Acum 4 ani
Chiar e vară?
Nu pot să cred. Chiar aşa e? Nu ştiu. Sunt confuză. Sunt difuză în marea mea de gânduri. Totul nu are sens. Nimic nu are sens! Doamne, nu ştiu. Chiar nu ştiu. Cum am ajuns aici? Nu pot să cred. E vară? E vacanţă? Parcă ieri dădeam nemernica aia de teză la mate, parcă ieri era Paştele, parcă ieri eram în vacanţa dintre semestre, parcă ieri simţeam zăpada care scârţâia sub cizmele mele cu cruzime. Nu sunt eu. Nu sunt în apele mele. E aşa ciudat. Dar parcă e o rutină. Sau nu. E oare normal? Mă distanţez de mine pe zi ce trece. Mii de gânduri îmi străpung materia cenuşie, dar parcă nu le gândesc eu. Soarele doar le comprimă şi mai tare şi nu le lasă să iasă. Păşesc pe asfaltul fierbinte, calc pe iarba uscată, dar parcă nu păşesc. Sunt difuză, confuză, într-o lume paralelă. Cum am ajuns aici? Cum de timpul a trecut aşa de repede? Nu ştiu. Chiar nu ştiu. Nu ştiu ce-i cu mine, nu ştiu ce vreau să fac, nu ştiu pe cine am cunoscut, pe cine vreau să cunosc, nu ştiu de unde am plecat, unde mă întrept, ce scop am, nu ştiu cine sunt, nu ştiu ce vreau. Mă crezi? Unde e zâmbetul ăla tâmp de pe faţa mea, cel de care se îndrăgostiseră prietenii mei? Unde sunt ochii aceia strălucitori, din spatele ochelarilor cu ramă pătrată, care atrăgeau lumea şi o facinau? Unde sunt toţi acum? Unde? De ce? Când?
Şi totuşi, pe lângă toate, ... e vară. Dar chiar este?
Lepshutză
Fişier:
Leapşă
·
Finnaly, Lynnu' m-a salvat şi am furat o leapşă de pe blogul ei. Zo, hir it camz!
1. Are you male or female?
Fetiţăăă
2. Describe yourself.
Eu
3. How do you feel about yourself?
I thought this waz a leapşă, not a psihical quiz.
4. Write what you are thinking right now.
*ce leapşă am mai găsit şi eu*
5. Describe your current boyfriend.
I dunt hev one...yet
6. Describe where you currently live.
Şiii...la ce te-ar ajuta?
7. If you could go anywhere, where would you go?
Japan
8. Your best friend is ___________.
Se schimbă la fiecare 5 minute. Acum e blogul meu.
9. What would you ask for if you had just one wish?
Vreau să am un card de credit cu 1.000.000.000.000.000.000.000.999 dă leuţi pă el.
10. You know that ___________________.
1 plus 1 fac 3?
11. What's the weather like?
Ploioasă şi înnoratăăă
12. If your life was a television show, what would it be called?
Fruits Basket sau The Vampire Diaries.
13. What is life to you?
Nothing. Just a stage of my soul.
14. What is the best advice you have to give?
Niciodată să nu spui . . . niciodată.
15. If you could change your name, what would you change it to?
Chise <33
Pooooostare.
Gomen-nasai. Ştiu că ar fi trebuit să postez acu' vreo cinci zile, dar lenea asta...Mă iertuiţi, nu-i aşa? Nu vă faceţi griji, postul ăsta va fi maaare.
Excursia...a fost no comment. Am stat în camera cu M&Ms şi cu T. Am avut un noroc...Pe PRO Tv în prima seară am prins The Ring 2. Omg. Am rămas.... Nu am dormit toooooooată noaptea. Bine, erau şi băieţii în camera şi normal că nu am putut să dorm. Eu şi I. ne-am împăcat într-un fel. A doua zi, la Voroneţ m-am întâlnit cu Hamster. Era şi el prin preajmă cu clasa lui în excursie şi a fost...revigorant să-l văd. Zo, ză trip waz ămeizin'.
