Şi râzi ca o focă retardată

0
COM
Cred că nu am spus de felul în care râd eu şi cu prietenii mei cei mai buni care mă cunosc truly. Spre exemplu, eu şi cu Hamster (Tudor, pe care îl cunosc de când eram în faşă, el fiind cu un an mai mic decât mine) ne uităm unul la altul şi explodăm în artificii molipsitoare, ajungând să râdem unul de râsul ceiluilalt, apoi să ne aruncăm capete pe spate şi să batem din palme ca nişte foci retardate, în timp ce ne sufocâm râzând silenţios. Apoi să tragem nişte guri de aer întretăiate ca să o luăm de la capăt, crăpând câte un icnet pe aici, pe acolo.
Paranteză făcută ca să descriu titlul. Nu am idee ce fulger m-a trăsnit ca să pun titlul ăsta.

Ieri m-am uitat la Percy Jackson & The Olympians: The Lightning Thief. Nu mi l-a recomandat nimeni, aşa cum face cineva de obicei, ca să ajung să mă uit la un film, ci am văzut un pic pe un site în care simblourile de la The Hunger Games, Harry Potter şi seria de cărţi/filmul acesta erau combinate într-unul şi arătau super fain. And I was like: Hei, nimeni nu-mi contopeşte cele două mari iubiri cu o altă serie pe care nu o cunosc şi nu le compară! Aşa că nu am avut de ales şi a trebuit să văd filmul din moment ce era comparat cu HP şi THG.
Cei care mă cunosc sau care îmi citesc prostiile ireproşabile frecvent vor ghici ce s-a întâmplat. NEW OBSESSION!
În fine, am făcut ros de o obsesie nouă. Mai precis mi s-au aprins călcâiele după Logan Lerman, actorul principal. Şi nici povestea nu e rea. Aşa că, download tha books and munch on 'em.
E ciudat. După fiecare film pe care îl văd, am obsesii noi. Doamne, ce copilă pot să fiu. Să vă enumăr actorii/cântăreţii pe care fangirl-uiesc toată ziulica şi cu care m-aş mărita instant:

- cei de la One Direction
- Tom Felton
- Chris Zylka
- Josh Hutcherson
- Logan Leman
- James & Oliver Phelps
- Ian Somerhalder
- plus un alt milion de personaje din animeuri şi cărţi

Ce fată tipică pot fi. Mă chinui de luni de zile să termin o carte normală, dar noooooo, eu citesc fantasies cu vampiri, vârcolaci, zei, îngeri şi vrăjitorii! O, frate am să ratez fiecare test şi examen, dacă mai salivez mult asupra bietului laptop/telefon. Sunt o focă retardată.
Ah, nu pot să cred. Am trecut peste subiectul Percy Jackson fără să vă îndop cu spoilere. Aţi scăpat. Dar să ştiţi, wikipedia e always lângă voi, dornică să vă ajute. N-o ignoraţi.

Bine, pe lângă obsesiile de teenager, am nişte atracţii, ca să spun aşa asupra unor anumite chestii.
De exemplu lavanda. Am o boală în ultimul timp cu păpădiile ajunse la maturitate (check the favicon). Îmi plac la nebunie patternurile vintage. Găsesc cerbii adorabili (asta e din cauze strict HP). Am un fişier întreg pe weheartit cu definiţii ale unor boli ciudate şi în simptonul cărora mă regăsesc.
Am ajuns să sufăr de:

- drapetomanie (o nevoie uriaşă de a fugi de probleme şi de viaţă)
- clinomanie (o nevoie inexplicabilă de a sta în pat)
- heliofilie (o dorinţă puternică de a sta la lumina soarelui)
- misantropie (un dezgust puternic pentru societatea umană)
- disanie (când îţi este extrem de greu să te dai jos din pat dimineaţa)

Ah, mă fac doctor-pshihologist.
Sunt practică. Mi-am descris stările de spirit şi suferinţele mele din ultima săptămână în timp ce spuneam de punctele mele slabe.

Nu am deschis Photoshop din vară. Oh God, cred că am şi uitat cum se încarcă o poză în programul ăsta.
Nu m-am mai uitat la un anime bun de la Crăciun. Halal otakăriţă mai sunt. Totuşi, vreau un anime romantic şi amuzant. Încă mă mai gândesc la Lovely Complex şi Toradora. Nu am mai văzut animeuri aşa de bune şi care să-mi placă. Any recomandationăns?

