Şi aşa, cu fiecare fum ieşit din câmpul înflăcărat, cu fiecare strop de praf ce perindă aerul lânced, cu fiecare sunet osândit în eterul agoniei, ce topeşte fără milă gheţarii vieţii, aşa, chiar aşa, iulie îşi găseşte sfârşitul în ziua a treizeci şi una din anul care începe cu douăzeci şi se termină cu doişpe.
Nimeni nu ştie cum şosetele se îndoapă una cu cealaltă în sertarul scârţâitor.
Nimeni nu ştie cum genunchii scapără picături roşiatice din crusta sadică ce le strânge pielea, în amintirea roţilor siliconate ce pluteau cu prea multă viteză pe asfaltul aspru.
Nimeni nu ştie cum costumul de baie încă ud zace pe fundul genţii de voiaj.
Nimeni nu ştie cum telefonul a uitat discuţiile înflăcărate dinaintea unui test, cuvânt ce şi-a pierdut brusc semnificaţia, odată cu vârtejurile ce le provoca în stomac.
Nimeni nu ştie cum toate acestea au început şi cum toate acestea vor sfârşi.
Şi aşa, cu fiecare zi ce curge sub forma unui auriu fir de nisip, alunecând timpuriu prin esofagul unei clepsidre uriaş de scurtă, aşa, chiar aşa, august renaşte din focurile cenuşei iuliene pentru a paişpea oară în viaţa mea.
Society: Oh, my god? Did you see? She's got like... 75 kilos? What a fattie. She must be eating in every second of her damned life.
Society: God, how can she be so skinny? We bet she's anorexic, or she has bulimia. She's totally sick.
Society: You smoke? So many cigarettes a day? You must be addicted. You're so crazy, you're destroying your life.
Society: You never touch any cigarette/drink/drugs? Whoa, are you scared of mommy and daddy? Live a little. YOLO.
Society: You failed every exam? It must be very difficult to get at least a high grade. Dumbass.
Society: You have A/10 in every single subject? Teacher's pet. You have no life.
Society: Do you know she's listening to rock and heavymetal music? She must be a satanist. Stay away from her.
Society: I know she's listening to JB and Lady Gaga and shit. She must be a whore with no taste in music.
Society: She had more than 5 boyfriends in a year? Lady of the night. Such a bitch.
Society: She never had a boyfriend? Yeah, she isn't pretty at all. Serves her best. She gets a boyfriend? Whoa, she's the prettiest girl in town.
Society: You're poor? Stay away from us. We won't invite you anywhere.
Society: You're rich? Go buy your own gang.
Society: You don't have any friends? Anti-socialistic. You must be a weirdo.
Society: You have tons of friends? Always in center of attention and friendly, huh? We'll talk you behind your back.
Society: Did you hear that? She commited suicide! Oh, she was such a beautiful person! May her soul rest in peace. We are terribly sorry for this horrible loss to humanity. We were always nice to her.
Society *months later*: About her? Should we know about her? We just know she died.
Astăzi plănuiam să schimb template-ul blogului, aşa că m-am dus pe nymfont.com, de unde îmi iau eu de obicei template-urile ăstea drăguţe. Şi am văzut că cel care îl aveam (îl am) fusese upgradat/patch-uit/îmbunătăţit acum o săptămână. De lene, de nelene, am luat template-ul îmbunătăţit şi l-am aplicat acişilea. Nu ştiu dacă se observă, dar mi-e îmi place ce i-am făcut. Plus că acum pot să dau reply la comentariile voastre drăguţe, care sunt aproape inexistente T.T .
Ah, ca să nu uit, SHOUT-OUT to Mara & Miruna, scumpele de ele, azi fac paişpe ani. La mulţi ani, dragelor.
Îmi petrec zilele extenuant de călduroase jucând Realm of the Mad God (RotMG), dacă aţi auzit de acest minunat "fantasy co-op MMORPG shooter". Verificaţi simpaticul joc aici. E pixelat într-un mod adorabil şi e rar din punct de vedere al tematicii din moment ce împuşti monstruleţi alături de alţi players, nu te baţi împotriva lor, deci nu ai de ce să te simţi inferior. Totul depinde de skill, şi poate puţin noroc. Ah, şi moartea e permanentă. Daţi un click şi un view pe wiki. E un joc chiar fain şi addictive (eu l-am jucat toată vara până acum).
