-outs". În mijlocul "acţiunii" partea cerebrală ce se ocupă cu memoria cedează şi el se trezeşte după ceva timp ca după un somn sau un leşin fără să-şi amintească nimic din ce s-a întâmplat. Pentru a-l monitoriza şi pentru a-l ajuta, mama sa îi dă un jurnal ca să-şi poată scrie trăirile, la vârsta de şapte ani. La paisprezece ani, după nişte accidente oribile, se mută din oraş, lăsând fata de care se îndrăgostise în urmă. La aceeaşi vârstă, "black-outs-urile" se opresc. La facultate, el găseşte vechile jurnale, şi, citiindu-le, îşi dă seama că se poate întoarce în timp, schimbând totul, doar în scenele în care memoria îl lăsase. Dar de fiecare dată când schimba timpul, viaţa unuia dintre prietenii săi era schimbată radical, în rău, din cauza accidentelor pe care ei le avuseră în copilărie/adolescenţă. Nu reuşeşte să fie niciodată fericit cu fata pe care o iubeşte. În modul acesta, el acumulează peste 120 de ani de viaţă în corp de 20-21 de ani. Îşi dă seama că, pentru a salva pe toată lumea, e nevoie să schimbe ceva de la rădăcină, anume să nu o mai cunoască niciodată pe fata respectivă. Crazy, huh? Pe mine m-a impresionat filmul şi mi-am promis că dacă nu ajung jurnalistă sau scriitoare mă duc la psihologia de genul ăsta. Pe creier în mod direct.
Am văzut şi Bridge to Terabithia, la care am plâns. Bine, la început plângeam de fericire şi de entuziasm la vederea unui Josh Hutcherson cu doi ani mai mic ca mine. Nici nu ştiu ce să comentez la filmul asta. Că numai copii şi adolescenţii au lumea lor? Că imaginaţia poate crea totul? Că nu e bine să te hrăneşti din vise? Că există universuri paralele? Că totul are semnificaţia sa? Nu ştiu. E un film din care poţi să extragi multe.
Vă recomand ambele filme, primul e mai bine să-l vezi singur, iar al doilea cu cineva drag, cu familia eventual. Dar merge bine şi singur.
Post lung. Să vă îndopaţi bine cu prostiile mele weekendul ăsta.
That's it, my sweet potatoes and carrots. I'll see ya soon.
Iridescenţă şi exolaţie
Bate cu târnăcopul curcubeul masochist
în rămăşiţele exolate ale crucişului de apă.
Cum lumea din ziua de azi face insolaţii peste insolaţii, eu fac exolaţii. Adică mă răcesc la lumina soristă. Mă răcesc când văd piele dezgolită, ochelari de soare şi haine lălâii. Mă răcesc când văd 36 de grade la termometrul din colţul geamului, care încă mai poartă urme de spumă de la decoraţiile crăciuniale. Mă răcesc când văd sutele de verzi de afară. Şi mie îmi spui că e doar mai.
în rămăşiţele exolate ale crucişului de apă.
Cum lumea din ziua de azi face insolaţii peste insolaţii, eu fac exolaţii. Adică mă răcesc la lumina soristă. Mă răcesc când văd piele dezgolită, ochelari de soare şi haine lălâii. Mă răcesc când văd 36 de grade la termometrul din colţul geamului, care încă mai poartă urme de spumă de la decoraţiile crăciuniale. Mă răcesc când văd sutele de verzi de afară. Şi mie îmi spui că e doar mai.
Şi totuşi ştiu că timpul nu se opreşte pentru nimeni, mai ales pentru o copilă cu aracet mucegăit în cap, ca mine.
Coralitatea lucrurilor e cam corală.
Mă refer la culoarea coral. Nu e drăguţă? E culoare de vară. Vară, care pedalează pe secundarul calendarului în paşi de zile. De pomeneşti cu sfărşit de iunie în cap, cu medii în punctul terminus şi ghiozdan gol în spate.
Ghiozdanul meu e grena. Cam ca sângele ce-mi zvâcneşte în cap cu fiecare gând împuşcat, mirosind ciudat a ars. Cam ca ceea ce-mi curge mie prin venele vânăt de vineţii. Vineţii.
Mâinile mele erau vineţii acum patru luni. Vineţii. La fel ca scoarţele sfâşiate, dezmembrate şi descopertate ale jurnalului meu ce zace undeva sub scândura de lângă pat umplut cu minuni irealizabile, necioplite şi iridescente.
Iridescente. Cam ca mai. Cam ca titlul acestui post.
Şi ăsta a fost o ireproşabilitate rotundă de-a mea. Am început cu titlul şi am terminat cu titlul. În mod sarcastic şi ironic, of course. Tipic mie. Încep să mă sperii chiar eu pe mine. It seems that my zweet pipăl want moar ghif poasts. They will get one. Soon.