Ce post random am scris. Bănuiesc că e plin de greşeli gramaticale şi ortografice din moment ce sunt de-a dreptul frântă. Am fost la English On Stage (sketch împreună cu şase alţi colegi şi am făcut varză), apoi m-am pleoştit în faţa laptopului de unde nu m-am mai ridicat. Aparent, fangirlingul solicită multă energie.
Bye, folks.

New look.

1
COM
Blogul meu a rămas cam neglijat în ultima vreme. Aşa că i-am dat un make-over.
Bine, bine. Mă plictiseam. Template-ul e de pe www.nymphont.com, tipa care l-a făcut e Lauren şi are o colecţie adorabilă de blog stuffs. Am mai luat nişte template-uri de la ea, anul trecut. Şi sunt superbe. L-am mai personalizat pe ăsta şi îmi place cum arată. Sper că vă convine şi vouă. Bun, că de comentezi, eu capul ţi-l retez.

Fufufufufufu~

Nu mai ştiu ce să scriu. Aşa că nu mai scriu. Voi posta mai târziu, când mi-o veni "die Inspiraţionăn".

PS: Am aproape 5500 de vizualizări. Awchies, mersi.

Crappy school days

0
COM
Dragă blogule,
Azi a fost prima zi de şcoală. Hawly deep şhets.

Să încep cu groaznicele comparaţii.
De la imensele grămezi de pască şi drob şi salată beouf odată la câteva ore plus gustărele de iepuri de ciocolată şi mormane de jeleuri la un sandviş pentru şase ore  => cele 3 kilograme puse în două săptămâni jos. Instant.
De la 9 ore dormite pe noapte (de la două până la unşpe) la 6 (doişpe - şase)  => trosnit de maxilare şi machiaj exagerat de movuliu sub pleoape.
De la orele petrecute zilnic citind sau scrolind pe tumblr şi weheartit la plicticoasele ore la teme şi la şcoală  =>  mental slaps şi ros de unghii.
De la libertatea programului şi lipsa de griji la retardatul program şcolar  => stres, moral la pământ şi nervi tocaţi şi tăiaţi cu lama oribiloasă a catalogului.
Concluzie finală: Ministerul Ed. şi Învăţământului vrea să ne îmbolnăvim mintal şi fizic de să ne bage la psiholog, apoi în spital. Şi o să fie şi mai dulce-amărui mini-vacanţa de patru zile de weekendul viitor, de 1 mai (sâmbătă, duminică, luni şi marţi). Şi cică ne bagă recuperare într-o sâmbătă. Suuure.

Ce am realizat însă vacanţa asta:

  • Mi-am deschis într-un final folderul de gifuri, dorinţă exprimată de la începutul anului. Am vreo 500 puse pe diferite categorii: funny, animate, de efect, 1D, The Hunger Games, Harry Potter etc. Sunt foarte mândră de ea. Racolate toate gifurile de pe tumbrl.
  • Am învăţat ceva nou, aşa cum îmi propusesem. Cu ocazia Music Campului, am învăţat să ţin o vioară în mână şi să cânt o parte din Odă Bucuriei.
  • M-am îngrijit de nişte conturi vechi de pe site-uri de socializare şi jocuri. Ş.t.e.r.s.e. Şi mi-am făcut curăţenie în laptop.
  • Am scris. Am umplut vreo cinci pagini (duble) de versuri. În ultimul an nu am pus proză pe hârtie, ci doar scriu titlul şi o frază despre conţinut să nu le uit în caietul dedicat încâlcitelor mele prostii şi desene.
  • M-am întâlnit cu Hamster. De trei ori.
  • Am vizitat locuri noi. Văzut Bucă.
  • Am terminat cărţi. Două. (Ultimul cântec, N. Sparks; Mănâncă, roagă-te, iubeşte, E. Gilbert). Având în vedere că cinci zile/nopţi nu am avut carte după mine, e ceva.
Hm, acum că le pun în listă, vacanţa mea nu pare să mai fie atât de irosită.

See ya, peeps.

Cute stories.

0
COM
Racolate de pe wittyprofiles. Scurte, adorabile, triste/amuzante. Nu eu le-am scris.

1.
A guy had a crush on this girl and he followed her wherever she went. One day the girl noticed and asked the guy:
Girl: Why do you keep following me?
Boy: Because you're so pretty and I think I'm falling in love with you.
Girl: Really? But you haven't met my friend yet. She's prettier then me and she's right behind you.
(The Boy Turns Around)
Boy: Are you making fun of me? There's no one behind me.
Girl: No, but if you really loved me, you wouldn't even bother to look back.

