Desenând cuvinte.

Se afișează postările cu eticheta Shit. Afișați toate postările

Society killed the teenager

Society: Oh, my god? Did you see? She's got like... 75 kilos? What a fattie. She must be eating in every second of her damned life.

Society: God, how can she be so skinny? We bet she's anorexic, or she has bulimia. She's totally sick.

Society: You smoke? So many cigarettes a day? You must be addicted. You're so crazy, you're destroying your life.

Society: You never touch any cigarette/drink/drugs? Whoa, are you scared of mommy and daddy? Live a little. YOLO.

Society: You failed every exam? It must be very difficult to get at least a high grade. Dumbass.

Society: You have A/10 in every single subject? Teacher's pet. You have no life.

Society: Do you know she's listening to rock and heavymetal music? She must be a satanist. Stay away from her.

Society: I know she's listening to JB and Lady Gaga and shit. She must be a whore with no taste in music.

Society: She had more than 5 boyfriends in a year? Lady of the night. Such a bitch.

Society: She never had a boyfriend? Yeah, she isn't pretty at all. Serves her best. She gets a boyfriend? Whoa, she's the prettiest girl in town.

Society: You're poor? Stay away from us. We won't invite you anywhere.

Society: You're rich? Go buy your own gang.

Society: You don't have any friends? Anti-socialistic. You must be a weirdo.

Society: You have tons of friends? Always in center of attention and friendly, huh? We'll talk you behind your back.

Society: Did you hear that? She commited suicide! Oh, she was such a beautiful person! May her soul rest in peace. We are terribly sorry for this horrible loss to humanity. We were always nice to her.

Society *months later*: About her? Should we know about her? We just know she died.

Society killed the teenager.

Pălăvrăgeală

5
COM

Hey there.
Nu am mai scris de ceva timp, dar credeţi-mă că nu prea ai ce scrie în timpul verii şi când temperaturile trec de 36-37 de grade afară nu-ţi prea merge creieraşul. Ceea ce urmează acum sunt scuzele mele patetice pentru absenţa mea blogărească, care nu se încheie acum, din păcate.

De cinci zile am paişpe ani. Meh, nu-i cine ştie ce, dar e dezamăgitor într-un fel... ai aşteptat atâţia ani, hrănindu-te cu superstiţii din seriale şi din cărţi sau chiar din viaţa altora legate de adolescenţă şi atunci când poof! devii unul cu vârstă legală, descoperi că poof!-ul acela nu a făcut nimic special.
Trecând peste dezamăgirile mele sociale, vă spun că s-a lansat al patrulea volum din ciclul Moştenirea - Inheritance (Eragon) undeva la sfâşitul lui iunie. Am văzut-o în librărie şi am făcut combustie spontană. O aştept de patru ani, iepuraşii mei pletoşi! Bine, combustia a îngheţat când am văzut preţul: 60 de leuţi frumoşi, drăguţi. Am început să bocesc ca o bebelă care nu a fost hrănită (în cazul meu cu cărţi bune). De ce sunt atât de falită? Bine, am dat iama acasă, pe internet, pe site-ul rao şi am dat frumos cliculeţ pe 'comandă' la 42 de lei. Hehe. Acum aştept cartea. Mama a spus că mi-o plăteşte din moment ce şi ea a citit seria cu mine şi vrea să citească şi ultimul volum; amândouă am stat alături de Eragon până la final. Între timp, am început să citesc din nou seria, căci tot ce-mi amintesc e că pe tip îl chema Eragon şi pe şopârla supradimensionată Saphira. Şi am ultima oară am recitit-o acum doi ani. Am terminat prima carte în două zile, fără efort.
Şi cu asta mă ocup. Citesc, bitches.

Ah, pe lângă citit, mai trebe şi să procreez cărţulia mea. La +35 grade celsius, v-am spus, nu-ţi sfârâie creieraşul.

Mai sunt exact două luni până la începutul şcolii. Profitaţi, pumpkintatoşii mei! Vara nu e pentru totdeauna.
Până revin cu posturi decente şi cu idei fresh, îmi iau concediu pe perioadă nedeterminată. Bye!

O vară întreagă, la dispoziţia mea

2
COM

E caaald.
Şi eu tăstuiesc aici fericită, înecată cu aerul cicălitor dinaintea unei furtuni de vară.

Sinceră să fiu, credeam că vara o să fie altfel. E cald, mult prea cald pentru gusturile mele. Mai ales când alergi de colo-colo pentru un buletin amărât. Fac paişpe calendare în două săptămâni. Şi nu vreau buletin. Deci asta e a doua zi când împuşc gloanţe în gol la serviciul de înregistrare al persoanelor. În prima zi mă trimite acas' că cică nu aveam adeverinţă de la primărie. A doua zi, adică azi, spune că trebuie certificatul lu' tata, că nu ştiu ce problemă aveau ei cu buletinul lui şi trebuiau să-i facă şi lui unul nou. Şi nu numai asta. Înainte să intrăm, am realizat că uitasem actele acasă şi trebuia să gonim juma' de oraş în 20 de minute că aveam programare la ora unu. Dă-le pe toate dracului. Şi tot nu am dat cererea încă.

