Iridescenţă şi exolaţie

Fişier: , · Desenat de Semiscrisa. la
Bate cu târnăcopul curcubeul masochist
în rămăşiţele exolate ale crucişului de apă.


Cum lumea din ziua de azi face insolaţii peste insolaţii, eu fac exolaţii. Adică mă răcesc la lumina soristă. Mă răcesc când văd piele dezgolită, ochelari de soare şi haine lălâii. Mă răcesc când văd 36 de grade la termometrul din colţul geamului, care încă mai poartă urme de spumă de la decoraţiile crăciuniale. Mă răcesc când văd sutele de verzi de afară. Şi mie îmi spui că e doar mai.

Şi totuşi ştiu că timpul nu se opreşte pentru nimeni, mai ales pentru o copilă cu aracet mucegăit în cap, ca mine.
Coralitatea lucrurilor e cam corală. 

Mă refer la culoarea coral. Nu e drăguţă? E culoare de vară. Vară, care pedalează pe secundarul calendarului în paşi de zile. De pomeneşti cu sfărşit de iunie în cap, cu medii în punctul terminus şi ghiozdan gol în spate. 

Ghiozdanul meu e grena. Cam ca sângele ce-mi zvâcneşte în cap cu fiecare gând împuşcat, mirosind ciudat a ars. Cam ca ceea ce-mi curge mie prin venele vânăt de vineţii. Vineţii. 

Mâinile mele erau vineţii acum patru luni. Vineţii. La fel ca scoarţele sfâşiate, dezmembrate şi descopertate ale jurnalului meu ce zace undeva sub scândura de lângă pat umplut cu minuni irealizabile, necioplite şi iridescente.

Iridescente. Cam ca mai. Cam ca titlul acestui post.


Şi ăsta a fost o ireproşabilitate rotundă de-a mea. Am început cu titlul şi am terminat cu titlul. În mod sarcastic şi ironic, of course. Tipic mie. Încep să mă sperii chiar eu pe mine. It seems that my zweet pipăl want moar ghif poasts. They will get one. Soon.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)