Acum 6 ani
Leapşăăăă.
Fişier:
Leapşă
·
1. Unde erai acum 3 ore ?
În camera mea, îl desenam pe Itachi al meu :X:X.
2. De cine eşti înfrăgostită ?
Deocamdată de un personaj ficţional pe nume Ryou Shirogane. În real life...nu-ţi zic.
3. Care a fost ultima dată când ai ieşit în oraş ?
Ummm, alaltăieri. La cursul de înot.
4. Ai fost la cineva în ultimele cinci zile ?
Yep. La Hamster.
5. Care a fost ultima băutură consumată ?
I dun't remember XD.
6. Ce porţi în acest moment ?
Părv. Păi o rochie cam scurtăăă, de vară, portocalie.
7. Ultima mâncare consumată ?
Căpşunele.
8. Ţi-ai cumpărat ceva de îmbrăcat în ultima perioadă ?
Hai, o pereche de blugi skinny cu tăieturi. Mommy zice că arăt ca o punkeriţă când îi port.
9. Ce sport preferi ?
Hmm, volei, înot şi tenis.
10. Care sunt animalele preferate ?
Corbul.
11. Ai fost vreodată îndrăgostită ?
Ofc. Şi suuunt...(bine, să omitem faptul că sunt vreo 6 tipi, dintre care 5 sunt personaje ficţionale XD.)
12. Îţi este dor de cineva ?
De profa de desen *ironic*. Iie, de nimeni.
13. Ce te atrage la un băiat atunci când îl vezi pentru prima dată ?
Ochii. Şi părul poate.
14. Ce planuri ai pentru diseară ?
Să-l termin pe Shika de desenat şi să scriu un chappy la fanfiţionul meu. Şi maybe să citesc ceva bun.
15. Ce zice ultimul mesaj primit ?
Iţi amintim că factura ta Orange s-a trimis exclusiv în format elctronic....blah blah blah....
16. Unde este în acest moment cea mai bună prietenă a ta ?
Pe mess, că vorbesc cu ea C:
17. Ce gen de muzică asculţi ?
Rock ofc, Metal, Alternative, Gothic, J-Rock.
18. Ce făceai azi noapte la ora 12 ?
Mă gândem dacă să închid cartea sau nu. Citeam "Marile Speranţe".
19. Tocuri sau balerini ?
Tenişi, babe. Dar şi balerinii merg.
20. La ce facultate vrei să ajungi ?
Litere sau drept. Mai văd eu.
21. Ţi-ar plăcea să ai copii ?
Iie. Sunt un lup singuratic. I'm not going to have a serious relationship .
22. Te enervezi uşor ?
Pretty easy. Depinde în ce mod mă sâcăi.
23. Ai avut o experienţă în care era să mori?
Sunt încă în viaţă. Dar da. Am fost atacată de o bandă criminală super periculoasă...de câini.
24. Bei cafea ?
Haii. Dar să fie dulce şi cu lăptic.
25. Care este filmul tău preferat ?
There are many. Recent mi-a plăcut Waiting for Forever.
26. În ce oraş ţi-ar plăcea să locuieşti ?
Tokyo or London.
Dicţionar (japo - ro)
hai - da
iie - nu
The Girl Who Knew The Sun
·
Booon. Vreau să scriu o carte. Tre' să preciziuiesc căăăăă ... asta ar fi caaaaam ... a treia carte pe care ar trebuiiii să o scriu. Dar am prea multe idei (sau prea puţine) şi dup'aia abandonez după vreo trei capitole. Asta se numeşte "The girl who knew the Sun - Fetiţa care cunoştea Soarele". Sooo, vă pun prologul:
"Hei, Soare nemuritor, hai să ne uităm la lună împreună. Ştii, poate o fi luna roundă, dar asta nu înseamnă că ea nu te poate înţepa. Ştii, poate stelele sunt lacrimile vărsate de cei înţepaţi. Dacă ar fi aşa, asta ar însemna că eu aş deţine mii de stele. Ooo, sau poate stelele sunt ghimpii care au înţepat oamenii şi s-au rupt din lună. Poate sunt mici ţepi care îţi fac ochii să caute uscatul pe care nu-l vor găsi. Cam tot acolo ajungem, nu-i aşa? Hei, Soare plin de speranţă, tu ai fost vreodată înţepat de lună? Ştii, noi doi suntem la fel: plini de speranţă, de bunătate, de lumină ... dar apoi te îndrăgosteşti. Te îndrăgosteşti de ceva sau de cineva care nu este ceea ce pare. Iar aceast cineva sau ceva te împunge şi-ţi ia tot ce aţi avut. Ai grijă, Soare, te va împunge şi pe tine luna. Şi vei deţine o mare stea în cimitirul ei.