Aşaaa. Ziceam de vară. E văricioasă. Şi plictisitoate. Ca să treacă timpul mai uşor m-am dus şi mi-am cumpărat nişte watercolors Faber Castell de la Selgros şi preţul spunea frumuşel 15 lei. Eu, fericită ca am dat de acualere de firmă ieftine, zbor la casă, unde frumuşel ecrănaşul spune 37 de leuţi piticuţi. Dăfac? Eu am citit 15 lei, casă de marcat blestemată. Mama oftează, plăteşte şi-mi spune că în septembrie nu mai pup altele. Bine, după ce scuip şi înjur pe toţi unicornii la idioţenia mea, mai târziu, la ora unşpe de noapte, mă apuc frumuşel de dat cu pensula aiurea pe o foaie îndoită (ţin să spun că nu am talent la pictat forme, ci mă pricep la combinat culori şi la pus tuşe la întâmplare). După o mâzgâlitură jumate, mă plictisesc şi frumoasele mele acuarele de firmă zac de trei zile pe covor, împrăştiate şi desfăcute, uscate şi jegoase, împreună cu un vas de apă colorată murdar şi şi mai jegos, iar pensoanele stau răsfirate pe capodopera dezastruasă (şi ţin să zic că trebuia să reprezinte un câmp de lavandă, căci am o obsesie cu câmpurile de lavandă).

Tot de vară spuneam? Mi-am piratat în mod discret de pe pirate bay (mi-am ascuţit şi gheruţa de pirat, deci vă rog ...) o grămadă de prostii: jocuri ce trebuiau plătite pentru telefon, muzică, ultima versiune de photoshop şiiii achiziţia la care ţin cel mai mult: Up All Night Tour Live - One Direction Concert. Pe care trebuia altfel să plătesc 70 de leuţi şi să-mi vină în cine ştie câte zile lucrătoare. Hehehe. Pirate bay e sigur făcut pentru fete obsedate de 1D ca mine, ce sunt zgârcite până-n măduva oaselor şi cu nişte părinţi neînţelegători, care nu-şi lasă fiica să zboare singură la Londra să-şi vadă cei cinci soţi. Ponct.

Now, now. Ce-ar fi dacă v-aş da un sneak-peak din proiectul meu numit "Cartea-scrisă-de-mine-ce-probabil-nu-va-fi-niciodată-publicată"? Ca să vă dau o idee, trebuie să vă zic de sursa mea de inspiraţie, o carte citită de mine acum câteva luni.
Ei bine, cine a citit "Când eram muritor" de Javier Marias să ridice mouse-ul sus în aer (oooh), sus în aer.
A, a? Nimeni?
Bine. Cartea lu' Marias e formată din doişpe povestiri "enigmatice, adesea ecliptice, cu finaluri neaşteptate, ce sunt incursiuni în nişte destine sfărâmate sau deraiate de pasiuni bruşte, de orbire, de nefericire sau depresie, istorisite de un narator care pare a sta în afara orbitelor acestor experienţe". Cel puţin asta spune coperta a patra. Adică chestii de genul: un tip vede pe stradă o femeie care zice că-l aştepta de mult timp acolo şi-l întreabă de ce a întârziat, dar el nu a cunoscut-o niciodată. Adică chestii legate de fantome, crime, sinucideri.
Cartea mea, în schimb, nu va fi chiar atât de dramatică, ci voi enumera şi eu nişte povestiri de genul: bucle temporale, vise extrem de realiste, flash-forwarduri în viitor şi pierderi de memorie. Am deja configurate cinci povestiri pe care cred că pot extinde poate 100 de pagini... dacă mă străduiesc. Nu le-am scris, ci doar am idea principală notată. Că doar, de, nu mă grăbesc.
Am o vară întreagă la dispoziţia mea.

A rhyme a day keeps the psycho-rapist away

3
COM

Şi pentru tine, căci uneori lucrurile nu au sens,

uite, o mie, să-ţi cumperi un Mercedez Benz,

ca de fericire să-ţi explodeze burtica

şi mămica să-ţi îngurgiteze frica.

Căci vampirii de cerneală sunt peste tot,

şi nu ştii să le dai măcar un simplu plot

de poveste ţăcănită, să le tacă căpăţâna

şi nici pe tine să nu te mai mănânce mâna.

Eşti complet ieşit din schemă, total p-afară!

Căci te culci în iarnă şi te trezeşti în vară.

Nu ştii de fapt că-n vise, ca oameni, ne culcăm

şi tot în vise amarul ni-l înecăm,

şi tot în vise prostii perverse vorbim

şi tot în vise, ca abominaţii, ne trezim.