Zilele trecute am dat peste melodia asta a lui Emilie Autumn. E singura melodie din lume care m-a făcut să râd, apoi să am coşmaruri noaptea. Mă rog, versurile. Melodia nu e tocmai intrumentală. Sunt versurile fredonate. Pe lângă faptul că sună super gotic şi emo, conţine înjurături sau fraze secrete în rima de la finaul unui vers şi începutul următorului, lucru care te face total să zâmbeşti, apoi să te înfiori cu gândul la sens. Veţi înţelege după ce citiţi/ascultaţi:
Waahaa. N-am murit, dar am primit un premiu-leapşă de la Nayoi. Mersi mult.
De obicei nu dau premiile mai departe, căci sunt foarte egoistă. dar uite că pe ăsta îl dau, împreună cu leapşa sa.
REGULI
1. Postează imaginea Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi
4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care să realizeze acest tag
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i
6. Nu da tag-ul înapoi!
Aşaaaa. Unşpe lucruri despre eu:
1. Sunt o romantică incurabilă
2. Visez foarte des cu ochii deschişi
3. Am o obsesie cu tot ce ţine de One Direction
4. Nu pot dormi fără pătură, oricât de cald ar fi
5. Ciocolata mă ţine în viaţă, la propiu
6. Îmi place la nebunie să cânt doar când sunt absolut singură, dacă mă ascultă cineva sun ca o balenă eşuată pe ţărm
7. Am o arahnofobie foarte puternică, plină de simptome (gen: ţipete, tremurat şi istericale)
8. Detest să stau cu părul desprins vara
9. Îmi pocnesc degetele tot timpul, deşi ştiu că nu e bine
10. Citesc mult în engleză, tocmai de aceea mi se întâmplă uneori să nu pot şti unele cuvinte în română, dar le ştiu în engleză şi adesea scap englezisme pe-ici, pe-colo, pe care numai eu le înţeleg
11. Am o slăbiciue pentru tot ce e mic şi fluflos.
Întrebările la care trebuie să răspund:
1. Bandă desenată sau desen animat?
Ugh, nu mă pot decide. Fiecare are avantajele sale.
2. Primăvara sau toamna?
Mai mult decât decisă: toamna.
3. Dacă ai putea să te întâlneşti cu oricine, mort sau viu, cine ar fi?
Probabil cu J.K. Rowling, ca s-o pun să-mi scrie următoarele şaptişpe cărţi din HP.
4. Fructul preferat?
Ananas.
5. Destinaţia ideală de vacanţă?
Canapeaua de acas', cu o carte bună pe ea.
6. Când intri într-un magazin, ce faci prima oară?
Caut preţuri bune.
7. O carte pe care ai citit-o de mai mult de 2 ori?
Piatra sculptată, de Prevost
8. Facebook, tumblr sau deviantart?
Tumblr. Deviantul e ok, dar sunt antifacebookăristă.
9. Ai ţinut vreodată un jurnal?
Am şapte terminate. Al optulea e în proces.
10. Ce părere ai de proverbul "Nu judeca o carte după copertă"?
Uneori se adevereşte, dar trebuie să ne mai ascultăm instinctele din când în când.
11. Descrie-ţi blogul în 3 cuvinte.
Simplu, random, independent.
Întrebări la care trebuie să răspundeţi:
1. Ai mâncat vreodată sushi?
2. Ce părere ai despre vampiri?
3. Cap sau pajură?
4. Ce ai făcut vacanţa asta, până acum, în comparaţie cu ce ţi-ai propus?
5. Ce imagine de fundal ai acum pe telefon?
6. Artistul/trupa preferat/ă?
7. Trei lucruri fără de care nu ai putea să trăieşti?
8. Dacă ai fi Justin Bieber pentru o zi, ce ai face?
9. Ultimul film pe care l-ai văzut?
10. Ce culoare au hainele pe care le porţi acum?
11. Ce marcă de pastă de dinţi foloseşti?
O dau mai departe la: Katy, Mara, Klauss Punkcakes Ştiu că ar trebui să fie 11, dar toate blogurile pe care le urmăresc sunt "înrudite" între ele, so... Probabil şi ăstea au primit deja leapşa. Eu am văzut-o cam târzior.