Şi ăsta a fost o ireproşabilitate rotundă de-a mea. Am început cu titlul şi am terminat cu titlul. În mod sarcastic şi ironic, of course. Tipic mie. Încep să mă sperii chiar eu pe mine. It seems that my zweet pipăl want moar ghif poasts. They will get one. Soon.
Summă'
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări,
Life.
·
Uneori îmi lipseşte fierbinţeala de pe umeri, creştet, arzându-mi spatele, părul ars la capete şi decolorat.
Simt lipsa melodiilor ritmate de pe plajă, iar lungimea nopţii e incomparabilă cu puţinele ore întunecate petrecute sub pătură cu o carte în mână. Totul parea atât de scurt şi intens...
Îmi lipseşte fredonatul colidelor prin casă, zbenguindu-mă în maiou şi pantaloni scurţi, căştile devenind prelungirea urechilor conectată cu buzunarul.
Mi-e dor de teancul de caiete prăfuite depozitate undeva în dulapul plin de vechituri, singurul rechizit păstrat, stiloul, zăcând pe biroul aproape gol lângă caietul-jurnal făcut ferfeniţă.
Lipsa zborului prin parc cu "instrumentele de tortură" pe care le iubesc atât, împreună cu Hamster îmi chinuie picioare.
Mă podidesc lacrimile când văd costumul de baie rămas mic şi decolorat, aruncat undeva pe fundul dulapului.
Degetele-mi tremură pe ecranul telefonului, ezitând asupra unor numere de telefon uitatem culese de pe plaje, de prin piscine şi de pe cărări uitate de munte, neavând curaj să apese.
Vreau înapoi orele petrecute în faţa uneui manga/serii anime bune şi zilele irosite jucând jocuri stupide.
Mă tulbur când văd scrâncioabele acum pline de zăpadă, părăsite, care îmi ofereau odinha şi adăpostul ciudat de copilăros greu de găsit în parcul ce vibra cândva de viaţă.
Îmi frec genunchii absentă, reproducând durerea căzăturilor, iar muşchii îmi zvâcnesc, amintindu-şi de teribilele febre musculare.
Pielea mea pare mult prea palidă în comparaţie cu cea a unei fete ce seamănă izbitor de mult cu mine, a cărei poză o am pe raftul cu amintiri dulci.
Braţele îmi tremură, căutând aer liber sub straturile de haine groase îndesate în geaca mult prea lungă şi umflată pentru gusturile mele.
Aud scheunatul lui Colţ, întrebându-mă dacă şi el mai revocă din când în când eşuatele lecţii de dresaj luate seara pe iarba încă fierbinte.
Mingea de volei stă pleoştită pe undeva la subsol, spartă, lipsită de speranţa de a fi reumflată cândva şi ţinând companie mingii de plajă, de trei ori mai mare ca ea, dar în aceeaşi situaţie deplorabilă.
Ştii ceva memorie tâmpită? Uită totul despre vara trecută. Sunt în stare să rezist până la următoarea şi să o fac de neuitat de data asta.
Weell, dragi mei luaţi aminte la această deplorabilă postare că alta nu mai ştiu când vizionaţi. Laptopul mi-a cedat marţea trecută din cauza unei pane de curent şi nu a mai pornit de atunci. E mort. Complet. De-abia l-am convins pe tata să mă lase să instalez diacriticele şi să scriu aici. Până vine M. să-mi repare laptopul nu ştiu ce fac.
Byez, peeps.
11/11/2011, 11:11
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări
·
Azi vreau să spun ceva cuvinţele despre aceea zi, 11/11/11. Începând cu superstiţiile oamenilor, povestioara spune că trebuia să se deschidă un portal energic care va sta deschis până la 12/12/12. Acel portal se presupune a face legătura dintre dimensiuni. Noi acum, planeta noastră se află în dimesiunea a treia (a patra după alţii) şi trecem în a patra (a cincea). Mă rog, depinde de persoană. Eu pot fi în dimensiunea a cincea şi să trec într-a şasea, iar tu, fiind în a treia, poţi trece în a patra. Aşa se explică durerile de cap, imunitatea slabă, cât şi alte probleme fizice şi psihice din zilele astea. Pe scurt, mintea ta este în tranziţie, îmbunătăţindu-se. Practic, conştiinţa umană va evolua, cât şi capacitatea mintală. Va-ţi prins voi. Nu ştiu ce să cred despre această teorie.
Alt grup de oameni, crede că un asteroid ar fi trebuit să se prăbuşească pe Pământ. Porcărie. Eu nu am văzut nici o stea supradimensionată trecând pe la fereastra mea şi retezându-mi acoperişul casei, nu am văzut nici o gaură imensă în oceanul planetar şi nici pe maidan pe aici. So, dumb lies, dude.