Eşti un creier mitic de găină, călcat de tren,

că-mi vine să mă arunc din vârful lu' Big Ben.

La capăt de omenire să te arunci în transă

să mă scapi pe mine de a prostiei plasă

şi să-ţi tacă fleanca, de mizerie chimică scuipătoare

ca să-mi intre mie legile geometrice-n vigoare

că Pitagora-i tâmpit şi rotiţele nu-i sfârâiau,

dup' ora de mate numai triungiuri borau

toţii copchii, că-s şi ei tâmpiţi.

Fiţi deştepţi, pe mine mă slăviţi!

Wutthaphuck

2
COM

"Adolescent female, you illuminate my biosphere as no other is capable. the manner in which you extract your locks outward creates an in-balance in my equilibrium."

Found on tumblr. Tumblr is full of weirdness.

Dacă ştiti care sunt versurile originale, eu vă iubeşte tare, tare, tare, tare.

Beating me down, down, into the ground

1
COM

How do you own the world?

How do you own disorder, disorder?

Somewhere between the sacred silence

Sacred silence and sleep

Somewhere, between the sacred silence and sleep

Disorder, disorder, disorder.

(System of a Down - Toxicity)

As I'm standing still, I'm asking myself how you could ever forget about the small things that I told you. Your eyes show indiference and you spit venom with every single word you say. I'm standing still and I'm watching you walking away from me, dropping slowly into reality and leaving our small parallel universe for that disorded world that broke us all apart. How do you own reality? How do you own disorder?
But you kept walking, falling away from me.

Hey, I'm feeling tired.

My time, is gone today.

You flirt with suicide.

Sometimes, that's ok.

I can't always say: "It's gonna be better tomorow"

Falling away from me, falling away from me.

(Korn - Falling Away From Me)

Yeah, that's what you do. You keep falling and failing. And there is no way back to the paradise it was before. You lost the war in you. You think you've won the battle, but you lost the war. The war between reality and our beloved dreams, the war between sanity and insanity. Yes, you were complety insane to leave the dream without armor. All I can do now is push my fingers into my eyes and punish myself for you.

I push my fingers into my eyes...

It's the only thing that slowly stops the ache...

But it's made of all the things I have to take...

Jesus, it never ends, it works it's way inside...

If the pain goes on...

I'm not gonna make it!

(Slipknot - Duality)

Ok, so you left. Now, now. Let's see. You'd think that I'm stronger than you. Actually I had to take the consequences of your fleeing and rule our world by myself. My world now. It's not as easy as you think. You've poisoned the universe when you fleed like coward, leaving the gate between the worlds open, moving life away from all that trully mattered. But, now, if I gave you the truth, would it keep you alive?

If I gave you the truth, would it keep you alive?

Though I'm closer to wrong

I'm no further from right

And now I'm convinced on the inside

That something's wrong with me

Convinced on the inside, you're so much more than me.

(Seether - Truth)

Şi aşa a ieşit un monolog prăpadit din comentatul unor versuri fără sens. Mi-am exersat şi engleza binişor, am memorat şi nişte versuri şi v-am băgat şi pe voi în boală. So much win.

Blah-ha-ha

2
COM

Pentru că ştiu, în sufleţelul meu nebun, adânc îngropată, zace dorinţa de a fi o capră. Sau o oaie.

Am luat nouă în teză la română. Blaaah-ha. Am scăpat de o gri~iijă.
Trebuie să mi se aducă testul la civică şi vineri dau test la ist~ooo~rie. Din WWII şi Războiul Re~e~e.

Bine, o las cu behăitul.

Şi am uitat să motivez absenţa mea îndelungată. Well, huns, a apărut pe undeva pe la sfârşitul lui mai Monsters Den: Chronicles, un joc pe care îl aştept de doi ani, şi de trei zile şi mai bine mă strofoc să termin toate actele, toate questurile, să găsesc toate camerele secrete şi toate itemurile legendare. Şi am făcut-o. Bleeeh.
Şi am terminat sezonul doi din Pretty Little Liars. Azi apare primul episod din sezonul trei.
La moah, în Iaşi, s-a deschis Palas, un centru comercial acceptabil înconjurat de părculeţ, în jurul Palatului Culturii. Am fost la shopping sâmbătă şi luni, full day. Luni am cărat-o pe Katy după mine, am făcut nişte bătături urâte şi am golit portofelul. Iar pe doi s-a bătut recordul la cel mai mare număr de lampioane lansate, tot încadrul deschiderii complexului pe care îl aşteptăm să se finiseze de doi ani. Ieşenii sunt happy.
Mi-am cumpărat din Cătureşti cu 9.90 lei cartea, trilogia "Cercul Secret" de LJ Smith. În două zile am păpat o carte jumate. Poate fac o recenzie când termin. Plus că am terminat şi seria "Percy Jackson şi Olimpienii" şi vreau s-o comentez şi p-aia. După ce termin şi trilogia asta, vreau să citesc "The Perks of Being a Wallflower". Am auzit de cartea asta prin intermediul ecranizării sale, care va fi disponibilă în cinematografe în septembrie. Şi o să-l văd pentru că în el joacă actorii mei favoriţi (doi dintre ei): Logan Lerman şi Emma Watson. Căutaţi un plot. Nu o să regretaţi.