Ştiţi melodia asta? Dacă da, sunteţi geniali şi vă iubesc. Sinceră să fiu, o ştiu de când eram mică şi de-abia ultimile zile am regăsit-o şi acum răppuiesc ca o nebună prin casă.
Am 10.000 de views! Nu pot să cred! Asta într-un an jumate. Fără sponsori şi alte chestii complicate, ci doar de cei ce mi-au găsit blogul şi-l citesc. My God. Sunt mândră de blogşorul meu. A crescut.
Hey there.
Nu am mai scris de ceva timp, dar credeţi-mă că nu prea ai ce scrie în timpul verii şi când temperaturile trec de 36-37 de grade afară nu-ţi prea merge creieraşul. Ceea ce urmează acum sunt scuzele mele patetice pentru absenţa mea blogărească, care nu se încheie acum, din păcate.
De cinci zile am paişpe ani. Meh, nu-i cine ştie ce, dar e dezamăgitor într-un fel... ai aşteptat atâţia ani, hrănindu-te cu superstiţii din seriale şi din cărţi sau chiar din viaţa altora legate de adolescenţă şi atunci când poof! devii unul cu vârstă legală, descoperi că poof!-ul acela nu a făcut nimic special.
Trecând peste dezamăgirile mele sociale, vă spun că s-a lansat al patrulea volum din ciclul Moştenirea - Inheritance (Eragon) undeva la sfâşitul lui iunie. Am văzut-o în librărie şi am făcut combustie spontană. O aştept de patru ani, iepuraşii mei pletoşi! Bine, combustia a îngheţat când am văzut preţul: 60 de leuţi frumoşi, drăguţi. Am început să bocesc ca o bebelă care nu a fost hrănită (în cazul meu cu cărţi bune). De ce sunt atât de falită? Bine, am dat iama acasă, pe internet, pe site-ul rao şi am dat frumos cliculeţ pe 'comandă' la 42 de lei. Hehe. Acum aştept cartea. Mama a spus că mi-o plăteşte din moment ce şi ea a citit seria cu mine şi vrea să citească şi ultimul volum; amândouă am stat alături de Eragon până la final. Între timp, am început să citesc din nou seria, căci tot ce-mi amintesc e că pe tip îl chema Eragon şi pe şopârla supradimensionată Saphira. Şi am ultima oară am recitit-o acum doi ani. Am terminat prima carte în două zile, fără efort.
Şi cu asta mă ocup. Citesc, bitches.
Ah, pe lângă citit, mai trebe şi să procreez cărţulia mea. La +35 grade celsius, v-am spus, nu-ţi sfârâie creieraşul.
Mai sunt exact două luni până la începutul şcolii. Profitaţi, pumpkintatoşii mei! Vara nu e pentru totdeauna.
Până revin cu posturi decente şi cu idei fresh, îmi iau concediu pe perioadă nedeterminată. Bye!
