Stuffuri.

· Desenat de Semiscrisa. la
Hey there. How are you, peeps? Mda. Bănuiesc că se vede că sunt binedispusă (parţial), nu? Eh, mâine plec în excursie. Yeeep! Va fi perfect. Abia aştept. Deja am plănuit cu M&Ms să vedem împreună cu T. Scary Movie nu ştiu cât. I. probabil va sta cu ceilalţi şi va juca «Truth or dare», joc de care, eu sinceră să fiu, m-am plictisit. Dacă vreau să sărut pe cineva, mă duc în camera mea şi-l huguiesc şi kissuiesc pă Mortimăr (adică Mortimer, buldogul meu adorabil din pluşşş). A doua zi, probabil o să urcăm pă nuş'ce munte. Eh, sunt antrenată. Mă întreb cum va face faţă A. ...lol. Deci voi avea parte de un weekend de neuitat. ^^


Am spus în introducere că sunt binedispusă parţial. Well, nu citiţi mai departe dacă mă credeţi nesuferită. Azi am fost prinsă la Muzică că jucam ţomanap cu băieţii din spate...şi doar pe mine m-a ridicat în picioare. Profa m-a pus să vorbuiesc despre Enescu şi am zis eu ce am zis...şi mă întreabă cine mai juca ţomanap. Eu am zis că şi băieţii jucau, i-a ridicat şi pe ei în picioare, dar nu i-a ascultat. Ne-a pus câte un 2 şi ne-a zis că ne ascultă ora viitoare. După oră, R. şi T. (băieţii) mi-au făcut panaramă că cică sunt egoistă şi nesuferită şi pârâcioasă. Nu-mi pasă. Pot să zică ce vor. Nu-mi pasă. Dar mă deranjează faptul că nu apreciază că spun adevărul. De când mă ştiu, nu am minţit decât ca să ies din situaţii jenante şi ca să nu creez unele. Dar nu am minţit cu scop murdar niciodată. Recunosc că sunt leneşă, egoistă, indiferentă, comodă, geloasă, răutăcioasă, ironică...dar nu recunosc că sunt pârâcioasă. Eu am spus doar adevărul. Sunt egoistă. Dacă tot intrasem în probleme, de ce să fiu bună şi să nu am companie? Dar de ce toată lumea vrea să mă schimbe? De ce nimeni nu mă acceptă aşa cum sunt? Ei vor să fiu cum eu nu pot. Nu pot să mă schimb doar pentru că aşa vor ei şi pentru că e în avantajul lor. De ce unii sunt aşa de diferiţi încât suferă? M-am săturat. Vreau să fug. Vreau să scap. 
Şi aşa, am ajuns eu „pârâcioasa" clasei. Happy ending, nu?


Eu şi I. iarăşi nu ne înţelegem. Urmează o listă luuuungă a problemelor dintre noi. Precizare: Eu şi I. obişnuiam să fim cele mai bune prietene evă.

  • Am vorbit cu ea dinainte şi mi-a promis că stă cu mine în cameră în excurisie...Nooop. Ea stă cu G. şi cu T. Apropo, cu o lună înainte, o considera pe G. ratată, vulgară şi nesuferită.
  • Am rugat-o să mă cheme şi pe mine când ea şi T. fac proiect la desen. Nu m-a sunat şi am rămas pe afară.
  • Am vrut să-i povestesc cu ce probleme grave mă confrunt în familie (las asta pentru alt post). Obişnuiam să ne povestim tot, să ne sprijinim reciproc. Ea de colo: Mai slăbeştemă cu toanele tale. M-am plictisit.
  • A preferat să cânte la ascultare la muzică cu C. Şi ea nu o suferă pe C. Vroiam să cântăm împreună. Şi poate să mergem la preselecţie la X-Factor.
  • Azi am vrut să-i povestesc ce gânduri am. Mi-a răspuns că nu are chef acum şi să o mai las. Dar când eu îi ascult istorioarele plictisitoare şi nu comentez deloc şi nu o întrerup? Vroiam să-i spun că ne ducem de râpă. Că e mai bine să nu fim aşa de apropiate. Peste doi ani, o să ne despărţim. Cu toţii. O să ne spunem: Da, da, ţinem legătura...vorbim la telefon, o să ne întâlnim în fiecare după amiază...Eu presimt că nu o să fie chiar aşa. Eu cred că mi-a ajuns.
Bye for tudey. Dau comm luni ca să vă povestesc cum a fost în excursie. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)