Şi acum, mă duc să mă târăsc ca o capră ce sunt după ghiozdan şi să-mi fac tema la mate. Oh, presimt că nu voi reuşi să mă ridic de pe covor şi o să lâncezesc acolo, tăvălindu-mă în sucul propiei lene, putrezind în adâncurile Tartarului pentru că nu am chef să-mi scriu şi tema la germană.

Because it is not summer yet...

1
COM

And because I'm a fucking bitch who got 21 followers. I fucking love myself. And I fucking love you, guys.

Leapşă. Ca să nu ziceţi că nu sărbătoresc. Şi ca să umplu un post în ultima zi de primăvară. Şi să am un post în plus la luna mai. Şi... um, da. Leapşă.

1.Cand ai inceput sa scrii online?

Decembrie 2010.

2. Ce te motiveaza sa scrii pe blog?
Ca să am un loc unde să-mi pot etala ideile fără să mă enerveze careva. Şi faptul că pot exista bloguri făcute din nimicuri, aşa cum e al meu. Şi am de dovedit că pot să întreţin ceva cu responsabilitate.

3. Cum reactionezi la comentarii negative?
Nu cred că am primit ceva de genul până acum, şi cred că ştiu de ce. Discursul meu din bara din dreapta mai jos ţine la distanţă insectele nedorite. Dar dacă aş primi unul... hm. Guess what! I don't care what you think. Tu ai citit, misiunea mea a fost îndeplinită. Ce ai înţeles tu şi ce părere ai... problema ta.

4. Care a fost ideea initiala de la care ai pornit?
Am vrut să am un locşor al meu. Pur şi simplu am văzut un blog drăguţ şi mi-am spus: "Băh. Stai aşa, că-mi fac şi io". Cum am spus blogul e mărunt şi făcut din nimicuri. E pornit din ideea spontaneităţii. Tot ce scriu, scriu pe loc şi fară premeditări.

5.Ce fel de linkuri tii in blogroll?
Bloguri pe care le consider valoroase şi care merită citite. Care-mi fac ziua şi care sunt scrise de oameni geniali.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?
Mai degrabă ce am schimbat eu la blogspot.

Dar hai.

Pot să mă exprim mai bine, cel puţin în scris. Şi am descoperit oameni brilianţi.

7. Ce asteptari ai in viitor de la blogul tau?
Să rămână neschimbat, oricâtă faimă (nu) ar primi.

8. Cat despre cititorii/vizitatorii acestui blog?
I luff yah, guys. Thanks for reading my shit. Şi cum spun eu mereu: NU CONTEAZĂ, ... COMENTEAZĂ!

Goodbye, lullaby

3
COM

And hold onto this lullaby,

even if the music's gone.

Gone.

(Taylor Swift - Safe & Sound)

Cum am spus, iată postul weekendist.

În ăstea două zile juma' am terminat un sezon întreg de Pretty Little Liars. Am descoperit că pot conecta ecranul enorm, plăsmos, de la vechiul computer defect la laptop. Bay-bay chiorâre de pe scaun, bay-bay spate ţeapăn. Şi iată-mă flufloşită în pătuc, cu un ness dulce şi lăptos, stând pe ace ca nu cumva să fiu "busted" în mijlocul unei scene dubioase.

Sunt enorm de plictisită. Aşa că am preluat exemplul lui Caty şi mi-am făcut o listă "to-do" pentru vară. Nu o voi posta, căci ştiu că nu voi face nici 25% din ea şi nici nu am chef să scriu, dar îmi pot exprima dorinţa sarcastic de solicitantă de a pune ceva pe hârtie. Sună extrem de fishy să auziţi asta de la mine, un couch-potato de incontestat. Dar chiar mă plictisesc. Şi nu am gând să scrolesc toată vara pe site-uri care vor fi date uitării odată cu începerea celui mai greu an şcolar din viaţa mea care se pare că urmează.

Porfa (da, porfa) de chimie (poreclită pigface) ne-a predat vineri reacţii redox. Şi sunt a şaptea, ce naiba. Reacţii de reducere şi oxidare. Noi ar trebui să ştim cum se ţine o eprubetă blestemată în cleşte. Şi nici nu le-a explicat bine. Îmi vine să o strangulez. Nu am priceput n-i-m-i-c. Nimic. Pe lângă asta, tre' să ştim precipitate şi probleme de olimpiadă naţională a opta. I swear, oh, she's so murdered. Hei, tanti, par eu calmă şi timidă, dar eu în mintea mea te-am ucis de vreo cinci ori. În moduri diferit de dureroase.