Îmi îndrept capul spre ea, privindu-i profilul. Vântul îi perinda printre şuviţele ei scurte de păr, iar braţele îi erau împreunate, adunându-şi genunchii la piept. Privea spre cer, dar simţeam că nu număra norii ce treceau alene sau păsările ce zburau neafectate de tensiunea dintre noi, ci că număra secundele rămase până voi scoate eu un sunet. Eram pe iarba din curtea şcolii, dezbătând o problemă pe care amândouă o tratasem de prea mult timp cu tăcere. Totuşi, nu reuşesc să-mi adun cuvintele şi să-mi exprim gândurile. Simţeam cum tensiunea creşte cu fiecare adiere de vânt. Aşa că, luându-mi privirea de la ea şi îndreptându-mi-o spre pământ, spun: - Ştii ce-mi place cel mai mult la el? Îmbrăţişarea lui. Are propiul lui fel de a îmbrăţişa. Îşi îngroapă capul între gâtul şi umărul tău, ceea ce te face să te simţi cu adevărat spe- Mă întrerupse brusc, neluându-şi ochii de la cer. - De câte ori te-a îmbrăţişat? Surprinsă, dar şi în acelaşi timp ruşinată, nu-i răspund, aşa că, neştiind ce să fac, îmi continui fraza: - ... şi îşi încolăceşte braţele strâns în jurul tău, de parcă ar vrea să te omoare cu afecţiune. Apoi se desprinde şi îşi pune mâinile pe umerii tăi şi te priveşte în ochi într-un mod absolut ameţi- - Ascultă, nu am venit aici să-mi povesteşti despre sentimentele tale incontrolabile. Şi eu l-am îmbrăţişat, bine? Ştiu deja cum este! E a doua oară când mă întrerupe. De data asta, se ridicase brusc şi mă privea de sus cu lacrimi în ochi, cu mâinile încleştate în pumn. Vocea-i trăda iritarea şi suferinţa, dar îşi înghiţi tot tremurul, îşi şterse ochii şi continuă cu un calm de admirat. - M-ai chemat, am venit. Nu vreau să te scuzi în faţa mea. Ştiu ce vrei să-mi spui, şi ştiu de asemenea de ce te-a ales pe tine. Nici nu ştiu ce caut aici. Bănuiesc că îmi lipseşte prietenia noastră de odinioară. O privesc, pur şi simplu fără cuvinte. Mă ridic, dar incapabilă de a face altceva. Se apropie de mine şi-mi spune: - Felicitări. Oi fi câştigat tu băiatul de data asta, dar aminteşte-ţi: Băieţii vin şi pleacă, prietenele rămân. Se întoarse cu spatele şi făcu câţiva paşi, dar se opreşte brusc şi-şi întoarce capul: - Ah, şi să nu uiţi că încă suntem rivale. Îmi face din ochi şi se îndepărtă, intrând în şcoală. Zâmbesc. Probabil nu se va schimba niciodată. Mă uit în urma ei şi ştiu că a avut dreptate. Am câştigat de data asta în faţa ei, dar probabil îi voi rămâne în urmă mereu. În jurul meu simt două braţe a căror îmbrăţişare o cunosc mult prea bine. Mă întorc pe călcâi şi văd motivul (de altfel foarte întemeiat!) pentru care eu şi fosta mea prietenă cea mai bună suntem acum la cuţite, la figurat bineînţeles. Zâmbesc, de data asta cu mai mult fler. Am şi de ce.
Bun, ca să nu mă înţeleagă lumea greşit. M-am uitat la prea mult anime azi. Plus, probabil nu voi fi niciodată în situaţii de genul ăsta, din moment ce prietenul meu cel mai apropiat este un băiat şiiii să nu uităm că eu n-am mai pus ochii pe cineva de mult timp. Un an şi ceva cred. Bine, se ştie că eu sunt măritată cu cei cinci soţişori ai mei, deeeeeci...
În fine, nu am mai scris ceva şcolăresc de ceva timp şi am avut scena asta în minte de azi dimineaţă. Asocierile cu Kimi Ni Todoke sunt afirmate, apropo. Relaţia dintre Sawako şi Kurumi m-a inspirat.
Ja ne.
E caaald.
Şi eu tăstuiesc aici fericită, înecată cu aerul cicălitor dinaintea unei furtuni de vară.
Sinceră să fiu, credeam că vara o să fie altfel. E cald, mult prea cald pentru gusturile mele. Mai ales când alergi de colo-colo pentru un buletin amărât. Fac paişpe calendare în două săptămâni. Şi nu vreau buletin. Deci asta e a doua zi când împuşc gloanţe în gol la serviciul de înregistrare al persoanelor. În prima zi mă trimite acas' că cică nu aveam adeverinţă de la primărie. A doua zi, adică azi, spune că trebuie certificatul lu' tata, că nu ştiu ce problemă aveau ei cu buletinul lui şi trebuiau să-i facă şi lui unul nou. Şi nu numai asta. Înainte să intrăm, am realizat că uitasem actele acasă şi trebuia să gonim juma' de oraş în 20 de minute că aveam programare la ora unu. Dă-le pe toate dracului. Şi tot nu am dat cererea încă.