Mă simt ciudat. Trăiesc într-un paradox imens. Oriunde merg, am parte de dejavuu-ri şi de fantome ale trecuturi. Întâlnesc persoane noi, dar în ele găsesc persoane pe care le-am cunoscut în trecut şi asemanările lor mă înnebunesc total. Totul e aşa ciudat. Bănuiesc că am povestit într-un post anterior că urăsc păianjănii mai mult ca orice. Ei bine, uite un alt paradox. Eu sunt ca păianjenii. Aceste mici animăluţe păroase şi dezgustătoare îşi ţes pânza cu o grijă pe care nu o poate nimeni imita, uneori cu greu, alteori cu uşurinţă. Cam aşa fac eu cu relaţiile cu alte oameni. Asta până când cineva (sau eventual chiar mica creatură) le-o rupe, o distruge, o devastează. Aşa mi se întâmplă mie, când o mică greşeală pe care o fac neintenţionat strică tot, şi atunci o iau de la capăt, şi iar contruiesc, apoi dărâm, apoi iar contruiesc, ca apoi să rup din nou...
Nu ştiu ce-i cu mine. Parcă nu am o viaţă a mea. Trăiesc prin ce spun alţii, prin poveştile lor, prin filme, prin animeuri, prin cărţi...Trăiesc prin ce simt persoanele, personajele, nu prin ce simt eu. Totul nu are sens. Nu ştiu ce scop am, de unde am plecat, unde vreau să ajung, pe cine vreau să întâlnesc, cum vreau să trăiesc. Totul e confuz, ciudat şi...gri.
Mai-nainte am terminat seria Saikano: The Last Love Song On This Little Planet. Am lăcrimat la fiecare singur episod. E prea trist. Animeul e format din 13 episoade de câte 25 de minute. Prezintă povestea tristă de dragoste între doi adolescenţi, Shuji şi Chise (nu au nume de familie, am căutat şi pe wiki). Povestea este relatată din punctul de vedere al lui Shuji, care vine pe dealul unde ei doi s-au sărutat prima oară şi găseşte vechile jurnale ale Chisei. Acţiunea se întâmplă în Japonia, Hokkaido, înainte de războiul care a dus la sfârşitul lumii. După câteva săptămâni de la primul sărut al celor doi, Shuji află că Chise este arma secretă a armatei, o maşinărie de luptă şi că ea luptă pentru apărarea patriei. Dragostea lor devine şi mai mare pe măsură ce ea îşi pierde din umanitate şi se apropie de moarte. E atâââât de trist...dacă nu plăngi la acest anime, înseamnă că nu eşti uman. Cei care vor să-l vizioneze (îţi ia în jur de o zi dacă te ţii de treabă) îl găsesc aici : http://anime.kage.ro/anime/saikano/index.php
De asemenea, am terminat şi Fruits Basket (mi-e lene să plotuiesc. seachuiţi pe wiki şi găsiţi tot) Se povesteşte blestemul familiei Sohma, ai cărei membri, atunci cănd sunt îmbrăţisaţi de persoane de sex opus, sau când sunt sub stres fizic sau psihic se transformă în animale ale zodiacului chinezesc. Honda Tohru, personajul principal feminin reuşeşte să rupă blestemul, cu bunătatea ei, şi cu dragostea faţă de persoanele la care ţine atăt (precizare: Eu am văzut animeul de dragul lui Yuki Sohma, prinţul vieţii mele). E funny, sweet şi emoţionant. Vii-l recomand cu inima deschisă: http://anime.kage.ro/anime/fruits-basket/index.php
La vară, visul meu suprem este: SA VĂD O MULŢIME DE ANIMEURI ŞI SĂ CITESC TONE DE MANGA!
Cât despre şcoală, sunt okeeei. La mate îmi iese 8, spre mirarea mea (am vre-o trei de şapte, un zece sau doi şi opt în teză). Iar media mea e bunicică.
Acum 3 zile, mi-am schimbat viaţa. Am văzut pe deviantART schiţele unei tipe care m-au afectat aşa de tare, încât mi-am schimbat stilul de a desena şi a schiţa. A fost prea ciudat.