Alt grup mare de ppl (fetele adolescente cu paie în cap) cred că, dacă îţi pui o dorinţă la ora 11:11, se va îndeplini. Wait a minute. Ce fus orar? Că eu dacă mi-o pun în Iaşi la 11:11, copila de la Atena nu şi-o pune la 12:11? Sau dacă ea şi-o pune la 11:11, eu nu mi-o pun la 10:11? Screw your dumb lies, ppl. O prietenă m-a întrebat pe ce băiat îmi irosesc dorinţa. Girls, stop thinking with your vagina. If you could make a wish, which would turn real, wouldn't you wish prosperity for planet and mondial peace? Gwd, you're all fucked up. Am vrut să stau să-mi pun dorinţa, dar la 23:09 (see, this is a problem too...mornin' or night?) mi-am dat seama că e o mare prostie şi am început să plâng incontrolabil. Cum am putut fi aşa de fraieră încât să cred că se va îndeplini?
Conclusion. 11/11/11 11:11 e o mare, tâmpită, superstiţioasă prostioară scormonită de cei care gândesc cu degetele de la picioare, ca să nu zic altceva.
Childhoodness.
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări,
Stuff
·
Acea copilă dulce, izolată de lumea rea, trăia în universul ei, nu avea nevoie de prieteni, de jucării sau de alte nimicuri materiale. Respira, mânca, bea din lumea ei, nu era influenţată de nimeni şi de nimic, practic era de neatins. Nu o afecta nimeni. Până în clasa a cincea. Atunci lumea a spart scutul ei. Nu ştiu cum, când...nu ştiu. Dar lumea i l-a spart. Fără milă. Iar cioburile acelui scut de sticlă au rănit-o pe copilă. Şi o văd suferind până în ziua de azi, stingându-se încet.
O amintire a copilei mă săgetează.
"Avea vreo şase ani. Era o zi de toamnă dulceagă, dar înnorată. Totul era galben, portocaliu şi roşu. Copila tocmai se mutase de la stradă la casă, undeva mai izolat. Alerga veselă prin curte, zbârlind iarba, cu motanul ei Mau (copila nu ştia cum se scrie...de fapt era Mow) pe urmele ei. Deodată se întunecă mai tare şi începu să plouă. Copila luă motanul în braţe şi se repezi în magazie (magazia nu avea uşă, ci peretele din faţă era tăiat şi intrai pe acolo). Se ghemui în culcuşul motanului, cu Mau la ea în braţe, torcând, deşi era speriat de ploaie. Copila privea ploaia fericită şi mângâia motanul, fredonând o melodie numai de ea ştiută.
După ploaie, copila ieşi din magazie, cu Mau pe urmele ei. A căutat melci toată după-amiaza, strângându-i într-o găletuşă. Seara, a lăsat găletuşa în magazie, lângă culcuşul lui Mau şi i-a spus:
- Mau, tu eşti gardianul melcilor. Ai grijă de ei.
Iar motanul dădu din cap şi se cuibări în culcuş.
A doua zi, fetiţa căută melcii, dar i-ai de unde nu-s!
- Mauuu! Ai mâncat melcii? Ce ai făcut? M-ai trădat?! ţipă ea la motanul nedumerit.
După colţul magaziei, tatăl copilei zâmbea."
Aş, ce dor mi-e de boacănele ei şi de replicile hazlii, de râsul ei liniştit şi molipsitor, de fiinţa ei firavă...
Mi-e dor de copilărie deja.
De ce, foaie albă?
Foi albe. Albe...dar de ce sunt albe şi nu negre? De ce eu mă întreb asta? De ce? chiar aşa...Foaia e acum gri, pătată de gânduri suspinate. Punct. Şi de la capăt. De ce suspinate şi nu şoptite? De ce oare îmi suspin gândurile foii albe? De ce nu i le suspin foii negre din mintea mea bolnavă?
Şi veşnicul "de ce?" sălăşluieşte printre amintiri, dorinţe şi obsesii undeva în ţinutul interzis al materiei mele cenuşii.
Şi din nou un "de ce?". De ce suntem oameni şi nu lămâi? Dar poate lămâile ne numesc pe noi lămâi şi ele sunt oameni, în creieraşul lor de lămâi. De ce nu? Sau de ce da? De ce nu trăim clipa şi ne lăsăm gândurile rănite, pline de sângele imaginaţiei de izbelişte? De ce nu suntem lămâi, pentru Dumnezeu?! Tu ştii? Atunci şopteştei minţii mele prin şoapte şoptite secretele omenirii. De ce nu vrei să-i şopteşti, foaie albă care eşti gri?