Aşaaa. Ziceam de vară. E văricioasă. Şi plictisitoate. Ca să treacă timpul mai uşor m-am dus şi mi-am cumpărat nişte watercolors Faber Castell de la Selgros şi preţul spunea frumuşel 15 lei. Eu, fericită ca am dat de acualere de firmă ieftine, zbor la casă, unde frumuşel ecrănaşul spune 37 de leuţi piticuţi. Dăfac? Eu am citit 15 lei, casă de marcat blestemată. Mama oftează, plăteşte şi-mi spune că în septembrie nu mai pup altele. Bine, după ce scuip şi înjur pe toţi unicornii la idioţenia mea, mai târziu, la ora unşpe de noapte, mă apuc frumuşel de dat cu pensula aiurea pe o foaie îndoită (ţin să spun că nu am talent la pictat forme, ci mă pricep la combinat culori şi la pus tuşe la întâmplare). După o mâzgâlitură jumate, mă plictisesc şi frumoasele mele acuarele de firmă zac de trei zile pe covor, împrăştiate şi desfăcute, uscate şi jegoase, împreună cu un vas de apă colorată murdar şi şi mai jegos, iar pensoanele stau răsfirate pe capodopera dezastruasă (şi ţin să zic că trebuia să reprezinte un câmp de lavandă, căci am o obsesie cu câmpurile de lavandă).
Tot de vară spuneam? Mi-am piratat în mod discret de pe pirate bay (mi-am ascuţit şi gheruţa de pirat, deci vă rog ...) o grămadă de prostii: jocuri ce trebuiau plătite pentru telefon, muzică, ultima versiune de photoshop şiiii achiziţia la care ţin cel mai mult: Up All Night Tour Live - One Direction Concert. Pe care trebuia altfel să plătesc 70 de leuţi şi să-mi vină în cine ştie câte zile lucrătoare. Hehehe. Pirate bay e sigur făcut pentru fete obsedate de 1D ca mine, ce sunt zgârcite până-n măduva oaselor şi cu nişte părinţi neînţelegători, care nu-şi lasă fiica să zboare singură la Londra să-şi vadă cei cinci soţi. Ponct.
Now, now. Ce-ar fi dacă v-aş da un sneak-peak din proiectul meu numit "Cartea-scrisă-de-mine-ce-probabil-nu-va-fi-niciodată-publicată"? Ca să vă dau o idee, trebuie să vă zic de sursa mea de inspiraţie, o carte citită de mine acum câteva luni.
Ei bine, cine a citit "Când eram muritor" de Javier Marias să ridice mouse-ul sus în aer (oooh), sus în aer.
A, a? Nimeni?
Bine. Cartea lu' Marias e formată din doişpe povestiri "enigmatice, adesea ecliptice, cu finaluri neaşteptate, ce sunt incursiuni în nişte destine sfărâmate sau deraiate de pasiuni bruşte, de orbire, de nefericire sau depresie, istorisite de un narator care pare a sta în afara orbitelor acestor experienţe". Cel puţin asta spune coperta a patra. Adică chestii de genul: un tip vede pe stradă o femeie care zice că-l aştepta de mult timp acolo şi-l întreabă de ce a întârziat, dar el nu a cunoscut-o niciodată. Adică chestii legate de fantome, crime, sinucideri.
Cartea mea, în schimb, nu va fi chiar atât de dramatică, ci voi enumera şi eu nişte povestiri de genul: bucle temporale, vise extrem de realiste, flash-forwarduri în viitor şi pierderi de memorie. Am deja configurate cinci povestiri pe care cred că pot extinde poate 100 de pagini... dacă mă străduiesc. Nu le-am scris, ci doar am idea principală notată. Că doar, de, nu mă grăbesc.
Am o vară întreagă la dispoziţia mea.
Eu? O tipă cu multe pe cap, plină de sine, cu multă (poate prea multă) imaginaţie, care-şi înşiră point of view-urile prin acest bloguleţ. O fiinţă simplă care doar visează şi se pierde printre gânduri. Un şoarece de fanfiction care aşteaptă ceva ce nu se va întâmpla.
Dacă posturile mele ţi se par lungi şi plictisitoare, atunci fă un poof! şi dispari de pe blogul meu. Eu scriu cum vreau eu şi nu îmi voi schimba stilul doar pentru că o amibă ca tine nu are capacitatea cerebrală de a citi şi a înţelege vreo patruzeci de rânduri. Kapish?