Că tot vorbii de a opta, mâine tre' să merg cu clasa mea şi cu încă una de a opta să vedem târgul de oferte şcolare. Când mă gândesc la examene, uneori mă întreb, ce s-ar întâmpla dacă fiul lui Tinkăbell şi al lui Dracula (adică charmingul Edward Cullen, dacă nici un bec n-a sclipit în mintea voastră) m-ar răpi şi m-ar duce undeva în Alaska. Nu ar fi chiar aşa de rău. Şi vine vara. I mean, ce stau şi questionez viaţa la vârsta asta fragedă? Mai am între trei şi doişpe luni să mă mai maturizez şi să-mi dau seama ce vreau să cerşesc de la destin. Moamă, ce filozofică pot fi la ora asta.

Eurovisionul m-a plictisit, în mod ciudat. Asta pentru că pe tot parcusul show-ului a trebuit să mă străduiesc să o ţin pe mama trează şi pe frate-miu cu părerea neschimbată (că ESC e betonieră de cool). Pot spune că am râs pe tot parcursul reprezentaţiei Turciei, că am sărit ca o blestemată pe piesa gemenilor mei favoriţi, Jedward, şi că salivam de fiecare dată când îl vedeam pe Eldar. Ştiam deja top cinci (pre-charts never make mistakes), aşa că nu am avut o faţă şocată când am văzut-o pe Loreen cu trofeu'-n mână. Totuşi vroiam Islanda, Irlanda şi Danemarca mai sus, nu la coada cozii. Poor meh. Şi faptul că tipa din Suedia nu arătă nici o emoţie după fiecare 12 puncte acordate la vot, m-a enervat enorm. What. A. Bitch. Adică, câştigi, frate, poate ştiai dinainte, că doar era favorită şi pupată-n fund, dar ăsta e concurs intermeganaţional. Show some enthusiasm (euphoria, in yah case) sau oamenii o să creadă că au dat premiul unui robot.

Well, asta a fost. E devreme, dar mi-e somn din moment ce m-am culcat la două ieri şi la trei alaltăieri. Şi chiar nu-mi plac cearcănele de tip "monday".

xox,

Moi.

Make-up post?

0
COM

...
Soz, guys. Bănuiesc că ştiţi că Românica a fost impulsionată de şocuri şi furtuni electrice de vreo săptămână, nu? Ei bine, aflaţi că aceste crunte descărcări ale lui Zeus mi-au răpit şi violat internetul. Nu am avut acess la prostia asta de blog cinci zile. Dar iată-mă aici şi acum, scăpată de mânia tezelor, postând şi încruntându-mi creierii pentru voi.

Apropo de teze. La mate am dat-o acum o săptămână şi am luat 8,30. Wanna know why? La mine radical din 144 plus 25 dă 189, nu 169. Evident mi-a ieşit o prostie, şi nu 13, aşa cum trebuia. Proful mi-a scris lângă "Greu la adunare, nu?". Râd eu ce râd şi dau pagina. La ultima problemă, pe care am reuşit să o gândesc corect, am greşit în mod ilogic la calcul. În mentalitatea mea, 12 plus 4 dă 18. Şi am avut calculul ăsta de două ori şi l-am greşit tot de două ori, la subpuncte diferite. Lângă, proful (care are un simţ al umorului incontestabil, orele lui fiind geniale) scrisese: "Mai grav decât am crezut la început. Recomandare: de 3 ori pe zi adunări. GRAV!". Ce pot spune, luam 9 dacă nu greşeam ca fraiera calcule de clasa întâi. Sunt cel mai idiotic creieraş de pe planetă. Cum am putut scrie aşa ceva?
La română am dat-o azi. Şi pot spune că nu a fost cea mai bună lucrare a mea.

Aseară m-am uitat la prima semifinală Eurovision, pe care o aştept de anul trecut, din mai. Keeh. Orice ar fi, eu aştept ESC. Mandinga s-a descurcat ok, din moment ce au avut dificultăţi tehnice (solistei i-a murit casca prin care se auzea negativul şi vocile colegilor săi, şi a trebuit să cânte după sonoritatea din sală). Preferaţii mei au fost Irlanda, Islanda, Finlanda şi Danemarca. Ce pot spune, ţările nordice au gusturi bune. Noi suntem cotaţi la pariuri şi pe pre-charts pe locul 5-6. Dacă iese întradevăr aşa, e bine. Şi aştept semifinala doi de mâne. Can't wait.