2.
The star of the football team has a blind dad who always comes to his games ,even though he can't see him play. One day, the dad gets sick and dies before the night of his son's big game. The team is expecting him to slack off, mourning the death of his father. But he played the best game he EVER had,
making the winning touchdown &+ many amazing plays. The couch is amazed, so he asked:
"How did you play so well even after your father has passed?
The boy stares right at him, and says:
"This is the first time he has ever seen me play."

3.
A child says to his mom:
"Mommy, I colored your sheets with lipstick."
In anger, she starts to hit her child until he was unconscious.
Then she regrets what she has done, crying, she says to her child,
"Please open your eyes," but it was too late.
His tiny heart had stopped beating.
When she walked into her bedroom, the sheet said:
"I LOVE YOU MOMMY."

4.
Today in my biology class we were talking about hurricane Katrina.
My teacher asked this really slutty girl what some of the effectsof the hurricane were, and she replied:
"Well everything got all wet and dirty."
Suddenly the quietest guy in class looks up and says:
"Kate, no one asked about your weekend."

5.
When you were 12 years old, she warned you not to watch certain TV shows.
You thanked her by waiting until she left the house to watch them.

When you were 13, she suggested a haircut that was becoming.
You thanked her by telling her she had no taste.

When you were 14, she paid for a month away at summer camp.
You thanked her by forgetting to write a single letter.

When you were 15, she came home from work, expecting a hug.
 You thanked her by having your bedroom door locked.

When you were 16, she taught you how to drive her car.
You thanked her by taking it every chance you could.

When you were 17, she was expecting an important call.
You thanked her by being on the phone all night.

When you were 18, she cried at your high school graduation.
 You thanked her by staying out partying until dawn.

When you were 19, she paid for your college tuition, drove you to campus carried your bags
You thanked her by saying good-bye outside the dorm so you wouldn't be embarrassed in front of your friends.

When you were 25, she helped to pay for your wedding, and she cried and told you how deeply she loved you.
You thanked her by moving halfway across the country.

When you were 50, she fell ill and needed you to take care of her.
You thanked her by reading about the burden parents become to their children.
And then, one day, she quietly died. And everything you never did came crashing down like thunder on your heart.

6.
When I was in 3rd grade, a boy came up to me and asked if he could borrow a pencil.
We became best friends, but he moved away in sixth grade.
There I was, studying in the library in college, when a guy whispered, "Can I borrow a pencil?"
I looked up, and it was him. We've been dating ever since. Today I'm marrying him.

7.
Today I saw a cute little six or seven year old girl wearing Hannah Montana socks. I asked her if she liked Hannah Montana. She said no; she liked to wear these socks, because she got to step on Miley Cyrus every time she walked.
I love this kid.

8.
Boy: Bitch!
Girl: Hah, I've been called worse.
Boy: Like?
Girl: Your girlfriend.

9.
Year 2392
Child: "Mommy I can't sleep!"
Mother: "Don't worry darling. Lay down as I sing you this ancient lullaby passed down through gernerations.
Mother: " Party rock is in the house tonight. Everybody just have a good time..."

10.
A kid gave his teacher a blank piece of paper.
Teacher: What is this?
Kid: It's a drawing of a cow eating grass.
Teacher: *looked at the paper* Where's the grass?
Kid: The cow ate all of it.
Teacher: *looked at the paper again* Then, where's the cow?
Kid: It left because there was no more grass.

11.
I think we all need to learn a lesson from this:
A college professor was doing a demonstration to his students. He had a big glass jar. He put several big rocks in it. He asked his students 'Can anything else fit in here?' They all replied 'No.' Then he put small pebbles in the jar. Several students gave a chuckle realizing they were wrong. The professor asked again 'Can anything else fit in here?' They all replied 'No.' Then he poured a bag of sand in the jar. This time almost all of the students let out an almost laugh. Then he said 'The rocks are the important things in life; your family, friends, etc.' 'The pebbles are the minor things in life which come after the rocks.' 'The sand grains stand for all of the unnessacary things in life.' 'If you were to put all the sand grains in first [the unnessacary things],  then the pebbles [the minor things], then the rocks [the important things], it wouldn't fit. Therefore, you have to realize that family and friends come first. 

Come back.