Ca mine.
Ai grijă, Soare."
Dacă vă place şi aţi dori să o continui (sunt la capitolul trei) şi să o vedeţi publicată, daţi un comment. Puteţi şi pe anonim, doar să scrieţi la final cine sunteţi.
Waffles! *.*
·
Mă rog. Ieri şi alatăieri am ieşit cu Hamster în parc cu rolele. (e porecla unui prieten foarte vechi, ştiu încă trei cu numele lui, aşa că le-am pus la toţi nume de animale XD) Şi ne-am întânlit în prima zi cu profa lui de română. Ea de colo': "Vai ce-aţi mai crescut! Nu v-am recunoscut!". Faza e că eu nu sunt eleva ei. Şi ea nu şi-a dat seama. Şi Hamster nu a realizat că tipa crezuse ce crezuse decât după ce i-am spus eu. A doua zi, ne-am întâlnit iar cu dânsa şi Hamster se apucă să strige ca să audă tot parcul: "Doamnă profesoară! O mai ţineţi minte? Nu e eleva dumneavoastră!!". Foarte jenant. Really. Dar cât am râs după...Lol.
Am descoperit o trupă nouă: The Veronicas. Genul e electro, alternative rock, punk rock. Simpatice tipele. Melodiile lor se bazează mai mult pe mesaje de dragoste, de dor, de jale (lol, parcă aş fi profa mea de română). Am ascultat câteva şi în top au rămas: Untouched (asta o ştiam de vreo 2 ani), 4ever, Everything, Everything I'm Not, Hook Me Up, Revenge Is Sweeter (Than You Ever Were) şi Take Me On The Floor.
Nu ştiu când o să mai postez. Nu prea îmi vine. Mi-e lene. Am scris o grămadă de ficuri (unul e Naruto: Gaara x Sakura, la cerere pentru o prietenă. Nu am mai scris un fic Naruto de vreo juma de an...îmi era dor :X). Am ceva Harry Pottăr: Draco x Hermione, aşa, un tribut că au terminat ăştia filmele şi nişte one-shoturi mai ciudăţele. Vreau să scriu ceva din Tokyo Mew Mew, poate Ryou x Ichigo şi neapărat The Vampire Diaries: Damon x Elena. So, nu prea îmi stă mintea la ce să mai scriu pe blog. Dacă am cereri, postez ficuri şi aici, daaaaaaaar mi-e frică să nu mă plagieze careva.
Ja Ne. Bye Bye.
Ceva ce m-a spart de râs.
·
Which translates to: laughing so hard that coke came out my nose, and I wasn't even drinking any.
Zâmbete printre cioburi de amintiri.
·
Poate e mai uşor să fugi
Când simţi că nu mai poţi
Poate e mai bine să nu plângi
Când intri pe a agoniei porţi.
Alergi orb. omule, printre fericiri,
Lăsând la o parte ce te face să zâmbeşti.
Calci pe cioburi de amintiri
Şi apoi trezit, în urma ta priveşti.
Hi there, peeps.
Pe patru a fost ziua mea. Ce pot spune, nu a fost foarte special. Am făcut ceva intim, nu am sărbătorit şi nu a fost nici măcar un an "bogat"... Am economisit banii primiţi pentru o ieşire în mall (ard de nerăbdare).