Eu şi Mara ne plictiseam azi în ora de tehnologică, şi având Ceaţă, de Miguel de Unamuno cu ea, Mara a decis să facem o compunere ce aparţine curentului numit dadaism. Adică. Deschizi cartea/ziarul/materialul cuvântos la o pagină oarecare şi primul cuvânt ce apare în faţa ochilor îl pui pe hârtie. Noi ne-am împărţit sarcinile (una scria, articula, cerea părţi de vorbire - substantive, verbe, adjective - şi adăugând cuvinte de legătură, iar cealaltă deschidea cartea şi zicea prima parte respectivă ce-i sărea în ochi), inversându-le din când în când. Şi iată ce cuvântare ciudoasă a ieşit:

Orfeule, să nu-ţi abaţi hotărârea vie. Să dovedeşti că mă împingi de pe modă fără să apară jumătate de ceas. De ce nu mă însor cu cititorii mei? De ce nu ar fi trebuit să pun mâna pe cuvinte, fără să le cumpăr? Obrazul fetei e generos, treierat şi mincinos. Tu nu te-ai întors, când, în sălaşul tuturor iluziilor, eternitatea a plecat. Nu mă înţelegi, nu ai un protagonist bucuros! Vrei să trăieşti cu mine, în tristeţea limbii spaniole.
Avea oare o animalitate aparte, ce mi-a apărut mintenaş în cârciuma fenomenal de copilăroasă? Îmi faci pe plac când închizi oamenii proşti şi mă sinucid fără să mă văd cu un câine. Nebunii din reuniunea de spanioli se întâmplau să fie trei nunţi.
Simt că stau de vorbă cu propia mea existenţă a dumitale. Prefaţa m-a hăituit din oglindă de când m-am înrudit cu fraza. Îmi place să mă laşi să văd dragostea din rândurile din mijlocul celor cincizeci de condimente. Şi, carevasăzică, tot nu puteţi să vă înţelegeţi cu bărbatul scrisorii, ceaţa.
Prudenţiu izbuteşte dezamăgitor să-şi înveşmânteze carnea cu carne semiprofană şi să mănânce poligonul cel mai simplu, cel mai resurscitat. Mă plimbai pe drumul rău ce se cunoştea drept fiind Paparrigopulos.
Ce era lumea fără dezamăgirea reflexiei duble, devenită blândă ştire? Sugerez să credem în Domnul care face pedeapsa să pară însărcinată. Nu s-a îndoit de amintirile eliberate de hazard, îndrăznind să se aducă singurătatea avansată. Nu vreau să aud pumnul ce îmi este şi mie muncitor şi curios.
Fătuca din parantezele ascunse comunica cu căţeluşul zămilisit fără bietul Domingo. M-ai însoţi în graţia prostiilor şi să mă recunoşti în aceeaşi noapte, dar niciodată nu o să uit să ţin ochii în tânărul joc al timpului.

Tadaaaah. A fost superdistractiv, iar la unele fraze am râs cu lacrimi.

Plănuiam ca postul ăsta să fie mai lung, dar din moment ce am fost UFO pentru ceva zile şi nici nu ştiu cum mai merg trebuşoarele online, trebuie să recuperez. Voi posta probabil în weekend.

Last saturday night.

0
COM

Sunt acasă. Singură. Singură cu sens de încuiată în casă pentru un număr nedeterminat de ore. Well, fratele meu are un concurs foarte important de taekwondo weekendul ăsta la Bistriţa şi ai mei au plecat să îl susţină (în principal pentru că mama nu a văzut niciodată partea aia a ţării şi vroia să respire aer curat, la propiu). Eu am rămas singură. Sub pretextul că am teză la română luni şi tre' să învăţ. Ceea ce e complet fals (o dau pe 23, parcă...sau era 24?). Look, chiar nu vroiam şi nu aveam chef să văd cum o mână de copii, adolescenţi, whatever, pricăjiţi dau cu picioarele unul în altul pentru nişte medalii ruginite ce nu valorează nimic. Aşa că am inventat o scuză. Abia aştept noaptea asta. Mă rog, eu sunt lunatică, la propiu. Ceasul bate prânzul şi eu dorm pe mine, dar la doişpe de noapte sunt cea mai activă fiară din hambar. Am menţionat faptul că iubesc să stau singură? Bine, lunatică şi la propiu şi la figurat. Ştiţi ceva? Cred că mă gândesc prea mult la sensurile cuvintelor. Aşa că uitaţi o leapşă care să-mi întoarcă creierii în poziţia iniţială. Furată de la Me, myself and I, aka Mars, care şi-a făcut blog recent ca să-şi etaleze genialitatea.

