Long time no see.

Fişier: , · Desenat de Semiscrisa. la
Ştiu, ştiu, nu am mai postat de mult. Şi nu postam dacă azi nu era ziua de naştere a scumpei mele Katy, care m-a pisălogit azi toată ziua să-i dedic un post. Uite, dragă. M-am dat jos din patul meu fluflos şi cald, am deschis calculatorul şi-mi deger degetele acum pe tastatură pentru tine. Fără ofense. La mulţi ani, sweetie.

Nici nu am deschis calculatorul de când a început şcolica. Nici acum, după trei săptămâni (trei? Parcă au trecut ani...) nu mi-am intrat în ritm. Mi-am încasat un 7 în testul la algebră (hooray, mă aşteptam la mai puţin), iar la ora de engleză am fost up to cloud nine. Trebuia să ies la tablă la o întrebare... mă rog, erau vreo 15, noi le copiasem şi acum le dădeam răspunsuri. Colegii erau pe la întrebarea şase, iar eu am ridicat mâna ca să ies la paişpe, că le făcusem înainte. Faza era că nu o ştiusem pe aia la care m-am nimerit să ridic mâna, ci o sărisem şi m-am bâlbâit ca saramura profei de chimie. Am scos-o eu la capăt. Şi în aceeaşi oră, trebuia să corectăm nişte propoziţii scrise de profă la tablă. Eu, cap de mămăligă, am ieşit şi am corectat-o pe cea de deasupra celei la care ieşisem, ele fiind lungi şi înghesuite una-n alta. După cum spuneam, starea mea de visare nu mă părăseşte aşa uşor.

M-a apucat dorul de Harry Potter. După postul cu pozele, mi s-a îngroşat şi mi-am luat inima în dinţi şi sâmbăta trecută l-am reluat. De când aveam şase ani, nu trecea vară fără să citesc Harry Potter, mă rog, cărţile care erau apărute atunci. Dar de doi ani, nu ştiu ce s-a întâmplat şi nu am citit. Mi-a trebuit doar o referire la un citat din HP, şi iată-mă... într-o săptămână am ajuns la cartea şase, cea cu Prinţul Semipur. Oh, şi ce diferenţe sunt între modul meu de percepere de acum şi cel de acum doi ani jumate... Înainte, citeam "în gol" şi nu pricepeam mai nimic. Mi-e mult mai uşor acum să înţeleg personajele, acţiunea, când m-am maturizat şi am trecut prin mai multe chestii. Pasiunea mea pentru HP e greu de înţeles, având în vedere că a fost prima carte pe care am citit-o singură. Când am pătruns încet în lumea literaturii, comparam fiecare carte cu HP: "Dar JKR nu ar fi ucis personajul ăla..." ; "Harry nu ar fi făcut aşa..."; "Waaa, tipa asta seamănă cu 'Mione." deoarece ăla fusese modelul meu prim pentru o carte. Şi asta era pe la opt, nouă ani. Şi acum mă mai trezesc că găsesc comparaţii între personaje şi plot. E amuzant. Bănuiesc că oricât aş creşte, Hogwarts va fi mereu acolo să mă întâmpine acasă, ca să o citez pe Rowling.

După cum am mai spus şi în alte posturi, am nevoie de o schimbare. Am făcut-o luni. Pare banală dar e esenţială, uşor de făcut şi de efect. Eu dorm de şase ani în aceeaşi cameră, cu patul nemutat şi cu perna spre est. Am avut inspiraţia să mut perna în partea de vest, astfel încât să dorm cu picioarele spre est. Am inversat poziţia. La început, mi-a fost greu să adorm, dar am avut cel mai adânc somn din ultimele luni. Din vacanţa de vară, cred, nu am mai dormit aşa de bine. Plus că m-am trezit mult mai uşor a doua zi. E puţin ciudat ca, după şase ani în care ai dormit în aceeaşi poziţie, să "îţi inversezi polii". Vă recomand schimbarea asta, dacă aţi dormit o perioadă îndelungată şi neîntreruptă în aceeaşi cameră, în aceeaşi poziţie. E revigorant.

Vă las o piesă adorabilă. Simply touching.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)