Crap.

Nu am mai postat calumea de mult. Azi vreau să acoper mai multe subiecte, şcoală, filme, chestii personale şi stuff like that, dar pe scurt. Nu vă supăraţi pe mine, daaaar am ajuns să scriu pe blog la comandă (oh, Katy, ştiu că citeşti asta şi că te simţi vinovată...:>) şi nici nu am timp pentru mine din cauza şcolii şi a multor porcării din viaţa mea tâmpită.

Vreau să povestesc despre un film, mai bine zis un documentar, numit "Demascarea industriei muzicale", în care se povăţuieşte despre veşnicul Iluminism, satan şi God. Dacă vreţi să vedeţi ce e lumea asta idioată cu adevărat, vi-l recomand, dar dacă nu credeţi în orice prostii şi sunteţi superstiţioşi. Vreau să zic mai multe despre emoţiile mele în legătură despre subiectul documentarului, că doar e blogul meu, şi vorbesc despre mine, nu despre alte persoane. Eu sunt importantă aici, şi de asta am făcut blogul ăsta, pentru mine. (paranteză la presupusele aluzii la egocentrismul meu a multor cititori)

Mi-am dat seama că tot ceea ce trăim noi e un fals, o iluzie. M-am uitat cu mama la documentarul ăsta şi ea părea interesată la început, dar şi-a pierdut interesul pe parcurs şi a adormit. Eu am tăcut şi am lăsat-o să doarmă, dar la final, când s-a trezit, am întrebat-o de ce şi-a pierdut interesul. Ea mi-a spus că ştia toate ăstea deja, despre Iluminism şi despre Noua Ordine Mondială. (cu cipul acela ce controleşte tot) Wait a second. Mummy already knows it and I, I, her daughter I must find out by internet? Can't she tell me about this stuff? Does she think that I'm too little? I may be, but I must know, like everyone should. I must know how crappy this world is. My daddy knows it too. ALL of this stupid world! And I must find out by internet! Ok, m-am lăsat purtată de val cu engleza, dar eu mă exprim mai bine în engleză decât în română. Şi faza cu ai mei m-a lăsat mască.

Dar, of, nimic bun nu mai e din lumea asta. Uitaţi-vă şi voi la documentar...aş putea şi eu să "torturez" numerele, ca să-mi dea mie ce vreau, adică 777 şi 11, aş putea inventa imagini photoshopate şi să zic că-i satan în ele şi aş putea interpreta un dans. Nu puteau tâmpiţii ăştia un film despre bunătatea care încă există în lume? Nu poţi combate răul evidenţiindu-l, dar îl poţi învinge folosind binele, în care eu cred cu disperare.

Dacă vă amintiţi, acum ceva posturi, am spus de ce detest eu rap-ul, hiphop-ul şi muzica tâmpită de azi. Tot ce e în acel documentar consolidează spusele mele şi invers, dovată a subconştientului meu care a văzut ceea ce transmite "muzica generaţiei" şi am transpus-o în cuvinte, fără a fi conştientă de ceea ce spun. Trebuie să fim conştienţi de răul industrial şi de cel "din umbră şi din spatele cortinei".


Vroiam să zic şi despre şcoală. Luni dau teză la română şi miercuri la mate. Am dat opt teze până acum şi nu m-am simţit aşa înaintea niciuneia. E o emoţie, un sentiment pe care nu-l pot descrie. Îmi vine să dau cu piciorul în tot şi să trăiesc viaţa altfel. Total altfel. Nu asta e ceea ce vreau de le lume, de la viaţă. Vreau să-mi trăiesc viaţa aşa cum vreau, să stau şi să visez. Am fost întrebată ce fac eu în timpul liber, că nici nu stau pe "mess" , pe facebook şi nici nu ies "pe afară". Dude, I'm a day-dreamer. And thats what I want to be. Asta e tot ce fac, tot ce vreau. Vreau să-mi creez lumea mea, să fac totul cum îmi dictează inima şi tot ce e mai bun din mine. Asta e tot ce vreau. Să visez. Când mă gândesc la teze şi la şcoală în general, mă tulbur într-un mod... iar tot ce visasem înainte să mă gândesc la şcoală pare din nou fals, gol şi imposibil. Mă distruge să ştiu că nu e adevărat. Şi oricât de mult mi-aş dori să fie, nu e. Deşi ştiu că e imposibil şi că e inutil să visezi, tot o fac, căci cred că se va întâmpla, cândva. De aia nu vreau eu să învăţ de-aiurea, să îmi pierd energia pe care o pot petrece visând pe prostii ca tezele. Vreau să visez, nu să învăţ stupizenii. Eu doar vreau să visez în continuare fără să mă întrerupă nimeni. Şi atât.

6 comentarii:

  1. Nu pot sa dau si eu de tine, decat prin comentarii? Ia intra putin pe mess ca sa talkuim acolo.[si sa ma opresti, pt ca tocmai scriam alt post:))]
    [te rog]

    RăspundețiȘtergere
  2. Na.Stii ce am gasit intr'un post mai veschi(al tau)?
    Defapt era o leapsa, intrebarea era ceva de genu "Ce faci acum, sau cu cine vorbesti, nu mai stiu sigur...si raspunsul era: Pe mess.
    Nu e de rau, as vrea si eu sa scap de obsesia asta de retelele sociale da' nu pot. <:P

    RăspundețiȘtergere
  3. În trecut, scumpo. Şi aveam cu cine vorbi. Acu nu am. Băi Katy, nu ştii decât să seci lumea.

    RăspundețiȘtergere

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.