Dacă eram un anotimp - toamnă
Dacă eram o lună - octombrie
Dacă eram o zi a săptămânii - joi

Dacă eram o parte a zilei - miezul nopţii
Dacă eram o virtute - puterea de a-şi păstra calmul

Dacă eram un viciu - tăiatul venelor
Dacă eram o planetă - Saturn
Dacă eram un lichid - vin roşu
Dacă eram o stare a vremii - ploioasă
Dacă eram un instrument - vioară
Dacă eram un sentiment - frământare şi presiune
Dacă eram un gest - întorsul spatelui
Dacă eram un sunet - scrâşnit de oase sfârmate
Dacă eram un cântec - The Hanging Tree - Sam Cushion şi Rachel Macwhirter
Dacă eram un simbol - simbolul Talismanelor Morţii. HP related.
Dacă eram un oraș - fictiv? Mystic Falls. real? London.
Dacă eram un gust - coajă de lămâie

Dacă eram o aromă - vanilie şi scorţişoară
Dacă eram o culoare - vermillon
Dacă eram o parte a corpului - călcâi
Dacă eram un accesoriu - brăţară
Dacă eram un produs de machiaj - creion dermatograf
Dacă eram o materie - sânge
Dacă eram un personaj de desene animate - Daria, personaj eponim
Dacă eram o formă - triunghi
Dacă eram un număr - 87
Dacă eram o mașină - Mini Cooper
Dacă eram o haină - blazer... sacou. Dar blazer sună mai bine.

Cred că am mai făcut-o cândva, acum mult timp, dar îmi place genul ăsta de leapşă, so, yea, I enjoyed it.

De plictiseală am început să mă uit la Pretty Little Liars, din cauza lui Katy care aparent vrea să mă corupă. Nu a reuşit, din moment ce vroiam să scrolesc prin serialul ăsta din vara trecută.

Altceva? Ei bine, ieri în timp ce răsfoiam neinghegul, am dat peste o "ghicitoare" de-a lui Einstein, despre care el a spus că 98% din populaţia lumii nu va reuşi să o dezlege (fără foaie). Eu am făcut-o, ce-i drept în aproximativ o oră şi cu foaie. V-o las aici în caz de vreţi să vă testaţi capacitatea cerebrală.

There are 5 houses in 5 different colors. In each house lives a person with a different nationality. The 5 owners drink a certain type of beverage, smoke a certain brand of cigar, and keep a certain pet. No owners have the same pet, smoke the same brand of cigar, or drink the same beverage.

The question is: Who owns the fish?

Hints:
The Brit lives in the red house.
The Swede keeps dogs as pets.
The Dane drinks tea.
The green house is on the left of the white house.
The green homeowner drinks coffee.
The person who smokes Pall Mall rears birds.
The owner of the yellow house smokes Dunhill.
The man living in the center house drinks milk.
The Norwegian lives in the first house.
The man who smokes Blend lives next to the one who keeps cats.
The man who keeps the horse lives next to the man who smokes Dunhill.
The owner who smokes Bluemaster drinks beer.
The German smokes prince.
The Norwegian lives next to the blue house.
The man who smokes Blend has a neighbor who drinks water.

Apropo de capacitate cerebrală, m-am uitat la finala de la Românii Au Talent şi am văzut câştigătorul. Dar înainte de anunţarea lui, am văzut şi numărul lui, care m-a lăsat gură-cască. Tipul, Cristian Gog, are ceva putred în capul şi în venele alea. Mi-a plăcut, sincer, şi, deşi sunt multe discuţii negative pe tema asta, cred că merită premiul. Mentalismul m-a pasionat mereu. Nu-l înţeleg pe deplin, dar din câte îmi spune tata, care se pricepe cât de cât, se pare că-l percep diferit faţă de alţii. Nu ştiu, după experienţa mea cu visatul lucid (post mai vechi, check it out) percep diferit creierul uman. Şi uneori cred că înţeleg cum funcţionează. Nu la nivel anatomic, ci ce se întâmplă în spatele anatomiei şi a ceea ce ni se înfige pe gât la orele de biologie. Şi cred că creierul (scuzaţi dubla cacofonie) poate performa la nivel paranormal. Doar că noi nu ştim cum să îl ridicăm şi cum să-l folosim la acest nivel. Putem, dar în acelaşi timp nu putem.

