Sleeping, but awake.

M-am gândit să vă împărtăşesc modul în care adormeam eu la diferite vârste, după ce citeam.

8 ani - Număram oi. Orele de culcare erau 9:30-10.

9 ani - Primind primul mp3, stăteam şi ascultam muzică. Ce muzică? Well, tata mi-a arătat puţin cam prea entuziasmat trupa lui favorită, Modern Talking *brother Louie-Louie-Loiue...* Ce amintiri dulci... Făceam şi eu cunoştinţă cu muzica... Cam aceleaşi ore.

10 ani - Am primit primul telefon modern. Pe vremea aia, Mihnea îmi arătase ce e ăla anime. Şi am dat de Naruto. Of, dragul de Mihnea...pe vremea aia, mă înţelegeam mai bine cu băieţii. El era colegul meu de bancă şi singurul tovarăş cu care puteai să vorbeşti calumea. Frate, cât îmi lipseşte copilul ăsta... ne întâlnim uneori pe stradă, şi e singurul vechi coleg care mă salută când trece pe lângă mine. În fine, bat câmpii. Ziceam de Naruto. Îmi downloadasem coloana sonoră din anime şi în timp ce o ascultam pe telefon cu căştile, puneam ecranul în sus şi făceam umbre pe tavan şi pereţi. Adoram ritmul aripilor vulturilor pe piesele astea: Sadness and sorrow şi Hinata vs. Neji. Mi-e dor de timpurile alea... Ora se extinde la 10:30-11.

11 ani - Mălina îmi spune de Blackmore's Night. Altă copilă care-mi lipeşte enorm. Ea m-a ajutat să conştientizez o mulţime de lucruri. Cea mai matură persoană pe care am cunoscut-o vreodată. Şi părinţii ei mi-au fost o a doua familie. Scumpa de ea. Din câte ştiu e bolnavă, dar mama a refuzat să-mi spună de ce suferă. I miss her so, so much. En fin. Adorm pe melodii şi balade medievale, în timp ce îmi puneam diverse întrebări şi mă gândeam la poveşti noi de fanficţion.

12 ani - Citeam mult. Lăsasem muzica şi telefonul deoparte. Citeam cu lanterna, sub plapumă până hăt târziu pe la 1.

13 ani şi momentul actual - Ciudat e că le combin pe toate. Ascult şi muzică veche, fac umbre pe pereţi şi citesc până şi pe la 3, dacă am cu mine ciocolată. Iar dacă telefonul e descărcat şi nu am ce citi, număr oi.