Şi eternul "de ce?" îşi plănge singurătatea printre amintiri, dorinţe şi obsesii, spărgând gheaţa formată din pământ şi pietre, sau poate îngroşând-o, în rândul monotonelor mele gânduri.
Mă uit la ceas şi văd că-i 00:24. Hăhă, 00:24 era acu' vreo' două ore. Stai aşa, foaie albă care eşti gri. Dacă ceasul meu a stat, atunci unu' şi cu unu' face peşte! De ce? Fiindcă aşa vrea mintea mea bolnavă! Şi tu, crezi aşa, nu, foaie albă?
De ce trece timpul? De ce noi stăm şi-l privim cum trece nepăsător printre noi şi cum ne priveşte cu dispreţ lăsând în urmă pustiu, bătrân şi rece? De ce mintea mea pustie nu îi face loc să se cuibărească printre resturi şi bucăţi galbene de foi scrise, umplute cu gânduri stenahorice?
Şi nemuritorul "de ce?" îşi găseşte printre amintiri, dorinţe şi obsesii uitate o rană sângerănd de fantezie şi o infectează cu nepăsarea sa, otrăvindu-mi imaginaţia.
De ce?
Sclava ta, care ţi-a otrăvit
albul cu griul creionului ei magic.
Îmi vreau verile înapoi.
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări,
Life.
·
Vreau zilele alea în care leneveam pe canapea, în primele zile de vacanţă şi râdeam singură ca o ţicnită amintindu-mi de isprăvile din timpul şcolii. Vreau zilele alea înapoi în care citeam până la 3 cărţi deprimante şi mă trezeam la 11 a doua zi cu nişte cearcăne urâte. Vreau înapoi zilele alea în care îmi luam câte o prietenă în Copou cu rolele şi ne hlizeam vânând băieţi şi ascultând ce prindeam pe la radio. Vreau zilele alea când îmi luam gaşca de braţ şi mergeam în mall la shopping şi pierdeam vremea în Cărtureşi citind cărţi cu poze multe şi râdeam şi cheltuiam vreo două milioane. Vreau înapoi zilele alea în care cu prietena cea mai bună mergeam în parcul din faţa blocului ei şi ne cumpăram pungi de pufuleţi cu ciocolată şi le dădeam nume la fiecare pufulete şi ne imaginam ce s-ar întâmpla dacă băiatul cutare s-ar îndrăgosti de una dintre noi. Vreau înapoi zilele alea în care mergeam dis-de-dimineaţă la câte o colegă şi ne distram toată ziulica şi seara dormeam la ea sau ea la mine. Vreau înapoi zilele alea în care lucram la mate sau scriam poezii pe balcon sau pe balansoarul de pe terasă cu căştile în urechi şi cu soarele torid de august în spate. Vreau înapoi zilele alea în care mă duceam în grădină şi căutam zmeură, coacăze, cireşe, caise, prune şi piersici şi căpşuni şi le mâncam pe terasă în adierea apusului. Vreau înapoi zilele alea în care făceam popcorn şi pierdeam orele la TV în căutare de filme bune. Vreau înapoi zilele alea în care pierdeam vremea aiurea citind ficuri trăznite şi parodii pe net şi crăpam de râs, iar ai mei se uitau ciudat. Vreau înapoi zilele alea în care mă închideam în cameră, supărată că se apropie şcoala şi îmi băgam căştile în urechi şi zbieram melodia mea preferată şi energia îmi revenea. Vreau înapoi zilele alea în care mergeam la cumpărături cu ai mei ca să îmi iau rechizitele şi hainele în ultimile zile de vacanţă şi îi storceam de bani. Vreau înapoi zilele alea în care îmi făceam temele de vacanţă pe ultima 100 de metri şi sunam în toate părţile să aflu de aveam. Vreau ziua aia înapoi în care, plină de stres, păşeam cu ezitare pragul şcolii, şi zâmbind, îmi luam prietenii în braţe şi începeam un nou capitol din viaţa noastră.
Perfecţiune.
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări
·
Perfecţiune. Ce-i aia? Fragmentul acesta nu-mi explică nimic. M-am apucat de căutat semnificaţia cuvintelor uzuale, simple, pe care le folosim uneori fără să ştim ce înseamnă. Dar imperfecţiunea ce este?
IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.
Nimeni nu-i perfect. După părerea mea, perfecţiunea e ea însăşi imperfecţiune. Dar dacă perfecţiunea e imperfecţiune, asta înseamnă că toată lumea e perfectă? Uite ceva bizar. Tre` să mai meditez la chestiunea asta o.o.
" Dacă vrei ca totul sa fie perfect, nu ai decât sa te muţi într-o lume făcută cu echerul. " Eh, cu asta sunt de acord.
Băieţii ăştia...
Fişier:
Comentarii argumente şi cugetări,
Life.
·
Offf...Băieţii aştia...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
n.jpg)