Am văzut săptămâna trecută filmul "The Butterfly Effect". Pare extrem de clişeic şi SF dacă nu priveşti în spatele replicilor şi a cadrurilor, fiind plin de înjurături şi chestii murdare. Un tip cu probleme mintale călătoreşte în timp şi niciodată nu reuşeşte să fie fericit, huh? Wrong. Asta e doar povestea, coverul. Efectul "zbor de fluture" e un concept complex. E teoria haosului, care s-ar traduce pe limba noastră cam aşa: O bătaie fragilă de aripi de fluture într-o parte a globului poate cauza (sau se desfăşoară în acelaşi timp cu) un uragan imens ce şterge jumătate de planetă din peisaj. Tipul, care în copilărie a trecut prin multe, are o problemă legată de memorie. Are nişte "black-outs". În mijlocul "acţiunii" partea cerebrală ce se ocupă cu memoria cedează şi el se trezeşte după ceva timp ca după un somn sau un leşin fără să-şi amintească nimic din ce s-a întâmplat. Pentru a-l monitoriza şi pentru a-l ajuta, mama sa îi dă un jurnal ca să-şi poată scrie trăirile, la vârsta de şapte ani. La paisprezece ani, după nişte accidente oribile, se mută din oraş, lăsând fata de care se îndrăgostise în urmă. La aceeaşi vârstă, "black-outs-urile" se opresc. La facultate, el găseşte vechile jurnale, şi, citiindu-le, îşi dă seama că se poate întoarce în timp, schimbând totul, doar în scenele în care memoria îl lăsase. Dar de fiecare dată când schimba timpul, viaţa unuia dintre prietenii săi era schimbată radical, în rău, din cauza accidentelor pe care ei le avuseră în copilărie/adolescenţă. Nu reuşeşte să fie niciodată fericit cu fata pe care o iubeşte. În modul acesta, el acumulează peste 120 de ani de viaţă în corp de 20-21 de ani. Îşi dă seama că, pentru a salva pe toată lumea, e nevoie să schimbe ceva de la rădăcină, anume să nu o mai cunoască niciodată pe fata respectivă. Crazy, huh? Pe mine m-a impresionat filmul şi mi-am promis că dacă nu ajung jurnalistă sau scriitoare mă duc la psihologia de genul ăsta. Pe creier în mod direct.

Am văzut şi Bridge to Terabithia, la care am plâns. Bine, la început plângeam de fericire şi de entuziasm la vederea unui Josh Hutcherson cu doi ani mai mic ca mine. Nici nu ştiu ce să comentez la filmul asta. Că numai copii şi adolescenţii au lumea lor? Că imaginaţia poate crea totul? Că nu e bine să te hrăneşti din vise? Că există universuri paralele? Că totul are semnificaţia sa? Nu ştiu. E un film din care poţi să extragi multe.

Vă recomand ambele filme, primul e mai bine să-l vezi singur, iar al doilea cu cineva drag, cu familia eventual. Dar merge bine şi singur.

Post lung. Să vă îndopaţi bine cu prostiile mele weekendul ăsta.

That's it, my sweet potatoes and carrots. I'll see ya soon.

To the each drop of sun out there

0
COM

Because we were born to die.

Am fost jumpy toată ziulica azi. E caaald. Şi nu ştiu ce să scriu.

Îmi e foame. Mereu. ('That's niallry!')

Vreau să scriu şi nu ştiu ce.

Bine. Staţi să dau o tură prin celelalte bloguri învecinate să văd ce pot să ciordesc.

Am găsit. Se numeşte "Primele 100 de cuvinte" şi e ciordită de la Rose. Trebuie să scriem 100 de cuvinte din cartea pe care o citim acum, la moment, actual, în aceste timpuri căldurii. Eu citesc "Percy Jackson şi Olimpienii: Bătălia Labirintului (a treia carte dintr-o serie de cinci), în format e-book în engleză (pe telefon) *pirating around: I didn't do anything wrong... I just illegaly downloaded a few e-books w/out paying them...*. Iată începutul cărţii:

The last thing I wanted to do on my summer break was blow up another school. But there I was Monday morning, the first week of June, sitting in my mom’s car in front of Goode High School on East 81st.
Goode was this big brownstone building overlooking the East River. A bunch of BMWs and Lincoln Town Cars were parked out front. Staring up at the fancy stone archway, I wondered how long it would take me to get kicked out of this place.
“Just relax.” My mom didn’t sound relaxed. “It’s only an orientation tour.
And remember, dear, this is Paul’s school. So try not to…you know.”
“Destroy it?”
“Yes.”

Well, nu am găsit în română nicăieri, so this tha english one, obvi. Cartea e genială. Cărţile, toate cinci, sunt geniale. Vi le recomand cu inima deschisă... doar că nu le-am văzut în librării, deşi am citit undeva că au fost lansate în română în 2009. Eu le citesc în engleză şi savurez fiecare bucăţică.

Şi ceva rapid cu gifuri ca să umplu postul:

Când ascult One Direction:

Când găsesc un fan (directioner):

Când găsesc un fan 'fals', care nu ştie nimic despre ei (directionator):

Când cineva spune că favoritul lor e x şi că nu-i place de ceilalţi:

Când un hater spune "Fuck them!"

Cum fangirl-uiesc:

Când am aflat că ei nu vin în România:

Şiii, titlul şi introducerea... plănuiam ca postul ăsta să fie altceva, mai filozofic, dar nu mi-a ieşit şi mi-e lene să schimb.

Gif post

5
COM

Mă lăudam acum ceva posturi cu indescriabila mea colecţie de gifuri. Well, voi încerca să vă explic o zi obişnuită din viaţa mea prin gifuri. Oh, va ieşi un dezastru, prezic.

Când mă trezesc dimineaţa, arăt cam aşa: