"Whatever you are, be a good one." - Abraham Lincoln
>.< .
Acum două nopţi am avut o crampă musculară la picior. De fapt două. Mi se întâmpla destul de des, noaptea de obicei. Când visez, mă foiesc excesiv şi mă încordez, şi de data asta, m-am mişcat greşit. Au fost mai dureroase decât am avut până acum. Îmi venea să urlu de durere. Zici că cineva îţi suceşte piciorul în două direcţii în acelaş timp. Am plâns de durere. Şi eu nu plâng din orice rahat. Se spune că sunt cauzate de lipsa de apă sau de efort fizic mare, ceea ce adevărat...căci aşa s-a întâmplat. A fost suficient de dureros şi tare încât să-mi sucesc două vene, zice mama. Acum păşesc aiurea, şi nu pot întinde piciorul respectiv. Tata m-a trimis la antrenament. Nu ştiu dacă am zis, dar fac înot de performanţă. A zis că dacă mişc piciorul, se îndreaptă. Şi a avut nespusă dreptate, cred că cel puţin o venă mi s-a îndreptat în bazin. E mai puţin dureros să ţi se pună la loc venele, dar tot doare. Şi am şi înotat ca un căţel cu trei picioare. Însă tot calc aiurea. Bine...durerea mea mi-a fost atenuată de blondul care e în grupa mea la înot *dreamy*. E exact cum îmi place mie: timid, ochi albaştii, blonduţ, păr mai lung, abdomen smexy...*super dreamy*. Aproaaaape îl întrece pe Ryou. Aproape. Dar nu suficient să-mi înşel amantul. Şi pot spune că şi el se dă într-un fel la mine...dacă intratul intenţionat peste mine la duş, atinsul pe sub apă şi zâmbetele se pun. So, I'm quite happy.
De ascultat:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.
Eu? O tipă cu multe pe cap, plină de sine, cu multă (poate prea multă) imaginaţie, care-şi înşiră point of view-urile prin acest bloguleţ. O fiinţă simplă care doar visează şi se pierde printre gânduri. Un şoarece de fanfiction care aşteaptă ceva ce nu se va întâmpla.
Dacă posturile mele ţi se par lungi şi plictisitoare, atunci fă un poof! şi dispari de pe blogul meu. Eu scriu cum vreau eu şi nu îmi voi schimba stilul doar pentru că o amibă ca tine nu are capacitatea cerebrală de a citi şi a înţelege vreo patruzeci de rânduri. Kapish?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.