Zâmbete printre cioburi de amintiri.

Poate e mai uşor să fugi
Când simţi că nu mai poţi
Poate e mai bine să nu plângi 
Când intri pe a agoniei porţi.
Alergi orb. omule, printre fericiri,
Lăsând la o parte ce te face să zâmbeşti.
Calci pe cioburi de amintiri
Şi apoi trezit, în urma ta priveşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poate vrei să-ţi dai cu părerea sau poate să-mi lauzi genialitatea...sau să mă blestemi. Nu contează. Comentează!

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.