0
COM
Buuună.

Alaltăieri (bine, ieri, ţinând cont că am ajuns la 00:15) am venit de la Bucă. Bănuiesc că ar trebui să vă spun unde am fost şi cu ce scop, nu? Ei bine, în septembrie anul trecut am fost într-o tabără de muzică în Iaşi (hometown) despre care cred că am spus, la timpul ei. Mergi acolo de dimineaţă şi când sfârşeşti la prânz, te duci acasă, urmând să te întorci a doua zi la fel. Timp de cinci zile. Apoi dai concert. Am fost în jur de 400 de copii. Ce faci acolo? Păi te sortează la intrumente sau la jocuri muzicale (dacă nu ştii notele). Eu picasem toamna trecută la fluier soprano şi la jocuri. Ai două ore de intrument şi trei de cor. Programul e cam aşa: cor-intrument-pauză de 15 minute-cor-intrument-cor sau dacă eşti la altă voce intrument-cor-pauză-intrument-cor-cor. Sunt trei voci la cor: alto (cu ecuson roşu), soprano (ecuson albastru) şi tenor (roşu/albastru). Eu am picat ambele dăţi la alto şi-mi pare bine, că am vocea mai joasă, medie. La ultima oră (cea de cor) se reunesc toate vocile şi cântă ceea ce au învăţat în timpul zilei împreună.

La tabăra de toamna trecută am dat audiţie pentru un fel de etapă următoare a aceleiaşi tabere, cu o altă tematică "Paştele cu Maeştri". E acelaşi lucru, numai că nu vin copii numai din Iaşi, ci din toate părţile ţării. E ciudat, din moment ce am luat şi nu am cine ştie ce voce. Din toată ţara să fiu una dintre cei 143 de copii selectaţi. Hm.

Am picat la orff şi la vioară. (dacă nu ştiţi ce e orfful, e un fel de xilofon; bare metalice/de lemn pe care le loveşti cu un băţ cu capăt de material/lemn şi scoate diferite sunete: metalice, înfundate, cristaline; depinde de natura intrumentului. Eu am picat la glockenspiel, cel mai aiurea dintre toate. Alţii primiseră doar câte o singură bară de lemn pe care trebuiau să o lovească de două ori în melodie. Eu dădeam nonstop.) La început, am crezut că mă descurc mai bine la orff, dar când ne-a schimbat partitura cu două zile înainte de concert cu una care trebuia cântată cu două mâini şi mult mai complicată, am luat-o razna. La repetiţiile finale ştiam doar primele două măsuri dintr-o partitură de douăzeci şi ceva de măsuri. Şi nu era orice partitură, ci Simfonia 9 a lui Bethoveen, Odă Bucuriei. Aşa că am improvizat şi dădeam cu băţul la nimereală în ritmul celorlalţi. La vioară a fost foarte fain. Am avut o profă de treabă şi amuzantă. La început a fost aiurea, căci toţi cei din grupa mea mai atinseseră o vioară înainte (în cadrul Music Campului, în anii trecuţi sau ştiau de altundeva), numai eu nu pusesem mâna pe ceva de genul ăsta. Aşa că tipa era cu ochii mereu pe mine. Dar mi-am dat drumul şi m-am descurcat cât de cât.

Lăsând la o parte detaliile tehnice, ajungem la partea fun. Am stat în cameră cu alte cinci fete din Iaşi: Iustina,  colega mea de bancă, două fete dintr-a zecea, una de a noua şi una de a doişpea, toate patru de la Naţional.
Ne-am distrat la maxim. În prima noapte am făcut nişte farse la telefon geniale. Mă rog, Teo, tipa de a noua era o actriţă foarte bună şi-i ieşeau toate farsele. Exemplu:

Teo: Dormi?
Random guy: Nu.
Teo: Eşti sigur?
RG: Da.
Teo: Eşti sigur, sigur, sigur?
RG: Da! Cine e acolo?
Teo: Dar de unde ştii că nu dormi? Care e diferenţa dintre vis şi realitate? Cum le diferenţiezi în lumea asta sacră, dar atât de profană? AJUTĂ-MĂ SĂ DEVIN SACRĂ! (...)

Alte farse memorabile au fost acelea în care Teo a jucat rolul unei psihopate ce dorea ajutorul unei tipe bune la fizică ca să creeze o buclă temporală, sau conştiinţa unui tip care umbla cu multe fete. Era pe acolo o replică interesantă, la altă farsă cu conştiinţa, la care am râs ca nişte foci retardate mintal: "Pune piciorul stâng în faţa celui drept. Acum scarpină-te cu degetul mic e la mâna dreaptă în ceafă, după ureche, acolo unde sunt mai mulţi păduchi.". La câteva minute după, tipul bate la noi la uşă şi după ce-i deschidem zice "Care-i conştiinţa?" înainte ca profa de alături să-l tragă de braţ înapoi la el în cameră. Trebuie să precizez că fetele nu au voie deloc în cameră la băieţi sau invers. Nici în timpul zilei.

În următoarele seri am ţinut discuţii pe teme stupide, interesante sau ciudate. În altă seară, fetele s-au îmbrăcat numai în pantalonii de pijama şi în sutien şi dansau ca nebunele pe acolo. Şi după aia au făcut videoclipuri trăznite. Eu de acolo: 'Oh...oooookey...'.

Internatul a fost naşpa. Băi comune, două pe etaj, camere prăfuite şi vechi, cantină antică şi mâncare de spital...

Ce am vizitat prin Bucă: Obor (din Piaţa Unirii până acolo am mers cu metroul...prea fain), Mallul din Piaţa Unirii, Senatul/Casa Poporului şi Cişmigiul.

Ce pot să spun... Am avut o săptămână super faină, pe care am dat în total 185 de lei. No kidding. Minus banii de buzunar.



De ce am întârziat cu postul? Ei bine, pe treişpe s-a deschis în sfârşit Pottermore. Am butonat o zi întreagă. E prea betonieră site-ul. Au publicat doar prima carte, dar eu am terminat-o deja. E ilustrată genial. Site-ul e plin de precizări, detalii, şi side-stories semnate de Rowling. Am picat la Hufflepuff. Grr. Frate-miu a făcut testul de sortare la nimereală, fiindcă nu ştia engleză şi a picat la Ravenclaw. Dar Hufflepuffii nu sunt chiar aşa de răi. Am o baghetă adorabilă şi un pet simpatic. Site-ul are o grămadă de aplicaţii şi obţiuni. Dau mai multe detalii când apare şi cartea doi, ca să-mi fac o părere completă. Username-ul meu e SkyProphecy6544. Cine are cont, sau îşi face să-mi lase un comentariu.


Leaving you a song

0
COM
Aaaah. Mâine plec în Music Camp. Nu am timp să scriu acum despre ce e vorba acolo, dar când vin înapoi, săptămâna viitoare, vă dau toate detaliile picante.


Citind Mockingjay, a treia şi ultima carte din seria The Hunger Games, am găsit nişte versuri interesante ale unui cântec, pe care Katniss îl cântă păsărilor din pădure, şi lui Pollux, un Avox care nu poate vorbi (deci nici cânta). Scena e descrisă foarte frumos, cum păsările (mockingjays, care imită orice cântec pe care îl aud) se opresc pentru a o asculta pe Katniss, neimitând-o. Însă nu numai pasajul e frumos, ci şi versurile cântecului:


Are you, are you
Coming to the tree?
Where they strung up a man
They say murdered three?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...

Are you, are you
Coming to the tree?
Where the dead man called out
For his love to flee?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight 
In the hanging tree...


Are you, are you
Coming to the tree?
Where I told you to run
So we'd both be free?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight 
In the hanging tree...

Are you, are you
Coming to the tree?
Wear a necklace of rope
Side by side with me?
Strange things did happen here
No stranger would it be
If we met up at midnight
In the hanging tree...

Am încercat să-mi imaginez melodia, dar am sfârşit căutând pe youtube melodii fanmade. Uitaţi-o pe cea mai bună pe care am găsit-o. Genială. Îţi dă fiori. Vocalul începe la 0:55.



Well, folks, plec şi vă las un cântecel care să vă ţină de urât.

Cheers

1
COM
Hip hip hooray!

Mi-am recuperat laptopul. Reparat. I l-am dat luni lui Hamster ca să mi-l repare (mă rog, tatălui lui). Şi e viu! Cu charmingul Windows 7 pe el. Ahh, ce bine e să stai pe device-ul tău... Mi-am downloadat diacriticele, după cum observaţi, şi Gugăl Chrome. Mai am de meştegiuit la mess, dar din moment ce nu am mai intrat din vară (din vară!) I think I can live w/out it.

Aştept deschiderea Pottermore ca pe ace. Cât de târziu înseamnă "early April" la ei? Oh, haidddeeeeee. Nu vreau să pierd lansarea, din moment ce pe 8 plec la Bucă...

Şcoala Altfel e chiar aiurea. Eu stând în afara oraşului, depind de tata să mă ducă/aducă în oraş. Cu visitele la muzeu/planetariu/alte chestii care durează câte o juma de oră e foarte naşpa. Aşa că azi, după ce am ieşit de la Muzeul de Istorie a Ştiinţei Naturale, m-am plimbat vreo jumate de oră cu Mara şi Miruna prin Piaţă şi apoi am luat-o în sus pe Independenţei, apoi pe Copou şi m-am dus la mama la scârbici (la Institutul de Sănătate Publică). Eu, ştiind oraşul doar mall-şcoală-acasă, am avut nevoie de îndrumări prin telefon, dar am ajuns în siguranţă. Şi am făcut vreo trei kilometri prin Iaşi. Sunt mândră de mine.

Am terminat The Hunger Games şi Catching Fire de Suzanne Collins (primele două volume din seria Jocurile Foamei). Mi-am downloadat acum şi Mockingjay, ultimul volum, pe care plănuiesc să-l termin pănă sâmbătă. Părerea mea despre The Hunger Games de până acum? Collins e plină de inspiraţie şi genialitate. Cunoaşte lumea foarte bine şi ştie despre ce scrie. Iar modul ei de redactare a conţinutului e captivant şi plin de suspans. Iei cartea/ebookul în mănă şi nu-l mai laşi până nu termini. Uitaţi-vă la mine: în trei zile am terminat două volume a câte 300 de pagini. Cărţile sunt mult mai geniale decât filmul. Mult mai geniale. Vi le recomand cu inima deschisă. Şi rămâne ca voi să râdeţi şi să plângeţi la aventurile puternicului trio.

Vreau cu rolele. Punct. Poate mâine ies, nu ştiu. Înainte de planetariu. Dacă nu pot să-l iau pe Hamster, le iau pe gemene, care spuneau că vor. Dar nu mă supăr dacă merg şi singură. Orice, numai role să fie.

Şi ca să închei postul în modul Hunger Gamist:
When I walk out of the shop, 
This is what I see:
Katniss Everdeen is a-staring at me.
I'VE GOT A LOAF IN MY HAND AND I AIN'T AFRAID TO THROW IT, THROW IT, THROW IT.
I'M PEETA AND YOU KNOW IT.
Gemenele vor râde şi vor înţelege. Şi dacă nu răd...eh, o să râdă ele oricum.

Fulgerătură.

0
COM
Tehee.

Mi-am downloadat o aplicatie de tip e-book reader care se numeşte Aldiko. În postul trecut, mi-am exprimat noua obsesie cu The Hunger Games. Ei bine, toată ziua am căutat o aplicaţie pe care să pot citi cărţulia. După vreo oră de căutat intens, dat pumni în masă şi încruntat la ecranul telefonului (şi laptopului), mi-am downloadat aplicaţia pe scumpul meu smartphone. Apoi, caută, frate, cartea. Altă oră de încordare. Dar am găsit-o. Nu în română, dar am găsit-o. Nu vă puteţi imagina fericirea mea. Am scăpat de alte minute infernale de căutat cărţile prin tot oraşul, şi am şi făcut economie. Treizeci, patruzeci de lei aş spune. Şi asta doar prima carte. Zilele următoare probabil o să mă vedeţi cu telefonul în mână non stop.
Cât despre aplicaţie, are un design simpatic şi uşor de folosit. Are o bibliotecă vastă, ce are şi cărţi gratuite. Fontul e acceptabil, luminozitatea poate fi reglată şi are o mulţime de setări fascinante. Odată cu downloadarea, am primit şi "White Fang" (London), "Romeo & Juliet" (Shakespear) şi "The Metamorphosis" (Kafka). Merge cu formatele PDF şi EPUB. Pentru android 2.0 +. V-o recomand.
Eh, ce fac eu în loc să învăţ pentru concursul de interpretare critică de mâine...

The Hunger Games.