Nu am postat până acum pentru că am fost destul de ocupată. Chihiro (e nickname-ul celei mai bune prietene de-ale mele de pe 'zup) mi-a recomandat o sumedenie de anime-uri "must see". Mi-am permis să postez în pauza dintre cele două sezoane K-ON! (nu, nu e box, wrestling sau cum s-o mai numi >.< . . .). Animeul e chiar kawaii ( = drăguţ...văd că japoneza mi se strecoară încettt prin vene). Am terminat şi Nana, în sfârşit, da' cică după ce termină ăştia manga, fac şi al doilea season. Pasionaţilor de rock şi punk le recomand acest anime. Acum două zile, am terminat Toradora!, dar finalul m-a dezamăgit. Prea simplu. Anime-ul e "slice-of-life", urmărea personajele doar pe o anumită parte din viaţa lor şi nu evoluau, dar tot vroiam s-o văd pe Taiga cea neîndemânatică în rochie de mireasăăăă *cries loudly*. Se mai numără The World God Only Knows (pe ăsta chiar l-am adorat şi îmi va lipsi enorm, da' în Sept. apare OVAul ^.^), Romeo x Juliet şi They Are My Noble Masters. Vreau să văd Tokyo Mew Mew (a doua oară, dar în japo, că l-am văzut în eng), Love Hina, Clannad şi Oh! My Goddess. Sank-q Chihiro. (e thanks, şi un bebe şi-ar da seama...cred.)
Chiar e vară?
Nu pot să cred. Chiar aşa e? Nu ştiu. Sunt confuză. Sunt difuză în marea mea de gânduri. Totul nu are sens. Nimic nu are sens! Doamne, nu ştiu. Chiar nu ştiu. Cum am ajuns aici? Nu pot să cred. E vară? E vacanţă? Parcă ieri dădeam nemernica aia de teză la mate, parcă ieri era Paştele, parcă ieri eram în vacanţa dintre semestre, parcă ieri simţeam zăpada care scârţâia sub cizmele mele cu cruzime. Nu sunt eu. Nu sunt în apele mele. E aşa ciudat. Dar parcă e o rutină. Sau nu. E oare normal? Mă distanţez de mine pe zi ce trece. Mii de gânduri îmi străpung materia cenuşie, dar parcă nu le gândesc eu. Soarele doar le comprimă şi mai tare şi nu le lasă să iasă. Păşesc pe asfaltul fierbinte, calc pe iarba uscată, dar parcă nu păşesc. Sunt difuză, confuză, într-o lume paralelă. Cum am ajuns aici? Cum de timpul a trecut aşa de repede? Nu ştiu. Chiar nu ştiu. Nu ştiu ce-i cu mine, nu ştiu ce vreau să fac, nu ştiu pe cine am cunoscut, pe cine vreau să cunosc, nu ştiu de unde am plecat, unde mă întrept, ce scop am, nu ştiu cine sunt, nu ştiu ce vreau. Mă crezi? Unde e zâmbetul ăla tâmp de pe faţa mea, cel de care se îndrăgostiseră prietenii mei? Unde sunt ochii aceia strălucitori, din spatele ochelarilor cu ramă pătrată, care atrăgeau lumea şi o facinau? Unde sunt toţi acum? Unde? De ce? Când?
Şi totuşi, pe lângă toate, ... e vară. Dar chiar este?
Lepshutză
Fişier:
Leapşă
·
Finnaly, Lynnu' m-a salvat şi am furat o leapşă de pe blogul ei. Zo, hir it camz!
1. Are you male or female?
Fetiţăăă
2. Describe yourself.
Eu
3. How do you feel about yourself?
I thought this waz a leapşă, not a psihical quiz.
4. Write what you are thinking right now.
*ce leapşă am mai găsit şi eu*
5. Describe your current boyfriend.
I dunt hev one...yet
6. Describe where you currently live.
Şiii...la ce te-ar ajuta?
7. If you could go anywhere, where would you go?
Japan
8. Your best friend is ___________.
Se schimbă la fiecare 5 minute. Acum e blogul meu.
9. What would you ask for if you had just one wish?
Vreau să am un card de credit cu 1.000.000.000.000.000.000.000.999 dă leuţi pă el.
10. You know that ___________________.
1 plus 1 fac 3?
11. What's the weather like?
Ploioasă şi înnoratăăă
12. If your life was a television show, what would it be called?
Fruits Basket sau The Vampire Diaries.
13. What is life to you?
Nothing. Just a stage of my soul.
14. What is the best advice you have to give?
Niciodată să nu spui . . . niciodată.
15. If you could change your name, what would you change it to?
Chise <33
Pooooostare.
Gomen-nasai. Ştiu că ar fi trebuit să postez acu' vreo cinci zile, dar lenea asta...Mă iertuiţi, nu-i aşa? Nu vă faceţi griji, postul ăsta va fi maaare.
