Pooooostare.

Fişier: , , · Desenat de Semiscrisa. la
Gomen-nasai. Ştiu că ar fi trebuit să postez acu' vreo cinci zile, dar lenea asta...Mă iertuiţi, nu-i aşa? Nu vă faceţi griji, postul ăsta va fi maaare.
Excursia...a fost no comment. Am stat în camera cu M&Ms şi cu T. Am avut un noroc...Pe PRO Tv în prima seară am prins The Ring 2. Omg. Am rămas.... Nu am dormit toooooooată noaptea. Bine, erau şi băieţii în camera şi normal că nu am putut să dorm. Eu şi I. ne-am împăcat într-un fel. A doua zi, la Voroneţ m-am întâlnit cu Hamster. Era şi el prin preajmă cu clasa lui în excursie şi a fost...revigorant să-l văd. Zo, ză trip waz ămeizin'.

Mă simt ciudat. Trăiesc într-un paradox imens. Oriunde merg, am parte de dejavuu-ri şi de fantome ale trecuturi. Întâlnesc persoane noi, dar în ele găsesc persoane pe care le-am cunoscut în trecut şi asemanările lor mă înnebunesc total. Totul e aşa ciudat. Bănuiesc că am povestit într-un post anterior că urăsc păianjănii mai mult ca orice. Ei bine, uite un alt paradox. Eu sunt ca păianjenii. Aceste mici animăluţe păroase şi dezgustătoare îşi ţes pânza cu o grijă pe care nu o poate nimeni imita, uneori cu greu, alteori cu uşurinţă. Cam aşa fac eu cu relaţiile cu alte oameni. Asta până când cineva (sau eventual chiar mica creatură) le-o rupe, o distruge, o devastează. Aşa mi se întâmplă mie, când o mică greşeală pe care o fac neintenţionat strică tot, şi atunci o iau de la capăt, şi iar contruiesc, apoi dărâm, apoi iar contruiesc, ca apoi să rup din nou...
Nu ştiu ce-i cu mine. Parcă nu am o viaţă a mea. Trăiesc prin ce spun alţii, prin poveştile lor, prin filme, prin animeuri, prin cărţi...Trăiesc prin ce simt persoanele, personajele, nu prin ce simt eu. Totul nu are sens. Nu ştiu ce scop am, de unde am plecat, unde vreau să ajung, pe cine vreau să întâlnesc, cum vreau să trăiesc. Totul e confuz, ciudat şi...gri.

Mai-nainte am terminat seria Saikano: The Last Love Song On This Little Planet. Am lăcrimat la fiecare singur episod. E prea trist. Animeul e format din 13 episoade de câte 25 de minute. Prezintă povestea tristă de dragoste între doi adolescenţi, Shuji şi Chise (nu au nume de familie, am căutat şi pe wiki). Povestea este relatată din punctul de vedere al lui Shuji, care vine pe dealul unde ei doi s-au sărutat prima oară şi găseşte vechile jurnale ale Chisei. Acţiunea se întâmplă în Japonia, Hokkaido, înainte de războiul care a dus la sfârşitul lumii. După câteva săptămâni de la primul sărut al celor doi, Shuji află că Chise este arma secretă a armatei, o maşinărie de luptă şi că ea luptă pentru apărarea patriei. Dragostea lor devine şi mai mare pe măsură ce ea îşi pierde din umanitate şi se apropie de moarte. E atâââât de trist...dacă nu plăngi la acest anime, înseamnă că nu eşti uman. Cei care vor să-l vizioneze (îţi ia în jur de o zi dacă te ţii de treabă) îl găsesc aici : http://anime.kage.ro/anime/saikano/index.php
De asemenea, am terminat şi Fruits Basket (mi-e lene să plotuiesc. seachuiţi pe wiki şi găsiţi tot) Se povesteşte blestemul familiei Sohma, ai cărei membri, atunci cănd sunt îmbrăţisaţi de persoane de sex opus, sau când sunt sub stres fizic sau psihic se transformă în animale ale zodiacului chinezesc. Honda Tohru, personajul principal feminin reuşeşte să rupă blestemul, cu bunătatea ei, şi cu dragostea faţă de persoanele la care ţine atăt (precizare: Eu am văzut animeul de dragul lui Yuki Sohma, prinţul vieţii mele). E funny, sweet şi emoţionant. Vii-l recomand cu inima deschisă: http://anime.kage.ro/anime/fruits-basket/index.php
La vară, visul meu suprem este: SA VĂD O MULŢIME DE ANIMEURI ŞI SĂ CITESC TONE DE MANGA!

 Cât despre şcoală, sunt okeeei. La mate îmi iese 8, spre mirarea mea (am vre-o trei de şapte, un zece sau doi şi opt în teză). Iar media mea e bunicică.
Acum 3 zile, mi-am schimbat viaţa. Am văzut pe deviantART schiţele unei tipe care m-au afectat aşa de tare, încât mi-am schimbat stilul de a desena şi a schiţa. A fost prea ciudat.

Noroc vesel, hai să ne înghesuim într-un leagăn şi să transformăm lacrimile de azi în puterea de mâine.

Ps: Mulţam' Marei şi Mirunei (M&M, surorile gemene), Smărăndiţei şi lui Katy (sper să nu se supere că nu le-am cenzurat numele şi să-mi spună, că le pot cenzura) că datorită lor, am făcut imposibilul şi am scris pe blog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)