3
COM
Hullo. Nu am mai trecut de ceva timp pe aici. Aşa că voi scrie ceva mai lung azi.

Ieri am fost la Evaluare în Educaţie la Fizică. Probabil vă întrebaţi ce caută o persoană lirică ca mine acolo. Ei bine, chiar dacă iei zece puncte din oficiu (dacă îţi scrii numele corect ca să citez pe cineva) profu' îţi pune 10 pentru participare. Eu mă aşteptasem să iau şaptezeci şi ceva de puncte, dar, în mod miraculos şi surprinzător am luat nouăzeci şi şapte de puncte. Nouăzeci şi şapte. How the fuck did I do that shit? Încă nu-mi vine să cred. M-a sunat un coleg şi mi-a spus că un alt coleg i-a spus rezultatul, iar eu am crezut, fiind 1 aprilie următoarea zi, ăştia îşi băteau joc de mine. Dar era tru. Gawd. Still can't belive it. Şi după cei doi de cinci semestrul trecut...

Tot ieri a venit Hamster la mine. A fost cea mai ciudată zi din viaţa mea. Ne uitam unul la altul şi izbucneam ca doi psihopaţi în hohote ţicnite de râs. Am râs atât de tare încât am febră musculară la abdomen. Şi l-am molipsit şi pe el cu One Direction Infection, aşa cum am făcut cu Iustina şi cam cu toate fetele din clasă. Imma genius. En fin, după toate tâmpeniile făcute de noi, am stabilit să mergem azi la "The Hunger Games" - Jocurile Foamei. Ca să poţi merge cu Hamster la film, tre' să alegi un film cu acţiune. Şi ca să mă iei pe mine la film, tre' să alegi un film mai romantic. The Hunger Games le are pe ambele.

*început de recenzie*

Plot: Povestea începe într-un viitor postapocaliptic, într-o ţară numită Panem, împărţită în 12 districte, cu capitala la Capitoliu, întinsă pe teritoriul ce aparţinea cândva Americii de Nord. Ca o amintire a trecutului plin de revolte, în fiecare an este organizată o emisiune televizată, sadică şi crudă, numită The Hunger Games. Din fiecare district este selectat un băiat şi o fată cu vârstele cuprinse între 12 şi 18 ani printr-o loterie (în total 24 de tineri), ei fiind luaţi de lângă familiile lor şi aruncaţi într-o "arenă" unde sunt forţaţi să se lupte între ei şi să supravieţuiască. Numai unul iese afară în viaţă.

Personajul principal, Katniss Everdeen se oferă ca tribut al districtului doisprezece (aşa e numit cel e este ales să participe la Jocul Foamei) după ce sora sa, Primrose, este aleasă la cei numai doisprezece ani ai săi. Alături de ea, Peeta Mellark este ales ca tribut din partea băieţilor.

Povestea îi urmăreşte pe cei doi în lupta lor pentru supravieţuire.

Mesaj: Oamenii sunt uşor de manipulat. Ca să câştigi sponsori trebuie să minţi, să fii îndrăzneţ, neobişnuit şi să ai o poveste aparte, fie ea inventată sau nu. Omoară sau fii omorât.

Comentarii: La fiecare film, am obiceiul de a căuta o scenă care să caracterizeze actorii, tipul filmului, tema, regizorul şi mesajul. Şi care să mă impresioneze. Ei, o scenă de genul ăsta e destul de greu de găsit, în orice film. Iată ce am găsit în filmul ăsta:
Era scena în care tributele erau aduse în arenă prin tuburi. Prima oară, am văzut emoţiile lui Katniss, apoi pe cei de acasă, familie şi prieteni care aşteptau începutul emisiunii. Apoi pe cei douăzeci şi patru din arenă. Avertismentele şi sfaturile şoptite/mimate de Peeta. Numărătoarea inversă. E un moment liniştit, fără coloană sonoră, ci doar numărătoarea inversă. Apoi, după ce este anunţat începutul, porneşte infernul. Toţi aleargă să prindă provizii şi arme. Se omoară între ei. Katniss se opreşte pentru o clipă şi priveşte măcelul. Apoi aleargă să prindă un rucsac cu provizii, pe care îl observă neatins. Bilanţul final: douăsprezece tribute ucise. Din douăzeci şi patru. În primele opt ore, din care cinci ucise în primele două minute.

O chestie cu semnificaţie: cei din districtul 1şi 2 sunt cei mai bogaţi, pe când districtele 11, 12 sunt cei mai săraci. Cei din districtul 1 se îmbracă "fashionable", cu gene extrem de lungi, păr vopsit în culori stridente, şi haine excentrice, trăiesc în oraşe extrem de modernizate. Cei din ultimele districte trăiesc ca şi cum ar fi din anii 1600, trăind din vânat şi aproape murind de foame, îmbrăcându-se sărăcăcios, însă normal. Cu cât oamenii sunt mai bogaţi, cu atât sunt mai proşti, excentrici şi uşor de manipulat.

