Acum 3 ani
Viziunea ce a schimbat lumea.
Fişier:
Imaginaţie blestemată,
Poems and Stories
·
Pentru: FOTM (Fic Of The Month) - Ianuarie
Tema: Viziune.
Am văzut ce se întâmpla. Am ordonat, dar în zadar. Timp de mai mult de 200 de ani am văzut. Dar ştiam că a sosit timpul.
‘Gottom, cheam-o pe Asyllum!’ i-am poruncit credinciosului meu servitor.
‘Da, Stăpâne.’
Am aşteptat-o. De nerăbdare, m-am dat jos de pe tron şi am început să măsor lăţimea Sălii Tronului în paşi. Nu i-a luat mult. A intrat în sala masivă, goală, cu un pas rapid, suplu şi mândru. M-am oprit în faţa tronului. Ea a făcut o plecăciune, plină de personalitate, dar şi modestă în acelaşi timp.
‘Am sosit, Stăpâne. Ce dorinţă vă pot îndeplini?’
Am studiat-o cu atenţie. Purta mantia purpurie de vânătoare, deasupra simplului costum de călărie: cămaşa albă şi pantalonii maro, băgaţi în cizmele lungi, din piele întoarsă. Ochii ei căprui nu trădau nici o emoţie şi mă priveau cu seninătate. Părul şaten îi era prins într-o coadă lungă la spate, ondulată, ce îi ajungea la genunchi. După o aşteptare de câteva secunde, ce era menită să-i atragă atenţia, am început:
‘Asyllum, de 212 ani am domnit asupra neamului omenesc. I-am văzut cum se nasc, cresc şi mor. I-am vegheat în timp de foamete şi boală, i-am apărat în timp de război, le-am trimis vise, viziuni, încărcate cu înţelepciune universală. Uită-te la ei acum. Majoritatea stau adânciţi cu capetele în bucăţile alea de sticlă, dând cu degetele pe ele, sau se chircesc în faţa unor ecrane care nu îi învaţă nimic. Asyllum, nu cred că am fost un Îndrumător prea bun. Când i-am preluat acum 212 de ani, în aşa-numitul lor an 1800, am jurat în faţa tuturor Bătrânilor şi în faţa Cosiliului Suprem că-i voi aduce pe calea cea cea bună şi le voi arăta că modernismul nu e calea. Mai am 88 de ani de îndrumat înainte ca sarcina să fie pasată altui Îndumător. Trebuie să schim lumea, înainte să o pasez. Am vrut să le arăt calea, dar s-au revoltat. S-au format grupuri malefice. Acum Iluminismul în conduce din întuneric. Dacă nu fac eu ceva, lumea umană se va întoarce la greutăţile de dinainte. Dar cum să fac? Vreau să mă sfătuieşti, Asyllum.’
Ea mă privi perplexă. Tot timpul mă ascultase cu atenţie. Cugetă câteva minute. Eu mă aşezasem pe tron, privind-o cum îşi fremăta degetele.
‘Trimite-o. Acum e timpul.’
‘Ce?’ am răspuns confuz.
‘Viziunea. Viziunea Supremă. Ai ţinut-o mai bine de 200 de ani, acum e timpul să arunci Viziunea. O voi purta eu spre Pământ, şi o voi arunca.’
‘Gottom, cheam-o pe Asyllum!’ i-am poruncit credinciosului meu servitor.
‘Da, Stăpâne.’
Am aşteptat-o. De nerăbdare, m-am dat jos de pe tron şi am început să măsor lăţimea Sălii Tronului în paşi. Nu i-a luat mult. A intrat în sala masivă, goală, cu un pas rapid, suplu şi mândru. M-am oprit în faţa tronului. Ea a făcut o plecăciune, plină de personalitate, dar şi modestă în acelaşi timp.
‘Am sosit, Stăpâne. Ce dorinţă vă pot îndeplini?’
Am studiat-o cu atenţie. Purta mantia purpurie de vânătoare, deasupra simplului costum de călărie: cămaşa albă şi pantalonii maro, băgaţi în cizmele lungi, din piele întoarsă. Ochii ei căprui nu trădau nici o emoţie şi mă priveau cu seninătate. Părul şaten îi era prins într-o coadă lungă la spate, ondulată, ce îi ajungea la genunchi. După o aşteptare de câteva secunde, ce era menită să-i atragă atenţia, am început:
‘Asyllum, de 212 ani am domnit asupra neamului omenesc. I-am văzut cum se nasc, cresc şi mor. I-am vegheat în timp de foamete şi boală, i-am apărat în timp de război, le-am trimis vise, viziuni, încărcate cu înţelepciune universală. Uită-te la ei acum. Majoritatea stau adânciţi cu capetele în bucăţile alea de sticlă, dând cu degetele pe ele, sau se chircesc în faţa unor ecrane care nu îi învaţă nimic. Asyllum, nu cred că am fost un Îndrumător prea bun. Când i-am preluat acum 212 de ani, în aşa-numitul lor an 1800, am jurat în faţa tuturor Bătrânilor şi în faţa Cosiliului Suprem că-i voi aduce pe calea cea cea bună şi le voi arăta că modernismul nu e calea. Mai am 88 de ani de îndrumat înainte ca sarcina să fie pasată altui Îndumător. Trebuie să schim lumea, înainte să o pasez. Am vrut să le arăt calea, dar s-au revoltat. S-au format grupuri malefice. Acum Iluminismul în conduce din întuneric. Dacă nu fac eu ceva, lumea umană se va întoarce la greutăţile de dinainte. Dar cum să fac? Vreau să mă sfătuieşti, Asyllum.’
Ea mă privi perplexă. Tot timpul mă ascultase cu atenţie. Cugetă câteva minute. Eu mă aşezasem pe tron, privind-o cum îşi fremăta degetele.
‘Trimite-o. Acum e timpul.’
‘Ce?’ am răspuns confuz.
‘Viziunea. Viziunea Supremă. Ai ţinut-o mai bine de 200 de ani, acum e timpul să arunci Viziunea. O voi purta eu spre Pământ, şi o voi arunca.’
‘Dar am numai una. Fiecare Îndrumător are doar una. E înţelept să o trimit acum?’
‘Dacă nu acum, atunci când?’‘Câte Viziuni?’
‘7000. Să fie cu noroc.’ mi-a răspus rapid.
‘Bine. Poţi pleca. Mulţumesc. Gottom! Vreau 7000 de cutii. Urgent.’
În acea noapte, mi-am înregistrat vocea în cutiile a 7000 de vise. Am pus laolaltă imagini, semne, dovezi. Fiind Viziunea Supremă, se presupunea că cel care o primeşte o va înţelege ca atare. Am ales 7000 de oameni, dintre care 6000 erau oameni influenţi, care aveau surse de răspândire a mesajului, iar ceilalţi 1000 erau singurii oameni cu puteri supranaturale de pe Pământ. Aveam încredere în ei.
A doua noapte, Asyllum please cu Viziunile. Peste o săptămână, omenirea era în criză. Nu financiară, ci spirituală. Peste o lună, bisericile erau încărcate. M-am lovit peste frunte. Nu trebuiau să meargă la biserică, ci să facă ei ceva. Dar într-un an, se puteau observa schimbări drastice ale omenirii. Ştiam că peste 88 de ani, când voi preda Puterea Îndrumătoare unui alt Îndrumător, Lumea Protectoare va fi mândră de mine.
Am păstrat o copie de-a Viziunii în Arhiva Lumii Protectoare. Pe etichetă am scris: “Viziunea Ce A Schimbat Omenirea”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
n.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.