Excursia...a fost no comment. Am stat în camera cu M&Ms şi cu T. Am avut un noroc...Pe PRO Tv în prima seară am prins The Ring 2. Omg. Am rămas.... Nu am dormit toooooooată noaptea. Bine, erau şi băieţii în camera şi normal că nu am putut să dorm. Eu şi I. ne-am împăcat într-un fel. A doua zi, la Voroneţ m-am întâlnit cu Hamster. Era şi el prin preajmă cu clasa lui în excursie şi a fost...revigorant să-l văd. Zo, ză trip waz ămeizin'.
Mă simt ciudat. Trăiesc într-un paradox imens. Oriunde merg, am parte de dejavuu-ri şi de fantome ale trecuturi. Întâlnesc persoane noi, dar în ele găsesc persoane pe care le-am cunoscut în trecut şi asemanările lor mă înnebunesc total. Totul e aşa ciudat. Bănuiesc că am povestit într-un post anterior că urăsc păianjănii mai mult ca orice. Ei bine, uite un alt paradox. Eu sunt ca păianjenii. Aceste mici animăluţe păroase şi dezgustătoare îşi ţes pânza cu o grijă pe care nu o poate nimeni imita, uneori cu greu, alteori cu uşurinţă. Cam aşa fac eu cu relaţiile cu alte oameni. Asta până când cineva (sau eventual chiar mica creatură) le-o rupe, o distruge, o devastează. Aşa mi se întâmplă mie, când o mică greşeală pe care o fac neintenţionat strică tot, şi atunci o iau de la capăt, şi iar contruiesc, apoi dărâm, apoi iar contruiesc, ca apoi să rup din nou...
Nu ştiu ce-i cu mine. Parcă nu am o viaţă a mea. Trăiesc prin ce spun alţii, prin poveştile lor, prin filme, prin animeuri, prin cărţi...Trăiesc prin ce simt persoanele, personajele, nu prin ce simt eu. Totul nu are sens. Nu ştiu ce scop am, de unde am plecat, unde vreau să ajung, pe cine vreau să întâlnesc, cum vreau să trăiesc. Totul e confuz, ciudat şi...gri.
Mai-nainte am terminat seria Saikano: The Last Love Song On This Little Planet. Am lăcrimat la fiecare singur episod. E prea trist. Animeul e format din 13 episoade de câte 25 de minute. Prezintă povestea tristă de dragoste între doi adolescenţi, Shuji şi Chise (nu au nume de familie, am căutat şi pe wiki). Povestea este relatată din punctul de vedere al lui Shuji, care vine pe dealul unde ei doi s-au sărutat prima oară şi găseşte vechile jurnale ale Chisei. Acţiunea se întâmplă în Japonia, Hokkaido, înainte de războiul care a dus la sfârşitul lumii. După câteva săptămâni de la primul sărut al celor doi, Shuji află că Chise este arma secretă a armatei, o maşinărie de luptă şi că ea luptă pentru apărarea patriei. Dragostea lor devine şi mai mare pe măsură ce ea îşi pierde din umanitate şi se apropie de moarte. E atâââât de trist...dacă nu plăngi la acest anime, înseamnă că nu eşti uman. Cei care vor să-l vizioneze (îţi ia în jur de o zi dacă te ţii de treabă) îl găsesc aici : http://anime.kage.ro/anime/saikano/index.php
De asemenea, am terminat şi Fruits Basket (mi-e lene să plotuiesc. seachuiţi pe wiki şi găsiţi tot) Se povesteşte blestemul familiei Sohma, ai cărei membri, atunci cănd sunt îmbrăţisaţi de persoane de sex opus, sau când sunt sub stres fizic sau psihic se transformă în animale ale zodiacului chinezesc. Honda Tohru, personajul principal feminin reuşeşte să rupă blestemul, cu bunătatea ei, şi cu dragostea faţă de persoanele la care ţine atăt (precizare: Eu am văzut animeul de dragul lui Yuki Sohma, prinţul vieţii mele). E funny, sweet şi emoţionant. Vii-l recomand cu inima deschisă: http://anime.kage.ro/anime/fruits-basket/index.php
La vară, visul meu suprem este: SA VĂD O MULŢIME DE ANIMEURI ŞI SĂ CITESC TONE DE MANGA!
Cât despre şcoală, sunt okeeei. La mate îmi iese 8, spre mirarea mea (am vre-o trei de şapte, un zece sau doi şi opt în teză). Iar media mea e bunicică.