Lucrul ce mă întristă cel mai tare: Katniss e deşteaptă. Ştie că, dacă vrea să supravieţuiască, are nevoie de sponsori care să-i trimită "cadouri" cum ar fi mâncare, medicamente şi ustensile. Şi după ce Peeta îşi dezvăluie lunga iubirea neîmpărtăşită faţă de Katniss în emisiunea-interviu dinaintea Jocurilor, antrenorul ei (fost câştigător al Jocurilor) decide că asta ar fi şansa lor: promovarea unor "star-crossed lovers". La început ea nu este de acord, dar odată cu schimbarea unei reguli în timpul Jocurilor (o pereche poate câştiga Jocurile dacă fac parte din acelaşi district), îl caută pe Peeta şi se portetizează ca fiind îndrăgostită de el, pentru a câştiga sponsori şi sprijinul audienţei. Heartbreaking. But true. În plus, Gale o aşteaptă acasă.

La un moment dat, era o scena liniştită, de suspans, când deodată sare o fiară dintr-un tufiş spre ecran. Foarte repede şi neaşteptat. Eu am ţipat. Am crezut că fac atac de cord acolo. Şi Hamster murea efectiv de râs.

Actorul preferat: Mai mult ca sigur Josh Hutcherson. Omigod. New obsesion. Poate şi Liam Hemsworth, dar el e al lui Cyrus.

(pic: Josh aka Peeta, Jennifer Lawrence aka Katniss, Liam aka Gale)

Observaţie: Clove, un tribut din districtul doi, nebună de felul ei, este jucată de Isabelle Fuhrman, care a jucat-o pe Esther din filmul "Orphan - I think there is something wrong with Esther". E de groază, dar palpitant şi fain. Vi-l recomand.

De încheiere: E un film cu semnificaţii, bazat pe chestii care nu sunt super fantasmagorice, uşor digerabil, pentru cam toate genurile.

Vreau să citesc şi cărţile. E prea fain filmul. Iar prin Noiembrie 2013 se anunţă continuarea, "Catching Fire". Nu pot de nerăbdare.

Am mai adăugat o obsesie la lista mea. Let's see: One Direction. Harry Potter. 9GAG. weheartit. wittyprofiles. Nutella. şi The Hunger Games.

*sfârşit de recenzie*

Şi acum, urmând Săptămâna Altfel, probabil voi mai posta, dacă am inspiraţie. Mi-au luat două ore să scriu postul ăsta. Sunt frântă şi creieraşul meu e cam pleoştit. Pe opt aprilie, plec în Music Camp tocmai la Bucă. Deci o săptămână nu am cum să postez. See you soon.

Leapşă no2.

0
COM
De la Rose.
Trebuie să scriu un decalog al principiilor mele, pe bază de afirmaţii.

1. Orice ai fi, fi unul bun. E şi sub titlul blogului. Mă consider diferită şi cred că sunt un exemplar bun din specia mea. E mottoul meu.

2. Tot răul spre bine. Am tendinţa să fiu pesimistă/optimistă în situaţii în care trebuie să fiu exact invers. E un principiu pe care îl respect şi la care mă gândesc mereu.

3. Dacă vrei o lume perfectă, cumpără-ţi un echer şi trasează-ţi-o! Munceşte pentru bunăstarea ta, fericirea, mulţumirea şi suratele.

4. Nu judeca o carte după copertă. Always true. Doesn't need comment.

5. Pune-te în pielea altora şi gândeşte-te la situaţia lor . Lucru pe care încerc să-l fac mereu.

6. Găseşte-ţi timp pentru tine. Lucru pe care să-l fac mereu. Imma lazy bum.

7. Gândeşte înainte de a vorbi. Nu prea îmi iese. Arunc cu cuvinte de parcă aş fi automat de mingi de tenis.

8. Nu minţi, asumă-ţi responsabilităţi şi priveşte lucrurile direct.

9. Ascultă-ţi inima în aceeaşi măsură cu mintea. Prea mult dintr-o parte strică balanţa şi poate ruina cam tot. True experience.

10. Visează, la posibil şi imposibil. Şi crede!. Cea mai importantă. Regula mea de aur. Visează şi crează-ţi o realitate a ta. Dar nu exagera, căci sfârşeşti dureros.