Noroc vesel, hai să ne înghesuim într-un leagăn şi să transformăm lacrimile de azi în puterea de mâine.
Ps: Mulţam' Marei şi Mirunei (M&M, surorile gemene), Smărăndiţei şi lui Katy (sper să nu se supere că nu le-am cenzurat numele şi să-mi spună, că le pot cenzura) că datorită lor, am făcut imposibilul şi am scris pe blog.
Stuffuri.
·
Am spus în introducere că sunt binedispusă parţial. Well, nu citiţi mai departe dacă mă credeţi nesuferită. Azi am fost prinsă la Muzică că jucam ţomanap cu băieţii din spate...şi doar pe mine m-a ridicat în picioare. Profa m-a pus să vorbuiesc despre Enescu şi am zis eu ce am zis...şi mă întreabă cine mai juca ţomanap. Eu am zis că şi băieţii jucau, i-a ridicat şi pe ei în picioare, dar nu i-a ascultat. Ne-a pus câte un 2 şi ne-a zis că ne ascultă ora viitoare. După oră, R. şi T. (băieţii) mi-au făcut panaramă că cică sunt egoistă şi nesuferită şi pârâcioasă. Nu-mi pasă. Pot să zică ce vor. Nu-mi pasă. Dar mă deranjează faptul că nu apreciază că spun adevărul. De când mă ştiu, nu am minţit decât ca să ies din situaţii jenante şi ca să nu creez unele. Dar nu am minţit cu scop murdar niciodată. Recunosc că sunt leneşă, egoistă, indiferentă, comodă, geloasă, răutăcioasă, ironică...dar nu recunosc că sunt pârâcioasă. Eu am spus doar adevărul. Sunt egoistă. Dacă tot intrasem în probleme, de ce să fiu bună şi să nu am companie? Dar de ce toată lumea vrea să mă schimbe? De ce nimeni nu mă acceptă aşa cum sunt? Ei vor să fiu cum eu nu pot. Nu pot să mă schimb doar pentru că aşa vor ei şi pentru că e în avantajul lor. De ce unii sunt aşa de diferiţi încât suferă? M-am săturat. Vreau să fug. Vreau să scap.
Şi aşa, am ajuns eu „pârâcioasa" clasei. Happy ending, nu?
Eu şi I. iarăşi nu ne înţelegem. Urmează o listă luuuungă a problemelor dintre noi. Precizare: Eu şi I. obişnuiam să fim cele mai bune prietene evă.
- Am vorbit cu ea dinainte şi mi-a promis că stă cu mine în cameră în excurisie...Nooop. Ea stă cu G. şi cu T. Apropo, cu o lună înainte, o considera pe G. ratată, vulgară şi nesuferită.
- Am rugat-o să mă cheme şi pe mine când ea şi T. fac proiect la desen. Nu m-a sunat şi am rămas pe afară.
- Am vrut să-i povestesc cu ce probleme grave mă confrunt în familie (las asta pentru alt post). Obişnuiam să ne povestim tot, să ne sprijinim reciproc. Ea de colo: Mai slăbeştemă cu toanele tale. M-am plictisit.
- A preferat să cânte la ascultare la muzică cu C. Şi ea nu o suferă pe C. Vroiam să cântăm împreună. Şi poate să mergem la preselecţie la X-Factor.
- Azi am vrut să-i povestesc ce gânduri am. Mi-a răspuns că nu are chef acum şi să o mai las. Dar când eu îi ascult istorioarele plictisitoare şi nu comentez deloc şi nu o întrerup? Vroiam să-i spun că ne ducem de râpă. Că e mai bine să nu fim aşa de apropiate. Peste doi ani, o să ne despărţim. Cu toţii. O să ne spunem: Da, da, ţinem legătura...vorbim la telefon, o să ne întâlnim în fiecare după amiază...Eu presimt că nu o să fie chiar aşa. Eu cred că mi-a ajuns.
Bye for tudey. Dau comm luni ca să vă povestesc cum a fost în excursie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
n.jpg)
