"Whatever you are, be a good one." - Abraham Lincoln
Rise Against.
Azi vreau să propăvăduiesc despre o trupă pe care o ador. Rise Against. Un nume, o grămadă de lucruri de spus.
Am dat de trupa asta când search-uiam pe un playlist cu Breaking Benjamin şi am găsit un video care avea două melodii în el, anume Phase de la BB şi Behind Closed Doors de la Rise Against (piesă pe care am discutat-o în comparaţie cu muzica din ziua de azi). Îndată ce am auzit vocea lui Tim McIlrath, mi-am dat seama că nu era BB, dar totuşi mi-a plăcut enorm melodia, aşa că am search-uit mai mult melodiile lor.
Vreau să spun că se observă când citeşti numele trupei că ei nu cântă orice tip de muzică. După aia, când citeşti şi numele pieselor, vei fi încredinţat că nu te-ai înşelat şi nu e nevoie să asculţi ca să-ţi dai seama ce subiect abordează. Read these titles: Hero Of War, Savior, Help Is On The Way, Make It Stop, Swing Life Away, Audience Of One, The Good Left Undone, Ready To Fall. După cum cred că aţi ghicit, Rise Against cântă despre: rasism, război, bullying (ok, ăsta nu ştiu să-l exprim pe româneşte. ştiu ce înseamnă, dar nu pot să-l exprim), greutăţile vieţii, sinucidere, viaţa idioată a adolescenţilor "victime", puterea unor cuvinte aruncate şi puterea din stat & so on. Numele pieselor şi al trupei formează un fel de mesaj dacă le pui împreună de gen: Rise Against the War and be its Hero sau Rise Against it and be a Savior, fapt ce mă încântă nespus.
Genul e hardcore, rock, punk, dar sunt nişte melodii acustice la chitară, care până şi mamei i-au plăcut (Hero Of War şi Swing Life Away... ascultaţi-le, sunt amazing).
Videoclipurile lor sunt pline de mesaj şi înţeles. Cred că am postat acum ceva timp, videoul de la Make It Stop, care m-a atins enorm. Nici nu pot să le compari pe cele ale Rihannei cu ăla. Bitch, please. Mă întreb de ce naiba le arată copiilor (nu adolescenţilor şi maturilor, atenţie) gesturile obscene şi neadecvate vâstei de 9 ani. Şi zic asta pentru că l-am prins pe frate-miu la opt ani, uitându-se la clipul de la Rude Boy, anul trecut şi acum câteva zile la We Found Love In A Hopeless Place (care conţine scene cu conţinut sexual şi scene în care ăia practic se droghează) . Deci ştiu ce am văzut şi al naibii de aiurea. Nu ar fi normal să ne gândim şi la războiale din lume şi la oameni suferinzi decât să vizionăm acele porcării nedigerabile? Nici nu pot să mă exprim. Ah, şi nici nu mai zic de calităţile vocale. RiRi e talentată, dar nu-şi foloseşte talentul spre a face bine ( un concert de caritate spre exemplu). Tipul de la RA are o voce ce poate ataca orice gen şi e al naibii de talentat, plus că ştie să o folosească, să o exploateze.
Rise Against au nişte mesaje care efectiv te pocnesc în moalele capului. Muzica din ziua de azi are nişte mesaje care "te pocnesc" între picioare.
În încheiere o melodie de la RA + lyrics, cu mesajul rasismului.
Warm yourself by the fire, son,
And the morning will come soon.
I'll tell you stories of a better time,
In a place that we once knew.
Before we packed our bags
And left all this behind us in the dust,
We had a place that we could call home,
And a life no one could touch.
Don't hold me up now,
I can stand my own ground,
I don't need your help now,
You will let me down, down, down!
We are the angry and the desperate,
The hungry, and the cold,
We are the ones who kept quiet,
And always did what we were told.
But we've been sweating while you slept so calm,
In the safety of your home.
We've been pulling out the nails that hold up
Everything you've known.
So open your eyes child,
Let's be on our way.
Broken windows and ashes
Are guiding the way.
Keep quiet no longer,
We'll sing through the day,
Of the lives that we've lost,
And the lives we've reclaimed.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Eu? O tipă cu multe pe cap, plină de sine, cu multă (poate prea multă) imaginaţie, care-şi înşiră point of view-urile prin acest bloguleţ. O fiinţă simplă care doar visează şi se pierde printre gânduri. Un şoarece de fanfiction care aşteaptă ceva ce nu se va întâmpla.
Dacă posturile mele ţi se par lungi şi plictisitoare, atunci fă un poof! şi dispari de pe blogul meu. Eu scriu cum vreau eu şi nu îmi voi schimba stilul doar pentru că o amibă ca tine nu are capacitatea cerebrală de a citi şi a înţelege vreo patruzeci de rânduri. Kapish?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.