Acum 3 zile, mi-am schimbat viaţa. Am văzut pe deviantART schiţele unei tipe care m-au afectat aşa de tare, încât mi-am schimbat stilul de a desena şi a schiţa. A fost prea ciudat.
Noroc vesel, hai să ne înghesuim într-un leagăn şi să transformăm lacrimile de azi în puterea de mâine.
Ps: Mulţam' Marei şi Mirunei (M&M, surorile gemene), Smărăndiţei şi lui Katy (sper să nu se supere că nu le-am cenzurat numele şi să-mi spună, că le pot cenzura) că datorită lor, am făcut imposibilul şi am scris pe blog.
Stuffuri.
·
Am spus în introducere că sunt binedispusă parţial. Well, nu citiţi mai departe dacă mă credeţi nesuferită. Azi am fost prinsă la Muzică că jucam ţomanap cu băieţii din spate...şi doar pe mine m-a ridicat în picioare. Profa m-a pus să vorbuiesc despre Enescu şi am zis eu ce am zis...şi mă întreabă cine mai juca ţomanap. Eu am zis că şi băieţii jucau, i-a ridicat şi pe ei în picioare, dar nu i-a ascultat. Ne-a pus câte un 2 şi ne-a zis că ne ascultă ora viitoare. După oră, R. şi T. (băieţii) mi-au făcut panaramă că cică sunt egoistă şi nesuferită şi pârâcioasă. Nu-mi pasă. Pot să zică ce vor. Nu-mi pasă. Dar mă deranjează faptul că nu apreciază că spun adevărul. De când mă ştiu, nu am minţit decât ca să ies din situaţii jenante şi ca să nu creez unele. Dar nu am minţit cu scop murdar niciodată. Recunosc că sunt leneşă, egoistă, indiferentă, comodă, geloasă, răutăcioasă, ironică...dar nu recunosc că sunt pârâcioasă. Eu am spus doar adevărul. Sunt egoistă. Dacă tot intrasem în probleme, de ce să fiu bună şi să nu am companie? Dar de ce toată lumea vrea să mă schimbe? De ce nimeni nu mă acceptă aşa cum sunt? Ei vor să fiu cum eu nu pot. Nu pot să mă schimb doar pentru că aşa vor ei şi pentru că e în avantajul lor. De ce unii sunt aşa de diferiţi încât suferă? M-am săturat. Vreau să fug. Vreau să scap.
Şi aşa, am ajuns eu „pârâcioasa" clasei. Happy ending, nu?
Eu şi I. iarăşi nu ne înţelegem. Urmează o listă luuuungă a problemelor dintre noi. Precizare: Eu şi I. obişnuiam să fim cele mai bune prietene evă.
- Am vorbit cu ea dinainte şi mi-a promis că stă cu mine în cameră în excurisie...Nooop. Ea stă cu G. şi cu T. Apropo, cu o lună înainte, o considera pe G. ratată, vulgară şi nesuferită.
- Am rugat-o să mă cheme şi pe mine când ea şi T. fac proiect la desen. Nu m-a sunat şi am rămas pe afară.
- Am vrut să-i povestesc cu ce probleme grave mă confrunt în familie (las asta pentru alt post). Obişnuiam să ne povestim tot, să ne sprijinim reciproc. Ea de colo: Mai slăbeştemă cu toanele tale. M-am plictisit.
- A preferat să cânte la ascultare la muzică cu C. Şi ea nu o suferă pe C. Vroiam să cântăm împreună. Şi poate să mergem la preselecţie la X-Factor.
- Azi am vrut să-i povestesc ce gânduri am. Mi-a răspuns că nu are chef acum şi să o mai las. Dar când eu îi ascult istorioarele plictisitoare şi nu comentez deloc şi nu o întrerup? Vroiam să-i spun că ne ducem de râpă. Că e mai bine să nu fim aşa de apropiate. Peste doi ani, o să ne despărţim. Cu toţii. O să ne spunem: Da, da, ţinem legătura...vorbim la telefon, o să ne întâlnim în fiecare după amiază...Eu presimt că nu o să fie chiar aşa. Eu cred că mi-a ajuns.
Bye for tudey. Dau comm luni ca să vă povestesc cum a fost în excursie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
n.jpg)
