Summă'

În fiecare an, în perioada asta, vara îmi lipseşte mai mult ca oricând. Deci rezultă post anual. Asta e ediţia cu numărul doi. Enjoy.


Uneori îmi lipseşte fierbinţeala de pe umeri, creştet, arzându-mi spatele, părul ars la capete şi decolorat.
Simt lipsa melodiilor ritmate de pe plajă, iar lungimea nopţii e incomparabilă cu puţinele ore întunecate petrecute sub pătură cu o carte în mână. Totul parea atât de scurt şi intens...
Îmi lipseşte fredonatul colidelor prin casă, zbenguindu-mă în maiou şi pantaloni scurţi, căştile devenind prelungirea urechilor conectată cu buzunarul.
Mi-e dor de teancul de caiete prăfuite depozitate undeva în dulapul plin de vechituri, singurul rechizit păstrat, stiloul, zăcând pe biroul aproape gol lângă caietul-jurnal făcut ferfeniţă.
Lipsa zborului prin parc cu "instrumentele de tortură" pe care le iubesc atât, împreună cu Hamster îmi chinuie picioare.
Mă podidesc lacrimile când văd costumul de baie rămas mic şi decolorat, aruncat undeva pe fundul dulapului.
Degetele-mi tremură pe ecranul telefonului, ezitând asupra unor numere de telefon uitatem culese de pe plaje, de prin piscine şi de pe cărări uitate de munte, neavând curaj să apese.
Vreau înapoi orele petrecute în faţa uneui manga/serii anime bune şi zilele irosite jucând jocuri stupide.
Mă tulbur când văd scrâncioabele acum pline de zăpadă, părăsite, care îmi ofereau odinha şi adăpostul ciudat de copilăros greu de găsit în parcul ce vibra cândva de viaţă.
Îmi frec genunchii absentă, reproducând durerea căzăturilor, iar muşchii îmi zvâcnesc, amintindu-şi de teribilele febre musculare.
Pielea mea pare mult prea palidă în comparaţie cu cea a unei fete ce seamănă izbitor de mult cu mine, a cărei poză o am pe raftul cu amintiri dulci.
Braţele îmi tremură, căutând aer liber sub straturile de haine groase îndesate în geaca mult prea lungă şi umflată pentru gusturile mele.
Aud scheunatul lui Colţ, întrebându-mă dacă şi el mai revocă din când în când eşuatele lecţii de dresaj luate seara pe iarba încă fierbinte.
Mingea de volei stă pleoştită pe undeva la subsol, spartă, lipsită de speranţa de a fi reumflată cândva şi ţinând companie mingii de plajă, de trei ori mai mare ca ea, dar în aceeaşi situaţie deplorabilă.


Ştii ceva memorie tâmpită? Uită totul despre vara trecută. Sunt în stare să rezist până la următoarea şi să o fac de neuitat de data asta.




Weell, dragi mei luaţi aminte la această deplorabilă postare că alta nu mai ştiu când vizionaţi. Laptopul mi-a cedat marţea trecută din cauza unei pane de curent şi nu a mai pornit de atunci. E mort. Complet. De-abia l-am convins pe tata să mă lase să instalez diacriticele şi să scriu aici. Până vine M. să-mi repare laptopul nu ştiu ce fac. 
Byez, peeps.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.